6,712 matches
-
de basme, de jocuri, de zburdălnicia pruncului scăldat în lumina dimineților promițătoare?” Uneori, și martoră mi-e inima fragilă, mă simt ca un fruct aruncat (dintr-o imperioasă nevoie de răzbunare) în mijlocul deșertului devorator. Cine să-și îmbete simțirea cu aromele mele? Cine să-mi slăvească împlinirea, acolo unde freamătul izvoarelor s-a înstrăinat... Cînd apele mușcau din maluri și pămîntul se golea de seve, toate întrebările se înrădăcinau în noua ordine a lucrurilor; și, uneori, se zbate-n tîmplă o
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
dreptate:/ Sub praporii-nvierii fi-voi mire!” - cf. Sonetul CCXLVI. Ceea ce-l face foarte român și uman, pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
vede și-l tot vede cum tumbe face-n văi și lunci, iar inima i-a prins a bate mai altfel ca și pân-atunci. Un dor de soare o cuprinde, dor de verdeață și căldură, de dragoste mistuitoare cu-aromă dulce de-aventură, încât scârbită ea se simte de tron și-a sa împărăție; ar vrea ca totu-n schimb să dea numai iubita lui să fie. Dar cum să schimbi ce ți-i sortit de Cel ce-n mâna
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Lasă așa! Să mai hii pe la mine! Băiat de treabă. Cred că m-a confundat. La pâine, codiță. Semn că e caldă. Citesc pe gemulețul de la intrare un text “normal” redactat pe calculator: “Pâne pe vatră”. - Pâine pe românește cu aromă de grâu, aveți? * Ta-na-na!! 3. Vânzătoarea pricepe aluzia și-mi face jocul. - Nu, n-avem! Asta e turcească și ăștia nu știe bine românește. Grâu avem doar la pachet în Turcia, spuse ea zâmbind aruncându-mi în sacoșă două pâini
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
s-o apreciez. E drept că, în ciuda orei, eram dispus chiar să mă așez cu Roni la o cafea, în orice loc din cartierul teimanez. „Tot ce-am pus în pagină - își începe Roni introducera la opera sa - este cu aromă de simbol... portocaliu, cu dragoste de oameni...". Și chiar așa și este. Aproape din fiecare capitol al cărții iese un iz de admirație pentru acest oraș, pentru oamenii care îl populează. Dar nu numai. Roni a scris articole și despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342183_a_343512]
-
s-o apreciez. E drept că, în ciuda orei, eram dispus chiar să mă așez cu Roni la o cafea, în orice loc din cartierul teimanez.„ Tot ce-am pus în pagină - își începe Roni introducera la opera sa - este cu aromă de simbol... portocaliu, cu dragoste de oameni...". Și chiar așa și este. Aproape din fiecare capitol al cărții iese un iz de admirație pentru acest oraș, pentru oamenii care îl populează. Dar nu numai. Roni a scris articole și despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342183_a_343512]
-
un gol în stomac de foame. Nu mâncase mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei din termos. Își aminti de ea și își turnă într-un pahar de pe măsuța din cameră. Încă mai era caldă. Îi savură aroma. Gina se pricepea să facă o cafea deosebită. Era o fată bună la toate. Poate în gândul ei nerostit, încă spera ca el să o ia de soție. Mai aveau din când în când “hârjoneli” pe la hotel. Totul acoperit într-
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
s-o apreciez. E drept că, în ciuda orei, eram dispus chiar să mă așez cu Roni la o cafea, în orice loc din cartierul teimanez. „Tot ce-am pus în pagină - își începe Roni introducera la opera sa - este cu aromă de simbol... portocaliu, cu dragoste de oameni...". Și chiar așa și este. Aproape din fiecare capitol al cărții iese un iz de admirație pentru acest oraș, pentru oamenii care îl populează. Dar nu numai. Roni a scris articole și despre
ÎNDRĂGOSTITUL DIN TEL AVIV de IVAN LUNGU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342181_a_343510]
-
zâmbesc întotdeauna prietenos. Pe lângă ,,daily caffeine “ aici ai parte și de o porție zdravănă de adrenalină și de acea ,”diversitate pozitivă” datorată unui du-te-vino continuu. Acum știu sigur ce vreau: o cafea în Prescott și un apus de soare cu aromă de brad ! Alte activități recreative care vă sunt la îndemână în Prescott sunt drumețiile montane, pescuitul, înotul, ciclismul pe cărări de munte, cățăratul pe stânci, explorarea canionului, fotografie, arte, muzică, fitness, yoga studios. În prezent, Asociația Râurilor din Prescott lucrează
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
Acasă > Cultural > Artistic > ATUNCI CAND "AROMA TEILOR DE SEARĂ" SE NUMEȘTE "LATONA 1969" Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 167 din 16 iunie 2011 Toate Articolele Autorului justiția @ justice . com Stihuri de Stihuri de Daniela Voiculescu “Latona 1969”, volumul de versuri al Danielei Voiculescu se
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
nu am să las toamnă să moară de singurătate, de durere... există atâtea povești în roată soarelui! voi fi inelul cu rubin al dragostei, sclipind în ciocul corbului - voi fi idealul, înflorind sacrificiul.” Octavian Curpaș Phoenix, Arizona Referință Bibliografica: Atunci cand aroma teilor de seară se numește Latona 1969 / Octavian Curpaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 167, Anul I, 16 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
