8,316 matches
-
de toate vârstele și de toate culorile. Sunt sigură că a vorbit cu toți, i-a ascultat, le-a șters lacrimile, le-a zâmbit și le-a făcut ultimele zile suportabile ; poate chiar normale. A fost una din cele două asistente medicale cu care un spital pentru bolnavi în stadiu terminal s-a deschis la începutul anilor ’80 undeva într-un orășel din Africa de Sud. Ne scriem uneori și mă gândesc la ea de fiecare dată când mi se întâmplă ceva ieșit
ULTIMELE ZILE ALE LUI OSCAR POVESTITE DE TANTI ROZ de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341695_a_343024]
-
în vârstă, a cărei meserie e aceea de oferi sprijin, grijă și dragoste micului muribund, abandonat în spital de părinții prea îndurerați și, poate, prea lași să-și vadă copilul în ultimele sale momente. Roz e culoarea halatului pe care asistentele medicale le poartă, parcă obligate și prin vestimentație să înveselească atmosfera sumbră de spital. Tanti Roz știe totul despre moarte, despre viață dar și despre anii netrăiți. Îl pregătește pe Oscar și pentru moarte, dar și pentru viață. Fiecare zi
ULTIMELE ZILE ALE LUI OSCAR POVESTITE DE TANTI ROZ de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341695_a_343024]
-
rămână secret! Cu părinții n-avea rost să discut, până ce nu cunosc mai multe amănunte. Și nici nu puteam: telefoanele aveau urechi. Iți închipui, Roni, cum au trecut aceste două săptămâni! - Și?... - La cadre mi s-a propus să fiu asistentă universitară, să-mi fac formele de rigoare. Sigur că n-am mers pe acest drum, cunoscându-mi adevăratul meu „dosar de cadre”. M-am dus la „Repartiție”, am intrat printre primii, căci avusesem note bune. Eu căutam orașul Dej, acasă
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
Viorel. Mai mult, parcă Mircea fugea de ea. Viorel era fioros, chiar odios, cum îi străluceau ochii și cum avea părul vâlvoi pe cap. Era transpirată toată, cu vocea sugrumată și când s-a trezit, lângă ea se afla atât asistenta, cât și doctorul care îi făcea o injecție pentru liniștire. - Ce s-a întâmplat, domnișoară? Ne-ai speriat pe toți cu țipetele dumitale. Ai avut vreun coșmar? - Da... am visat urât. Nici nu doresc să-mi amintesc ce. - Cred că
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
revină în Dobrogea și să rămână lângă familia sa, cum de fapt la fel dorește și Săndica - să se mute cu serviciul cât mai aproape de familia ei. Ușa se deschise și șeful de secție însoțit de tot alaiul său de asistente intră la vizită. - Bună ziua, cum vă mai simțiți astăzi? Sunt probleme? Dumneavoastră cine sunteți? puse el când îl zări pe Mircea. Nu știți că există un program de vizite? - Sunt prietenul domnișoarei și am venit să o însoțesc acasă. Sper
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
fetei creșteau cu fiecare pacient intrat la consult înaintea sa. Când i-a venit rândul să intre, parcă i s-au tăiat picioarele - o lua cu leșin. Parcă ar fi dorit să plece acasă, fără să mai intre. Doar vocea asistentei a trezit-o la realitate când și-a auzit numele strigat: - Tovarășa Niculescu Săndica! - Da, eu sunt. - Poftiți, vă rog! - Mulțumesc! Intră în cabinet ca mielul la tăiere. - Ia să vedem, ce s-a întâmplat domnișoară? i se adresă doctorul
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
mine”. Iar adultul Maria Olaru remarcă mai jos că, uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsit decât pedeapsa în sine. Regimul alimentar drastic ducea la Deva la o obsesie atotcuprinzătoare a mâncării, în timp ce asistenta veghea cu ochi de vultur ca fetele să nu facă schimb de mâncare sau să facă rost de dulciuri. Fetele trăiau cu frica perchezițiilor în camere, care le făcea să recurgă la gesturi disperate pentru a scăpa de pedeapsă. Trăiau
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
a leșinat de durere și nici n-a știut că a fost dusă mai întâi la Floreasca, unde nu mai erau locuri și trimisă apoi la Elias. Când s-a trezit, a văzut neoane și a întrebat-o pe o asistentă unde este geanta. Telefonul îi suna. Era un prieten, Gabi, care văzuse la televizor ce s-a întâmplat. „Am rugat-o să îi transmită să nu le spună părinților mei unde sunt. Nu am vrut să îi sperii. N-am
Adina a ars în Colectiv și s-a infectat la Elias: „Am luat 9 bacterii. Medicii belgieni nu mai văzuseră așa ceva” () [Corola-blog/BlogPost/337950_a_339279]
-
peste tot locuri de întâlnire marcate, în care să fii cât de cât în siguranță. La noi totul a rămas la fel”, spune Adina. Pe 7 noiembrie, când se va întoarce în Belgia, împreună cu alți supraviețuitori de la Colectiv, medicilor și asistentelor din Belgia o mică petrecere-surpriză, în semn de mulțumire că le-au salvat viața. Într-un fel, atunci e ziua ei. „Pe 7 noiembrie m-am născut a doua oară”.
