7,623 matches
-
lingvistica a ajuns în măsură să instituie categorii supradisciplinare. În efortul de a găsi o explicație pentru schimbarea din limbă, neogramaticii au admis existența unor cauze, unele de natură articulatorie, iar altele de natură psihologică (spirituală). Dintre acestea, baza de articulație a fost considerată elementul principal de schimbare lingvistică la nivel popular, îndeosebi în momentele de adoptare a unei limbi străine de către o populație. În acest spirit, Alexandru P h i l i p p i d e aprecia că baza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost considerată elementul principal de schimbare lingvistică la nivel popular, îndeosebi în momentele de adoptare a unei limbi străine de către o populație. În acest spirit, Alexandru P h i l i p p i d e aprecia că baza de articulație este factorul material legat de realitatea antropologică de pe un anumit teritoriu și caracterizat prin anumite particularități ale organelor vorbirii, care se manifestă în direcțiile principale de modificare a sunetelor, mai ales în transformările pe care le suferă o limbă cînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că aceasta nu exclude posibilitatea ca trăsăturile specifice ale unui popor să se manifeste în modul de articulare a sunetelor și ca organe articulatorii cu trăsături deosebite să predispună la realizarea de sunete diferite 175. Dezvoltînd teoria despre baza de articulație, G. I v ă n e s c u precizează că acțiunea ei nu este uniformă în timp, avînd mereu aceeași intensitate, ci este legată de realitățile social-istorice176. De aceea, există epoci de adaptare fonetică a limbilor la noi baze
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
I v ă n e s c u precizează că acțiunea ei nu este uniformă în timp, avînd mereu aceeași intensitate, ci este legată de realitățile social-istorice176. De aceea, există epoci de adaptare fonetică a limbilor la noi baze de articulație, ca în cazul trecerii de la latină la limbile romanice, în care schimbările produse sînt atît de numeroase încît conduc la formarea unei (sau unor) limbi noi177. Asemenea epoci s-ar putea numi, urmînd terminologia lui Hegel, epoci-salt, de transformare a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de numeroase încît conduc la formarea unei (sau unor) limbi noi177. Asemenea epoci s-ar putea numi, urmînd terminologia lui Hegel, epoci-salt, de transformare a unei entități în alta, deci de realizare a unei schimbări a limbii. Dar, baza de articulație se modifică în timp, prin succesiunea generațiilor, prin amestecul de populație sau prin alte fenomene, iar aceasta are reflexe în articularea sunetelor, producînd schimbări în vorbire sau chiar schimbări în limbă în domeniul fonetic 178. Despre epoci de intensă schimbare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu aduce în discuție factorii articulatorii pe care îi aveau în vedere neogramaticii, deși în analiza sa vizează în primul rînd limba populară și uneori admite că există "deprinderi articulatorii" ce caracterizează comunitățile lingvistice. Cei care consideră însă baza de articulație ca o cauză a schimbării limbii și a schimbării în limba populară, admit și existența unei baze psihologice la același aspect al limbii. Astfel, urmîndu-l pe Hermann Paul, A. Philippide menționează printre factorii care contribuie la schimbarea lingvistică și modificarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ales ca o cauză a schimbării conținutului elementelor lexicale, încît anumite tipare semnificative din limba proprie produc modificări ale înțelesurilor în cazul cuvintelor însușite din altă limbă, atunci cînd se produce o schimbare a limbii. La fel ca baza de articulație, și baza psihologică evoluează, avînd chiar un ritm de evoluție și o mobilitate mai accentuate decît ea, pe măsura transformărilor în cunoaștere, în concepții, în credințe etc., devenind astfel și o permanentă cauză a schimbărilor în limbă. Ca atare, în vreme ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
psihologică evoluează, avînd chiar un ritm de evoluție și o mobilitate mai accentuate decît ea, pe măsura transformărilor în cunoaștere, în concepții, în credințe etc., devenind astfel și o permanentă cauză a schimbărilor în limbă. Ca atare, în vreme ce baza de articulație, ca formă de manifestare a deprinderilor articulatorii conferă schimbărilor limbii o cauză fizică, baza psihologică oferă o explicație a schimbărilor printr-un determinism cultural. Pe de altă parte, aceste cauze pot coopera la schimbarea limbii, dar nu se întîlnesc în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a schimbărilor printr-un determinism cultural. Pe de altă parte, aceste cauze pot coopera la schimbarea limbii, dar nu se întîlnesc în cazul schimbărilor în limbă, în sensul că nu realizează împreună sau separat același tip de schimbări. Baza de articulație și baza psihologică (sau spirituală), cărora unii lingviști le-au atribuit rolul principal în schimbarea limbii populare, trebuie privite, în același timp, și ca principii ale existenței limbii și ale stabilității ei relative. Ele sînt privite de neogramatici ca manifestări
