3,212 matches
-
destrămării și al solitudinii generalizate, expuse fără mască: "... o vară întreaga în infernul de aici... Tot timpul durase o secetă încropita, o arșiță uscată care dogorea din ziduri, încingea tablă acoperișurilor, stăruia până spre miezul nopții. Țocurile se înfundau în asfaltul de gumă... într-o vreme, tot orașul păruse pustiu. Câțiva trecători, furișați pe langă ziduri, cu batistele în mână, tamponându-și frunțile cu batistele. Seară, nici un cunoscut..." Nici schimbarea decorului cu cel autumnal ("Răsuflarea vântului scutură salcâmilor de pește zid
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iar condiția omului se poate aprofundă numai acum și aici. Singura modalitate de a atinge universalitatea este de a aprofunda ceea ce e aproape de noi"129. În brutală creștere a orașului, poetul de cartier spune cu melancolie: "A luat cu el asfaltul dintr-o lovitură / mahalaua unde m-am născut"130, pentru că locuitorii noii Argentine nu lasă nimic cum au găsit, nimic nu rămâne la fel în orașul fantomă, ceea ce, spune Sábato, "din punct de vedere filosofic, este și mai neliniștitor", iar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Un strop de răgaz, și pacea serii care se lăsa peste deșert. Între Laghouat și Ghardaïa, la apus, sub un cer imens, în mijlocul unui ocean de nisip arzător, într-un peisaj lipsit parcă de orizont, pe un drumeag paralel cu asfaltul (cu șoseaua asfaltată) care ne ducea spre sud, am zărit următoarea apariție: un bărbat și o femeie, îmbrăcați în djellaba, mergeau agale la drum, împreună cu dobitocul lor. Era sfânta familie readusă la viață. Cu un copil în brațe, femeia stătea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și cerul și plaja", cum în absolut tot ce-l înconjoară zăcea acum o simplicitate elementară a obiectelor ca și cum ar fi fost doar desenate și așezate la locul lor, nicio vechime, nicio amintire nu intra în molozul zidurilor și în asfaltul străzilor. Era o materie nouă a realității din care se clădise acum orașul și eu în mijlocul ei, inedit, proaspăt, fără greutate și fără organe, ca o linie simplă a propriului meu contur 430 , sau cum "odaia închisă, fără ferestre, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Marea Moartă’’ în limbile ebraică și arameică, în anul 1947, ce conțineau documente, vase de lut, circa 40000 fragmente pe suluri de piele, cu o vechime de peste 2000de ani. Din cauza plajelor și a fundului lacului, tapițat cu cruste de culoarea asfaltului, romanii au denumit-o și ,,Lacus Asphatites’’ - lacul cu asfalt. De aceste locuri se leagă legenda potrivit căreia soția lui Lot, care privea spre prăpădul care lovise Sodoma și Gomora, a fost transformată într-un stâlp de sare. Arheologii susțin
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
ce conțineau documente, vase de lut, circa 40000 fragmente pe suluri de piele, cu o vechime de peste 2000de ani. Din cauza plajelor și a fundului lacului, tapițat cu cruste de culoarea asfaltului, romanii au denumit-o și ,,Lacus Asphatites’’ - lacul cu asfalt. De aceste locuri se leagă legenda potrivit căreia soția lui Lot, care privea spre prăpădul care lovise Sodoma și Gomora, a fost transformată într-un stâlp de sare. Arheologii susțin ipoteza că pe fundul mării, puțin adânc, ar exista cele
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
U.F., Paris, 1972 OZOUF, Mona, Leș mots des femmes. Essais sur la singularité française, Fayard, Paris, 1999 PAGEAUX, Daniel-Henri, Literatura generală și comparată, Polirom, București, 2000 PAGES, Alain, Emile Zola. Bilan critique, Nathan, Paris, 1993 PANEA, Nicolae, Zeii de asfalt, antropologie a urbanului, Cartea Românească, București, 2001 PAPAHAGI, Marian, Eros și utopie, Dacia, Cluj-Napoca, 1999 PARK, Robert Erza, Race and Culture, The Free Press, Glecoe, 1950 PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, București, 2004 PAVEL Lăură, Ficțiune și teatralitate, Limes, Cluj-Napoca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă,/ ca să se așeze în ea un zeu.// O, nu te tăia la mână sau la picior,/ din greșeală sau dinadins.// De îndata vor pune în rană un zeu,/ ca peste tot, ca pretutindeni,/ vor așeza acolo un zeu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a plecat de dimineață la școală să o ia pe Emily, fata lui, căci voia să o ducă să vadă un eveniment istoric, lansarea unei, care trebuia să aibă loc în această dimineață. Racheta era ceva mai departe, căzută pe asfalt.”. Scopul era evaluarea măsurii în care creierul voluntarilor anticipa automat urmarea discursului. Pentru aceasta, li s-a arătat apoi voluntarilor o serie de cuvinte care aveau sau nu legătură cu scena sugerată prin intrarea în scenă a lansării rachetei. Astfel
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
le iese, v-o spun eu, dactăr Nicu." Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîte-un pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîte-un pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre-n asfalt cu totul, să nu se-mpiedice careva și să cadă. Cred c-o face de plictiseală. Oricum, nimeni
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre-n asfalt cu totul, să nu se-mpiedice careva și să cadă. Cred c-o face de plictiseală. Oricum, nimeni nu observă că lipsesc. Sînt atîția pensionari în oraș și toți seamănă unul cu altul. Mai ales vara, cînd i-așa de
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
bere și strigăm: "Noroc, doctore, la mai mare!" Îmbrăcat în roz, culoarea tinereții eterne, dactăr Nicu zîmbește în stînga și-n dreapta și aruncă confetti: roșii, galbene, albastre. Tot cartierul se-nveselește de-odată, parcă au dispărut și gropile din asfalt, aurolacii din fața cinematografului, cîinii vagabonzi de pe alei... Cum să nu-l iubești pe dactăr Nicu, cum să nu-l votezi?! Dudu Dudu s-a născut în tomberonul de lîngă blocul P4, într-o pungă de plastic. Doarme în tomberon, mănîncă