au încheiat cu viața Pe toți îi prinde-n falduri fine ceața : Drept-credincioși și rătăciri atee Fânețe cu unduiri marine Mă cheamă insistent spre mai departe... Ca laitmotiv un timp uitat revine, Dar totul este altfel, mai aparte. Petale și arome de stamine Presate pentru semnele de carte. Referință Bibliografică: Semn de carte de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
SEMN DE CARTE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341821_a_343150]
-
aromată, Regine-i va fi donată, bine s-o gospodărească familia să-și hrănească. Mai spre seară, florile își închid corolele, roadele să protejeze, fructele să modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi un mic dar în culori de chihlimbar: faguri, miere de albine, și nectare cristaline. Mâncați, dragii mei copii, și în coș veți mai găsi flori de
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
aromată, Regine-i va fi donată, bine s-o gospodărească familia să-și hrănească. Mai spre seară, florile își închid corolele, roadele să protejeze, fructele să modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
modeleze. Roua-n zori le răcorește, căldura le rumenește, seva le dă vitamine, Soarele - arome fine. În livadă am revenit, fuctele s-au pârguit... le-am cules în coșulețe, pe copii să îi răsfețe. Cireșe, vișine, nectarine, caise, piersici, cu arome fine, pere-n galben aurite, mere-n roșu smălțuite. M-a-mbiat un prisăcar, oferindu-mi un mic dar în culori de chihlimbar: faguri, miere de albine, și nectare cristaline. Mâncați, dragii mei copii, și în coș veți mai găsi flori de
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
a fi remarcabile în ambele direcții” ; 2. la ADRIAN BOTEZ, căruia îi este analizată doar o parte din opera poetică - și deloc hermeneutica (masivă), proza, eseistica: „Poet, în primul rând, cu serioase cunoștințe magico-mitologice, cărturar de aleasă stirpe, bântuit de aromele din altare, atins de nimbul sacru al icoanelor și aerul tare al ideilor, prozator, eseist și hermeneut, din rezerva atât de restrânsă a erudiților autohtoni, luptător cu har pe drumul Binelui și al Frumosului, Adrian Botez, în ciuda scăderilor și inegalităților
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Acasa > Redactia > Autori > DIMINEȚI TÂRZII... Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Dimineți însorite, dimineți de Florii, minunate! Iubiți diminețile târzii și leneșe cu aromă de cafea proaspătă, și savurați-o până la ultima picătură... Deschideți larg ferestrele sufletelor vostre și ascultați cu atenție minunatul concert al păsărilor care încearcă să vă trezească într-un concert de primăvară minunat...și iubiți diminețile în care razele de
DIMINEŢI TÂRZII... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341840_a_343169]
-
-i va țese, Din soarta mea, ce viscole mi-o rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din
COROANA MAMEI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341893_a_343222]
-
plinul. O lacrimă din an în an purtată A bucurie și a mari dureri... (C-o lacrimă acuma-s mai bogată), În ea se vede ziua cea de ieri... O lacrimă - e cheie ori lăcată?.. La micul ecran De unde așa aromă în trandafiri sălbatici, Și cine-i regizorul ce-a rânduit tulpini? Din palma lui Isus coboară filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
Și rugul nu-și mai află locul. Mi-i ținuta demnă de harul ce mi-i dat: În fața carieristului nicicând plouată-am stat, Și nici n-am spart cu fruntea pânză efemeră Ce-acoperă ținutul precum o emisferă... De unde așa aromă în trandafiri sălbatici? Și cine-i regizorul ce-a răspândit tulpini? De-a închis în inima mea ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini... Referință Bibliografică: Cuvintele mele / Renata Verejanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
Cănd zăpadă o sa cearnă, Crude și compot din fructe, Că au vitamine multe. În fiecare zi-n ghiozdan, Mama-mi pune-un măr baban Și în vasul alb-rozet, Îmi dă compot la deșert. Mai pune mere-n cuptor, Te-mbie aroma lor. Și cum se răcesc puțin, Ne grăbim să le servim. Îngrijim pomul cu toții : Și bunicii, și nepoții, ‘I punem apă când e vară Și-l protejăm când e iarnă : Peste ani să dăinuiască, Mere multe să rodească Mere mari
MARU-NALT DIN CURTEA MICA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341889_a_343218]
-
îi întunecase viața, chipul ei era mereu luminos, iar vorbele ei erau mereu dulci și mângâietoare. Fericirea ei cea mai mare era să colinde, cât era ziulica de lungă, prin pădurile nesfârșite ale Vâlcanului, să asculte foșnetul frunzelor, să simtă aroma poienilor, să mângâie petalele florilor ori să-și îndulcească sufletul cu cântecele fermecate ale păsărilor. Se zice că avea chip de înger, iar vocea ei avea ceva aparte, o vibrație parcă venită din cer, reușind să îmblânzească mereu cu ea
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]