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unui grup uman, conservîndu-i omogeneitatea relativă chiar atunci cînd, părăsindu-și treptat limba, adoptă un alt mijloc de comunicare. Se poate așadar afirma că, înainte de a produce modificarea unei limbi (cum a fost cazul latinei la popoarele romanizate), baza de articulație este o predispoziție articulatorie a unui grup etnic, manifestată în deprinderea de a articula și de a percepe într-un anumit mod sunetele cu valoare fonologică (deprindere care decurge din însușirea general umană de a produce sunetele, dar este diferită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale cunoștințelor etc. imprimate în limba proprie și comunicate prin ea tind să treacă și la elementele din limba adoptată, produ-cîndu-i modificări de conținut. Desigur, limba literară care corespunde unei anumite limbi populare preia de la aceasta tipul de bază de articulație și de bază psihologică, precum și rezultatul acțiunii lor, dar principiile funcționării ei fiind altele, ele nu mai rămîn și la acest nivel cauze ale schimbării lingvistice. Specificul schimbării limbii Există specialiști care nu consideră utilă distincția limbă populară − limbă literară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar numai în parte, fiindcă lingvistul genevez aprecia că, înainte de a intra în uz, o schimbare este lansată inițial de un anumit grup de indivizi 192. Într-un mod apropiat lui Saussure vedea lucrurile și A. Philippide, căci baza de articulație este trăsătura unui grup etnic și, cînd aceasta devine cauză a schimbării, în mod normal, fenomenul privește întregul grup. Așadar, în vreme ce Coșeriu consideră inovația cu geneză punctuală, la un singur individ și într-un anumit moment, alți lingviști (pre-cum Saussure
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
inovații. În acest context, Coșeriu consideră că s-ar putea accepta chiar și teoria substratului, a persistenței unor particularități ale limbii învinse în forma pe care o ia limba învingătoare, dar subliniază că nu se poate admite manifestarea bazei de articulație, în accepțiunea dată conceptului de Jan van G i n n e k e n199, adică de conformație congenitală a organelor fonatoare, care ar împiedica reproducerea fidelă a unor sunete caracteristice altor grupuri etnice și, de aceea, în cazul unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
organelor fonatoare, care ar împiedica reproducerea fidelă a unor sunete caracteristice altor grupuri etnice și, de aceea, în cazul unui grup etnic care adoptă limba altui grup, limba învățată prezintă un sistem fonologic deosebit de cel originar, din cauza trăsăturilor bazei de articulație a celor care au învățat-o. Coșeriu consideră însă ca reală existența unor deprinderi de articulare în forma unei inerții a organelor fonatoare, dar crede că mai nimerit ar fi să se vorbească în acest caz de o conștiință fonologică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
favorizator al schimbării reprezentînd unul dintre tipurile de condiții. Astfel, inovația ar fi explicată de cele mai multe ori prin condiția necesară, care favorizează producerea fenomenelor întîmplătoare, fără a exclude în cele mai multe cazuri (așa cum procedează Coșeriu) factorii de natură fiziologică (baza de articulație). De asemenea, factorii sociali pot reprezenta condițiile sificiente (cauzele obișnuite, de obicei multiple), care pot fi mobilul atît pentru schimbările în limbă, cît și pentru schimbările limbii în procesul adoptării. Pe de altă parte, admiterea unor condiții suficiente și necesare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitori, nu ale tuturor tendințelor, ci numai ale acelora care se impun prin influențele reciproce dintre ei213. În perspectiva teoriei Philippide Ivănescu, la nivelul limbii populare, regularitatea schimbării se explică, în primul rînd, prin factori sociali și antropologici (baza de articulație și baza psihologică în mod deosebit), în vreme ce, după Eugen Coșeriu, această regularitate nu este decît rezultatul generalizării intensive și extensive a unei inovații individuale. Analizînd lucrurile, se poate constata că, în general, opinia schimbării cu bază socială poate explica adecvat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fonetică