2,159 matches
-
care ideea că împărăția Domnului se apropie nu poate decât să-ți învioreze curajul. Venerația mea retrospectivă pentru Ioan Botezătorul, ființă umană cu pielea fină, ca orice muritor, crește cu fiecare sfert de ceas care trece căci, în acest lăstăriș arzător, urzicător și înțepător, a merge cu picioarele goale, îmbrăcat într-o zeghe din păr de cămilă și a-ți căuta în această pietrărie hrana compusă din lăcuste și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu totul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rege Ludovic al IX-lea a venit pe aceste meleaguri cu cruciada a opta, puțin înainte de 1254. Până când, în 1265, un sultan mameluc a pus un punct final acestui șir de escapade nebunești inițate de niște creștini înfumurați. Un subiect arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când soldații americani vor pleca din Bagdad. 2. În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe carnea Occidentului, această parte a lumii care nu-i ca celelalte și care le conține pe toate; el e metafora noastră, atâți cîți suntem, credincioși și necredincioși, și care o facem pe struții. Să-i fim recunoscători, acestei oglinzi arzătoare care aduce la incandescență secretele noastre intime, pentru că ne face să scoatem capul din nisip. Cel mai bine păstrat, cel mai fatal pentru "previziunile noastre romantice", este și cel mai derizoriu, ca litera ascunsă a lui Edgar Poe. Este secretul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după aceea, tânărul n-a mai dat prin aste locuri decât când s-a făcut domn, când a și devenit ctitor al mănăstirii. Atunci, poate trecând pe aici și-a adus aminte și de bătaia căpătată și de tainica și arzătoarea dragoste din tinerețile lui, pe când nu era tiranul Aron-Vodă. Pe când stau de vorbă în poiana din deal, cu călugărul Ionaftan bag de seamă că e îmbrăcat curat și că are o cingătoare de piele bună cu paftaua legată cu metal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-mi zgomotul bocancilor pe drumul plin de praf. Văd un pelerin ce s-a adăpostit la umbra unei grămezi de baloți din paie și mă bate gândul să procedez la fel. Rezist însă ispitei și-mi continui drumul sub soarele arzător. Știu că voi avea putere să ajung la destinație dar rucsacul îl simt mai greu și picioarele devin puțin nesigure. Privesc înainte și analizând mersul altor pelerini mă conving că și ei trăiesc aceeași situație dar totuși nu se opresc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bucurie și lumină. Iar aceste binecuvântări și daruri cerești te ajută să vezi ceva din frumusețea lui Dumnezeu care îți surâde prin ele; îi vezi chipul, îi admiri frumusețea, îi simți prezența inefabilă. Și atunci ți se trezește o dorință arzătoare de a trăi mereu toate aceste daruri; iar aceasta înseamnă dorința de a fi mereu un pelerin, cu nostalgia unui Santiago mereu de atins, ceea ce nu-i deloc ușor, căci în jurul tău ai tentația zilnică a mașinăriilor, a robotizării și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
animalele. După smulsul cânepii pentru fuior, urma topitul ei În lacuri săpate la marginile albiei râului Visa, apoi spălatul și uscatul acesteia, operații la care participam ori de câte ori ne permiteau condițiile atmosferice, căci se efectuau În apă călduță și sub soarele arzător. De altfel participarea copiilor era mai mare sau mai mică pe tot parcursul prelucrării cânepii, până la transformarea ei În valurile de pânză albită. Astăzi prelucrarea inului și a cânepii a fost părăsită. Când scriu aceste rânduri se discută reînființarea industriei
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
vârful muntelui cu o Înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserica este mare, frumoasă și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește În razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se În Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserica În vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din Întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi Mireasa Steaua Mării oglindindu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se Înalță spre soare În văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocoș tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunța că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit În urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a Îndreptat, a ajuns Sfânt prin viața și credința cu fapte. Să dea Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Aproape de Grădina Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserica acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre Înălțate către Cer spărgând văzduhul cu strălucirea În razele soarelui arzător. O frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserica era parțial În reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: Îmbrăcată În veșmânt alb
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înalt și abrupt. Cu mare anevoie se urcă pe munte. Era spre seară și nu se Îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, În pustiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, caniculă mare. Și nici gura să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și Însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tabără de creație. După terminarea mesei și a discursului lui Vintilă, am urcat cu Bobiță în cameră. Ne-am întins în liniște fiecare pe patul său. Soarele își trimitea puternic razele prin geamul întredeschis, umplând camera cu o lumină puternică, arzătoare. Îmi fugise somnul, oboseala pe care o simțisem mai devreme pe drum, dispăruse. M-am ridicat, schimbându-mă în niște haine mai comode, punându-mi și pălăria mea de piele. Bobiță a fost în același gând cu mine, doream să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
moartea [...] nu propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv lucrurile, să răstoarne relațiile erotice sau politice. Nu se revelează cine știe ce secrete arzătoare, vreo Veronică lesbiană, vreun Mihai impotent, vreun avort, vreun Eminescu agent secret al Vienei ș.a.m.d. Atunci, de unde totuși beatitudinea cu care te cufunzi în bulboanele ei și febrilitatea cu care-i răsfoiești stufărișul?" Întrebarea nu este câtuși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
