1,924 matches
-
care îl lăsă moștenitor. Posesor al unei vile și al unei faimoase colecții de artă, individul ocupă acum un post important. Din păcate, frumosului său păr blond i-a luat locul o chelie la fel de luminoasă. 42 Sub rumena cenușă a asfințitului clocotea o inimă de aur. Printre plopi sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cum codul lumii acesteia nu-mi devenise încă familiar, mă îngrozea misterioasa putere a individului. Păream o turmă mînată de-un văcar. Cel dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară, tolănit pe iarba din grădina ei, turtit de atâta tăcere și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni scurți, cămășuță cu cravată albastră, petrecută cu un elastic pe după gulerul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scenaristului. Pe banca goală din față, cine e pe banca goală din față ? Sia cea tânără, născând șarpele viitorului, sau Simonetta, ultima, delicata mea ultimă parteneră ? „Fă, Doamne, să terminăm până la capăt crâncena luptă, vălmășagul goanei, să privim fără spaimă asfințitul vieții, pomeniți de urmașii noștri cu aceeași bunăvoință și dragoste cu care pomenim părinții.“ Mai trăiesc oare atâția dintre părăsiți ? se întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la care poposisem ca să se Întremeze Unu nu aveau nici peșteri și nici case tari care să semene cu cele pe care le mai văzusem În călătorie. Pământul lor era nisipos și uscat, bătut de soarele arzător din zori până la asfințit. Stăteau cât era ziua de lungă Într-un fel de case din piei argăsite, Întinse pe niște prăjini arcuite În fel și chip - aceste adăposturi se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai că erau mari, frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fețe. Când ne-a ajuns din urmă, se vedea pe chipul lui că era din ce În ce mai Îngrijorat. Începu să-i vorbească Runei, amestecând În furia lui surdă cuvintele simple, de rând, cu vorbele grele și cu păcănituri de-ale mărunțeilor. La asfințit, am ajuns Într-o vale largă, cu aer răcoros și bun, plină de ape care se Înmănuncheau. Atunci am văzut un animal pe care Tatăl Îl făcuse, probabil, după ce băuse prea multe burți de vin. Animalul acela era foarte Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce făceau și bărbații. Mi-a spus că o să trebuiască să-i scornesc multe cuvinte pentru zăpadă, căci, spunea ea, nu erau două zăpezi la fel. Zăpadă tare, zăpadă udă, zăpadă Înghețată, zăpadă cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu cuvinte deosebite. Nunatuk mi-a cusut niște blănuri groase pe care trebuia să le pun chiar și În picioare pentru că, cică de la picioare te lua frigul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii par că plescăie printre ierburi. Mai întâi își înmoaie degetul în gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alcătuită din două părți, sugerate încă din titlu: delir în curcubeu și alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
textul. 4.Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți cinci substantive comune și cinci substantive proprii. Bistrița și Ceahlăul „Arată și Cantemir în a sa Descriptio Moldaviae că Ceahlăul se vede de la Cetatea Albă, adică de la țărmul mării. În asfințituri limpezi de octomvrie silueta de biserică a muntelui celui mare se vede din toată cîmpia Moldovei și a Basarabiei. Înfățișarea aceasta impozantă nu i-o dă Ceahlăului înălțimea: avem în vârfurile Carpaților piscuri situate cu mult mai sus. Mărimea lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și acestea sosesc la timp, grânele sunt minunate, porumbiștile ating înălțimea unor păduri tinere” ... (S.Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
neted, încât poți număra în apă sulițele vârfurilor lor. Pasărea care zboară deasupra își vede chipul întreg, deslușit, în apă. Soarele se ridică; jocul reflexelor se schimbă. Fața apei se întunecă, iar umbra brazilor dispare. Când soarele se lasă către asfințit, gama culorilor e mai intensă, mai variată. Albastrul cerului înălbăstrește și apa. Norii cu tivitură purpurie plutesc ușor ca într-o lume fermecată. Umbra brazilor din nou se ivește, mai intensă, mai întunecată.” (Ion Simionescu) Cerințe: 1. Citiți textul și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și pe tanc, deasupra Frumoasei, mănăstirea cea nouă cu ziduri albe a Cetățuii. Tot peste Bahlui, la asfințit, mănăstirea Galatei într-alte ziduri. Iar către miazănoapte viile din preajma cișmelii Păcurarului și dealul și pădurile Copoului " (Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă) Cerințe: 1. Scrieți o scrisoare unui prieten imaginar în care să-i povestiți tot ce
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte, vremea se măsoară Cu trudnicile tale oseminte, Și veacul care curge peste țară Începe din cenușa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
caniculei. Să citesc, nu sunt capabil, n-am starea necesară. Într-un proiect mai vechi decât "Asybaris" (părăsit și acela), descriam arderea pe rug a unor vrăjitoare. Înainte de a fi aruncate în flăcări, erau puse să danseze. Dansul începea la asfințitul soarelui și dura până în zori. Dacă reușeau să nu se oprească, mai câștigau o zi de viață. Spectacolul trebuia să continue până ce, epuizate, se prăbușeau. Din când în când, orchestra își bătea joc de bietele femei întețind ritmul, obligîndu-le să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un norișor și fiecare avea impresia că acel colț de lume numai pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul rând este udă, caldă... și albastră nu neagră cum i s-a dus vestea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul și am clacat răsturnat în valuri... pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea din răsputeri. Peste maidan, ținea bine minte, tocmai se arăta cerul acela de asfințit de vară. Țiuiau greieri și din dosul unei cisterne crăpate licărise prima stea. Acasă ajunsese ca vai de el, iar acolo, of! Alte vânătăi. ─ Darul tău a fost primit. Nu-ți fie teamă. Iată, de azi înainte vei avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de el. Ia vezi, sergent Limbosu, că ai uitat de un grup motorizat - sigur de mare comandament - în frunte cu o tanchetă, care a trecut ultimul... În sens invers au trecut doar vreo cinci camioane goale. Când soarele aluneca spre asfințit pe derdelușul luminii aurii, Toaibă cu ai lui părăsea liziera pădurii, cu direcția „acasă”. * „Spune-mi, Toadere, îți mai amintești de toate misiunile de cercetare pe care le-ai îndeplinit cât ai fost pe front?” - l-a întrebat vocea care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța că vor mai trece durerile. Soarele nu aștepta însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]