Adina a ars în Colectiv și s-a infectat la Elias: „Am luat 9 bacterii. Medicii belgieni nu mai văzuseră așa ceva” () [Corola-blog/BlogPost/337950_a_339279]
-
colegă de-ale mele. Nu-și dădea seama că difuzorul telefonului era dat tare. „Alina, dacă în patru zile nu i-a trecut febra, trebuie să te gândești la altceva.” Acel altceva îl voi fi auzit ceva mai târziu printre asistente, șoptit la ureche: „ați luat ceva de la noi.” În momentul acela, mi-am spus în cap că „eu nu o să mă dau bătut aici.” Și am hotărât că nu mai fac febră. Mi s-a spus mai târziu că doctorii
„La patru zile după operație, am început să fac febră...” Eu nu vreau să-i iertăm niciodată () [Corola-blog/BlogPost/337985_a_339314]
-
cu inima, plămânul și rinichiul artifical, asigurându-i fetiței în vârstă de doar trei săptămâni viața. Marți, 15 noiembrie, boxa 1 de la Terapie Intensivă nou-născuți, acolo unde Maria este tratată, era plină ochi. Doctorii Tammam, Bulescu, Cîrstoveanu și Bărăscu, alături de asistentele medicale, căutau cele mai bune soluții de tratament pentru fetița acoperită de fire. „Copilul ăsta este o mare lecție pentru noi - anesteziști, cardiochirurgi și tehnicieni perfuzioniști. O lecție că se poate”, spune dr. Cîrstoveanu. Potrivit acestuia, folosirea inimii, plâmânului și
Primele 3 săptămâni din viața Mariei. „Copilul ăsta e o lecție pentru noi toți () [Corola-blog/BlogPost/337988_a_339317]
-
zis Fashion Health. Apoi au apărut tot felul de bazaconii de servicii non-coitale, că deh, așa se întâmplă când încerci să interzici firescul prin lege. Nu înseamnă că prostituția a dispărut de tot, ca ciuma bubonică. Pentru că ei n-au asistente tv, în afară de prezentări de modă se practică serviciile de escortă, care de altfel funcționează în orice țară în care prostituția e ilegală. Serviciile astea de escortă sunt ca traversatul pe roșu sau aruncatul hârtiilor pe jos - deși sunt interzise prin
Câte bordeluri, atâtea obiceiuri. În Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată () [Corola-blog/BlogPost/338011_a_339340]
-
program ar trebui să-și cunoască drepturile, inclusiv pe cel la grevă, dar asta e o altă discuție. Poate că medicul rezident plătit de mizerie o fi ajuns la capătul răbdării să se tot sacrifice pentru binele public. Poate că asistenta își îmbracă copiii, le pune de mâncare și-i trimite la școală din „atenții”, pentru că din salariu n-are cum. Poate că doamna de la Poștă, înecată în dosare, nu este acră de la natură, ci de la sistem. Ajungem din nou la
Noaptea pomenilor lungi. De Halloween, parlamentarii ne-au tras în țeapă () [Corola-blog/BlogPost/338050_a_339379]
-
încadrată din punct de vedere medico-legal într-un indice de gravitate de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, cu potențial evolutiv grav”. Apăsați pe imagine pentru a mări Pentru a-și îngriji mai bine fiica, Ana Maria Găman a devenit asistentă medicală. După moartea ei a lucrat o vreme ca asistentă pe Ambulanță. „Eu lucrez în baza unui certificat de liberă practică. Dacă eu îi administrez o substanță greșit unui pacient, plătesc. Dacă eu fac un malpraxis, plătesc pentru el. Noi
„Burnei mi-a spus că oricum murea, asta e viața, sunt tânără, pot să mai fac un copil...dar ai văzut ce dreaptă era?...” () [Corola-blog/BlogPost/338045_a_339374]
-
gravitate de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, cu potențial evolutiv grav”. Apăsați pe imagine pentru a mări Pentru a-și îngriji mai bine fiica, Ana Maria Găman a devenit asistentă medicală. După moartea ei a lucrat o vreme ca asistentă pe Ambulanță. „Eu lucrez în baza unui certificat de liberă practică. Dacă eu îi administrez o substanță greșit unui pacient, plătesc. Dacă eu fac un malpraxis, plătesc pentru el. Noi, cei mici, plătim. Ei, profesorii, nu. Eu vreau ca acest
„Burnei mi-a spus că oricum murea, asta e viața, sunt tânără, pot să mai fac un copil...dar ai văzut ce dreaptă era?...” () [Corola-blog/BlogPost/338045_a_339374]
-
au trimis-o frumușel în celălalt capăt al spitalului. La adulți, medicul a refuzat să o primească în cabinet, țipând la mama ei și spunându-i că este un caz de Pediatrie și că nu are ce să caute acolo. Asistentele i-au spus să se ducă acasă, că nu are nimic și că e răsfățată. Îi era din ce în ce mai rău iar mama sa, disperată și trimisă de la o secție la alta cu pacientul nimănui, cel care nu se încadra nici la
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