este mai degrabă un produs al condiționalității, decît al cauzalității propriu-zise, limba fiind prin ea însăși o realitate procesuală, în continuă transformare, dar orientarea transformării se face potrivit condițiilor concrete (aceste condiții fiind tocmai mediul social, adică baza de articulație și baza psihologică) într-un anumit mod, iar raportarea rezultatelor acestei schimbări la faza ei inițială, în măsura în care se manifestă sistematic, primește denumirea de lege. Așadar, așa cum cauzalitatea lingvistică se manifestă altfel decît cauzalitatea naturală, tot astfel legea fonetică este altceva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ortografie și nici în ortoepie, normele pseudoetimologice păstrate în vremea sa în scrierea limbii române. Privitor la baza de plecare în normare, acest lingvist crede că maniera cea mai nimerită este să se fixeze scrierea prin stabilirea bazei fiziologice a articulațiilor, iar nu numai după sunetele tip, chiar dacă și printr-o asemenea procedare se păstrează un anumit grad de relativitate. (Titu M a i o r e s c u, deși partizanul altui principiu, proceda în acest mod cînd credea că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u, deși partizanul altui principiu, proceda în acest mod cînd credea că sunetul românesc [ î ] este doar o nuanță mai întunecată a lui [ ă ] și, de aceea, nici nu ar trebui notat în scriere printr-un grafem distinct). Pe baza articulațiilor și a sunetelor distincte în orice poziție, crede Philippide, se poate stabili scrierea unei limbi. Dar, predispozițiile voinței de a integra realitățile în anumite scheme se confruntă permanent cu inovațiile realizate prin variabilitatea infinită a vorbirii, astfel că scrierea ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intense se instituie, de obicei, în epocă-salt de modificare a unei limbi în alta (ca în cazul trecerii de la latină la limbile romanice). Existența acestei epoci-salt coincide cu slăbirea coeziunii în plan social și cu manifestarea liberă a bazei de articulație și a bazei psihologice în cazul însușirii unei limbi noi de către o populație, după teoria Philippide Ivănescu, sau cu slăbirea științei lingvistice, după opinia lui Coșeriu. Ca atare, epoca-salt înseamnă dispariția unei limbi și nașterea alteia și, prin aceasta, nașterea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
257, 263, 264 activitate 45, 160, 161; lingvistică 31, 205, 218 alteritate...45, 94, 112, 127, 170, 263, 271, 315, 326-329 antropocosmos 14, 64, 87, 147, 208, 253, 255, 261, 271-273, 281, 313, 334, 350, 367 autoritate...195-198 bază de articulație (articulatorie) 164, 165, 167, 168, 172, 174, 175, 179, 183, 184 bază psihologică 166-168, 183, 184, 216, 250, 251 cauzalitate 163-168, 174, 177, 184 cauză 163-169, 177-180, 239, 267 competență lingvistică 31, 176, 210, 218, 220, 221, 230 comunicare 65
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător, Coșeriu (Introducere în lingvistică, p. 79) crede că teoria bazei de articulație a fost lansată abia în 1933 de Jan van Ginneken, la Congresul de lingvistică de la Roma, cînd, de fapt, ea este mult mai veche. În Originea românilor, vol. II, Iași, 1927, p. 247 ș. u., Alexandru Philippide a făcut o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
materie de enumerări deținea răzvrătitul Tristan Tzara care în încheierea unuia dintre cele șapte Manifeste "dada" repeta de 147 de ori același cuvânt: urlu. Semn de exasperare paroxistică! O mostră stănesciană de curat letrism e finalul la Bruscă vorbire cu articulații bizare ca următoarele: "Halerib, khaa / Halerib, Khiiii. / Hoora, loro, oro / nu-nțeleg, aero, loro, oro". În momente de relaxare, Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cezar Baltag la biblicul Absalom. În cele din urmă, dimensiunea sa particularizantă nu ține de paradigma funerară, de vreo mistică a morții, ci de calitatea artei, de ceea ce ea înțelege prin Spațiul dintre cuvinte; e vorba de valorificarea expresivă a articulațiilor și interstițiilor, de instrumentația metaforică, de dicțiunea sobră, de frenezia și tensiunea sentimentelor care își caută sunetul. Dincolo de tristețea multiformă subzistă, în filigran, o naturală dragoste de viață. Contribuie la o mai relevantă apropiere de remarcabila poetă (consecventă crezului său
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de adevăr și procedurile raționalității va fi Jacques Derrida. El reconsideră criteriile consacrate ale judecăților noastre, ca și categoriile, noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd și obstrucționînd, interogînd în mod sistematic obscurul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]