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
prieteni și se reîntâlnesc abia peste câțiva ani, naratorul declarând că are impresia unei promenade în compania unei fantome 67. Finalul emană o teroare suficient de rafinată: ajuns în preajma unui șantier de construcții, cuplul descoperă că "soarele se strecura pe asfalt, ciopârțind în bucăți viața de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se ghicească deznodământul: "O piatră căzu din înălțime, exact în locul în care, printre fâșii de lumini, umbra îi contura capul, se auzi un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înălțime, exact în locul în care, printre fâșii de lumini, umbra îi contura capul, se auzi un țipăt înfiorător și un horcăit care venea din jos. Se apropiară oamenii, care vedeau imaginea străinului, dar pe care nu-l puteau atinge. Pe asfalt era un lac de sânge. Nimeni n-a putut înțelege de ce numai atunci când s-a spălat pata de sânge a dispărut de pe trotuar făptura verticală și concretă a însoțitorului meu". Bruschețea corect dozată a finalului, incluzând imaginea, panoramată cvasi-cinematografic, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
economică a dezvăluit multe abuzuri, ilegalități și infracțiuni comise de noii proprietari. Firește, rămân la vedere cele câteva sute de milioane de borduri și pavele montate pe trotuarele din centrele localităților, câteva sute de kilometri de șosele modernizate de "regii asfaltului", cartiere de case și vile răspândite pe unde nu te aștepți. Ca și schiturile, mânăstirile și locurile sfinte redescoperite de inventivii călugări, vizitate cu multă evlavie de milioane de pelerini, care depășeau vechile stabilimente de odihnă și tratament de altădată
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
terminat într-un mod care, scos din context, poate părea ridicol, dar atunci m-a emoționat. S-a ridicat o doamnă, o olandeză, și a zis către o americancă, care apăra filmul din răsputeri: Dacă ai fi leșinată, goală pe asfalt, rănită, plină de sânge și te-ar filma și tu n-ai putea să spui nimic, că nu ești conștientă, ce părere ai avea? Americanca s-a ridicat și a zis: Dacă m-ar filma cineva cu atâta dragoste, m-
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
o poezie extrem de puternică. De fapt, argoul înseamnă poezie! Trebuie doar să o înțelegi și aici se desparte adevăratul cercetător de argou de lingvist. Acesta din urmă nu are o viață... De noapte... Da, o viață "rea", de pușcărie, de asfalt, de cartier, de bătaie, de aia, de aia... El, știi, e un om important. Iar argotistul, care știe tot despre argou, ți-l scoate pe nas, ți-l fluieră, ăla, în general, nu știe nici măcar să scrie. Așa era înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
vedere al psihologiei sau al sociologiei), se poate întîmpla totuși ca: meandrele unei plante să fie răsfirate prin pădure, sfoara cu care băiețelul își trage jucăria ce cade pe trotuarul cu pricina, să se desfacă și să se întindă pe asfaltul șerpuit, gulerul de blană să se desprindă de pe umerii femeii în vîrstă și să descrie pe mocheta roșie o linie curbă în formă de S... Reamintim că am definit metaforele intradiegetice (p. 68) ca metafore ale căror elemente, comparant și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îmbrăcăminte și rechizite școlare etc, am prestat tot felul de munci atât în gospodăria proprie cât și la alți cetățeni, precum și ca zilier la Fruct Export, Bazele de recepție a sfeclei de zahăr sau cereale ori la modernizarea șoselei cu asfalt de la Dealul Morii. După terminarea liceului neavând posibilitatea de a mă întreține la o facultate am decis să lucrez o perioadă în Învățământ ca profesor suplinitor fiind repartizat în comuna Stănișești satul Slobozia Nouă (Panu) unde am lucrat circa șase
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Atunci nu s-a mai putut face nimic și poarta cea mare s-a deschis prin forța mulțimii, năvălind spre noi tot felul de rude și prieteni, încât ofițerii, zâmbind, au făcut semn gradaților să se retragă. Stăteam jos, pe asfalt, într-un costum uzat, cu claia de păr și cu cravata la gât strâmbă, crăcănat, udându-mi gâtul din când în când cu vin dintr-o sticlă pe care o țineam între picioare. Mai încolo, un altul, îmbrăcat ca și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am scos și eu o găină friptă și, imitându-l, cu sticla de vin într-o mână și cu pasărea în cealaltă, am început să mă ospătez, pentru că înspre noi nu năvălise nicio rudă. Când am aruncat sticla goală pe asfalt, tipul acela s-a uitat la mine, a mușcat zdravăn din găina lui, a băut ultimul rest din sticlă și a aruncat-o la picioarele lui, apoi mi-a râs gros. Cred că avea o voce de bariton. Apoi nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-au ce-i aceea, o bucățică de foame, ia, acolo, măcar de poftă! Viețuiam împreună cu ai mei pe o uliță de mahala cu case mici, acoperite cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era o splendoare, nu tu asfalt, nu tu caldarâm, încât iarna mai putea trece câte o sanie, cu toate gropile, Dumnezeu avea grijă să le niveleze, iar vara, vorba lui Creangă, gemea colbul pe ea. Mașini nu treceau pe acolo, poate una la trei ani și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la bucurie, când fericirea trece din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai mult, căci trecuse cireada satului și vacile dispăruseră nu de mult în ogrăzile oamenilor. Ceva mai încolo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]