IX Istorice, am reunit scrierile și traducerile tipărite în timpul vieții și din manuscrise 23 de caiete și miscelanee tangente; studii și notații, argumente, pe cât arhivele puteau pune la dispoziția cercetării, prin documente, pentru o corectă cultură a memoriei [...]. Cea mai arzătoare problemă pentru secolul său și pentru convingerile lui Eminescu însuși era aceea a unității românilor de pe spațiul întreg și rotunjit al vechii Dacii". Etc. De interes rămân însă comentariile privitoare la sensul ideatic și paradigmatic al versului: Iar noi locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
orice alt bine pe pământ. Dacă nu, ei! atunci voi și eu unul dintre acei mulți ce și-au pârlit aripele ca Icar, vroind prea să se apropie de soare. Totuși, voi avea mângăierea că în timpul urcărei mele spre astrul arzător și al recăderei pe prozaicul pământ, voi fi avut momente de uitare a multor necazuri ce amărăsc zilnic viața omenească și aceste momente pentru mine tot sunt un câștig. ............................................................................................................................... Vezi așa, iubite cetitor, a fost povestea încuscrirei mele cu arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Deum) de Verdi, memorabila Ținută academică, confirmă faptul că și-a dorit să aibă personal șansa unei reprezentări de excepție. Și iată că și-a găsit și partener, corul dirijat de românul Iosif Ion Prunner, care i-a îndeplinit această arzătoare dorință. A dovedit-o satisfacția sa din îmbrățișările, în aplauzele frenetice, cu dirijorul corului. Gestul său a fost repetat, arătând și trimițând spre cor mesajul aplauzelor, spre cinstea iluștrilor noștri interpreți, coriștii. Aceeași strălucită performanță au înregistrat-o artiștii noștri
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
MUNDO NUEVO Tarata - lumea cea nouă Nu ne separau decît cîțiva metri de postul Gărzii Civile care marca intrarea În oraș, dar rucsacurile deja ni se păreau de o sută de ori mai grele decît erau de fapt. Soarele era arzător, dar, ca de obicei, noi eram Înfofoliți În mult prea multe haine decît ar fi fost normal la orele acelea, iar mai tîrziu urma să ni se facă frig. Drumul urca rapid, așa că am ajuns imediat la piramida pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zis: “Fii binecuvântată!”, Căci cu nespus belșug de haruri Erai de Domnul înzestrată. Si astfel Inima Preasfântă A lui Isus, Mântuitorul, Află în sânul tău, de Mamă Lăcașu-i vrednic și izvorul... De-atunci crescu în al tău suflet Dorința vie, arzătoare, De-a-i fi în toate totdeauna, Icoană asemănătoare. De-aceea ți-a plăcut iubirea, Nădejdea lui Cristos, credința, Urmând ca nimenea pe lume Blândețea lui și umilința. O, Inimă a Maicii noastre Cu-atâta har împodobită Tu-n viață și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pline de importanță, mă surprind prin micimea și prin lipsa lor de semnificație... Să fie oare la fel în ceea ce privește toate lucrurile? Notițe în caiet Tu ești între mine și lume asemenea unei umbre imense, ce uneori mă apără de razele arzătoare ale soarelui, iar altă dată îmi ascunde cu totul lumina sa și mă pogoară în întuneric. Mi-ai făcut un mare bine: m-ai ajutat să înțeleg valoarea singurătății, importanța ei, necesitatea ei. M-ai făcut s-o cunosc. — Fou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Să nu fie decât clarviziune și nimic altceva? Un vid clarvăzător?! 22 iunie 1953 Odată cu începutul acestei săptămâni sper să reușesc să ies din starea aceasta, nu de marasm, dar de lene, de oboseală și de indiferență. Îmi regăsesc inima arzătoare și neliniștită, care este singurul lucru care îmi dă liniște și seninătate. În acest timp din urmă lucrul cel mai remarcabil a fost șederea Infantelui la mine, acest Infante atât de drag... Apoi - acea conversație cu Mihai în care a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Acum ne-am apucat de cules. Căutam "plăcintele" mai întregi, mai consistente și cât mai uscate. Introduceam ușor lopățica sub materia vizată și o întorceam pe cealaltă parte. Dacă era proaspătă și încă molcuță o lăsam așa, în bătaia soarelui arzător, care absorbea și ultima moleculă de lichid încă neevaporat. Uitându-te cu atenție pe suprafața crudă, puteai "citi" cu ușurință meniul joianelor din ziua respectivă; inclusiv boabele de porumb, de grâu ori semințele de floarea-soarelui, rămase întregi, scăpate ca prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde au predat profesorii scoși de la liceul de fete și de la liceul de băieți și o serie de intelectuali de marcă, deveniți profesori ad-hoc. Încă din primele zile, a încolțit între mine și un coleg de aceeași vârstă o iubire arzătoare, cum numai la șaispre zece ani poți cunoaște. Florin întrunea toate condițiile mele sine qua non. Era inteligent, cultivat, manierat și avea simțul umorului. Domnule Paraschivescu, sper că nu aveți impresia că, la vârsta mea, fac insinuări la persoana dumneavoastră
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
prieten al „Năistei“. A început să mă caute. Eu eram deja măritată și se străduia să mă convertească și pe mine, să mă îndoctrineze. Mi-a ieșit cu totul din suflet. Nu numai pentru că devenise un mare comunist. Dragostea mea arzătoare s-a prefăcut aproape în repulsie. Mariajul lui a început să scârțâie, așa că simțea tot mai mult nevoia de prietenia și de prezența mea. Am început să-l evit. Ne întâlneam la concerte la Ateneu și mă făceam că nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
intransigent, pe atât de înțelegător. Un curent de simpatie spontan, firesc, sincer ce creează imediat în jurul lui ori de câte ori vizitează diverse unități socialiste sau discută cu reprezentanții lor. Sentimentul tuturor e că nimic formal nu determină asemenea întâlniri, ci o dorință arzătoare de a face ca lucrurile să meargă mai bine. În sfârșit, tovarășul Nicolae Ceaușescu unește o inteligență ascuțită cu un deosebit simț practic și o mare înflăcărare sufletească. El știe să aprecieze, de aceea, cu o curajoasă luciditate realitățile și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]