se dovedească a fi inutilă. Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puștoaică să pună la îndoială decizia medicului și că nu e treaba mea să îmi dau cu părerea. Am stârnit șocul și indignarea asistentelor, a medicilor și a celorlalți pacienți care nu concepeau că doctorul nu se încadrează în categoria „crede și nu cerceta”. Pentru mine, însă, nimic nu face parte din acea categorie. Orice sistem trebuie să suporte cercetarea și să ofere probe
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
aș locui în vena cavă a unui animal uriaș dornic de sânge și viață. Dinspre coridor spre mine, zgomotele temporale și atemporale ale vieții de spital. Dimineața la 6.30 aterizarea schimbului, apoi din jumătate în jumătate de oră, intrarea asistentelor pentru tratament, infirmiere pentru curățenie, vizita medicului, masa între ele... Dinspre ora 9.30 începeau mesajele ca venite din linia întâi: om de la sală, doctorul cutare (aș scrie numele, dar m-ar certa..). Peste 3 ore iar. Peste alte 3
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
Peste 3 ore iar. Peste alte 3 iar. Între timp zvon de control de la diferitele direcții care oblojesc funcționărește spitalul. Prânzul. Un soi de liniște narcomană de pe la 16. Seara aduce masa, ora 18 mesajul noapte bună. Un medic și 2 asistente la 40 de saloane. Geamătul fiecăruia de durere anulat cu analgezice. Le înveți, se fac și pe venele tale. Medicamentația. Apoi noaptea. Cu scâncete ca de copil mare spitalul adoarme, fiecare tresărire din somn înseamnă un bec de urgență aprins
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
saloane. Geamătul fiecăruia de durere anulat cu analgezice. Le înveți, se fac și pe venele tale. Medicamentația. Apoi noaptea. Cu scâncete ca de copil mare spitalul adoarme, fiecare tresărire din somn înseamnă un bec de urgență aprins la ușă, o asistentă alergând. Ei sunt paznicii de noapte ai farului. Urgențele sparg timpanul liniștii, obligă la reacție rapidă. De pe pat nu știi ce ai de făcut. Întârzii să te plângi de durere ca să mai aibă asistenta ori infirmiera ori medicul un minut
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
de urgență aprins la ușă, o asistentă alergând. Ei sunt paznicii de noapte ai farului. Urgențele sparg timpanul liniștii, obligă la reacție rapidă. De pe pat nu știi ce ai de făcut. Întârzii să te plângi de durere ca să mai aibă asistenta ori infirmiera ori medicul un minut două de respiro. Ți-e oarecum jenă că durerea ta nu e așa mare ca a celuilalt, vecinul-boală, care geme de la amputație ori de deznădejde, îndoindu-se că mâine îi va fi așa de
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
deget. Dar am auzit și vocea moralei cuminți. Un domn care părea trecut de 80 de ani, sunându-și soția acasă după un accident suferit pe o trecere de pietoni, sus. Cu o căldură care ne-a topit pe toți. Asistentele s-au ascuns prin saloane plângând. Ne-a răcorit bătrânul de toate mizeriile auzite la alții. Ne-am emoționat în bine. Semn că încă avem semne vitale. Aud că politicienii sunt supărați că un ministru a spus că sistemul medical
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
Ar fi bine să știți că ei, oamenii din spitale, nu au timp să citească presa, poate doar liderii lor sindicali ori numiții politici în funcții din sănătate, atenți la topul partidelor care-i susțin. Echipele de urgențe, de pe sală, asistentele care aplică tratamente ori infirmierele, oamenii de efort adevărat nu, nu au timp pentru nimic. Spitalul românesc, spre deosebire de multe alte instituții, are încă suflet. Din convalescență, trimis înapoi în viață... Pr. Constantin Necula
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
Nu demult, într-un grup restrâns ce glisase pe nesimțite într-o cheie mai puțin oficioasă, un mare director, dintr-aceia cu asistente personale, anticamere și parapon se olicăia de ți se rupea sufletul: „Am adus în trei ani 50 de milioane de euro în compania asta și eu cu ce mă aleg? Ăștia mă exploatează ca pe un prost. Ăsta e bonus
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
Sau când îi apărea pe telefon că copilul are criză hipoglicemică și învățătoarea de la fosta școală îi spunea că nu știe unde este copilul, că a plecat de 40 de minute la cabinet, dar nu s-a mai întors. Iar asistenta de la cabinet îi spunea că ea nu e în școală. „Între timp, directoarea i-a explicat portarului că eu sunt singura care știe ce să îi facă și că trebuie să mă lase să intru”, povestește Alina. „Când îmi scade
„Copilul meu începuse să bea multă apă și era foarte obosit”. O poveste reală despre un diagnostic, familii care „mută munții” și oameni buni care-i ajută () [Corola-blog/BlogPost/338090_a_339419]