4,147 matches
-
acestei religii, care fusese stabilit doar după ce generații întregi de savanți-poeți au lucrat la aplicațiile Teoriei, era Dansul Spiralei. Era un exercițiu fizic bazat pe ritmuri primare, iar scopul său era să permită fiecărei ființe vii, umile și imperfecte, să aspire la acea perfecțiune fundamentală. Intrați în Dans și vă veți contopi cu Unul, cel care vă înconjoară din toate părțile. Virgil Jones se ridică în picioare. își scoase jacheta lui veche și închisă la culoare. Și pantalonii lui vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya Îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni, pe care nu Îi văzuse niciodată, despre un viitor pe care nu-l crezuse cu putință. — Tu la ce aspiri, Julián? În viață, vreau să spun. Nu știu. Uneori mă gîndesc că mi-ar plăcea să fiu scriitor. Romancier. — Precum Conrad, nu? Ești foarte tînăr, firește. Și ia spune-mi, banca nu te ispitește? Nu știu, domnule. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta casei familiei Aldaya. Voia să simtă mirosul de regalitate și să aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul să-și Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răsărit. Jupân Dumitrache ne apare în chipul băcanului bucureștean Hagi-Pană, conservator și zgârcit la culme. Opiniile politice și le rezumă printr-o expresie tipică: „doi pepeni într-o mână nu pot ține” (vorbind despre partidul liberal și conservator). Tânărul Jorj, aspirând la mâna fiicei băcanului, Marița, o viitoare Zița cu studiile făcute la „pensionatul” doamnei Firundțvanțig, seamănă cu Rică Venturiano prin limbajul liberal și franțuzit, prin îndeletniciri. La Hasdeu se remarcă și prezența unor procedee comice utilizate mai târziu de Caragiale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
la crearea de persoane creative pentru societate, căci aceste persoane se autoanalizează, sunt performante în utilizarea informațiilor producând idei, soluții, lucrări originale, reușesc să structureze întregul nostru univers de semnificații. Cadrul didactic creativ are foarte dezvoltat sentimentul utilității sociale. El aspiră către perfecțiune și ar trebui să se bucure de stima și încrederea copiilor, colegilor și superiorilor, de perspectiva promovării. Sentimentul de a fi util societății, acordă cadrului didactic creativ încredere în propriile forțe de muncă, îi conștientizează includerea în cadrul competițional
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
curte și un gard. Toate patru au ferestre Înalte, prevăzute cu obloane ca și ușile, aspectul lor este cel sobru al unor prăvălii din respectabile orașe de provincie din regatul român dintre cele două războaie. Poate că la asta și aspirau când au fost construite, rostul lor de acum fiind mai greu de ghicit Întrucât obloanele sunt trase peste uși și ferestre, pereții sunt decolorați și coșcoviți, nici un fel de panou nu se află deasupra ușilor (nici cu C.E.C., nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se uni cu Rinaldo și trufia sa urcă atât de sus, încât ajunse la convingerea că nici un muritor nu era vrednic să aspire la mâna ei. Cuprinsă de milă la vedera tânărului rănit și mișcată până la lacrimi când a aflat prin ce împrejurări ajunsese în această stare, ea și-a amintit repede de cunoștințele dobândite în India, unde virtuțile plantelor și arta lecuirilor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu care ea îi pune în rezonanță, ei trebuie să treacă niște teste și pot obține beneficii conform cu legile și regulile acelui tărâm, pentru a se ridica în plan moral la standardul acelei lumi. La fel și diferitele subconștiente, dacă aspiră să călătorească într-un anumit tărâm astral și să reflecte în creier ceea ce vede trebuie să se asimileze principiilor și legilor acelui tărâm, trebuie să fie pe același nivel moral cu nivelul general al acelui tărâm. De multe ori această
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
strânse părul ondulat, blond-roșcat, Într-un coc neglijent și-l prinse pe dedesubt cu o agrafă. Câteva șuvițe din față căzură și le dădu după ureche. Se asigură că părul ieșea din agrafă În modul acela cool, neglijent la care aspiram și eu să ajung, dar nu reușeam niciodată, apoi Își Înfipse o pereche de ochelari de soare de plastic pe cap, ca să fixeze ansamblul. Am observat, după litera G argintie, că erau Gucci. Era șic fără să facă vreun efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să fie cool sunt obsedați să facă rost de mese În față, dar adevărații oameni cool cer mese În spate. Skye, Davide și Leo completau grupul care lucrase la petrecerea de lansare a cărții lui Candace Bushnell seara trecută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
azi. Telefoanele se interceptează, corespondența se cenzurează. Legionarii au rămas în raza unei atenții deosebite a S.R.I.-ului, nu mai slăbită în comparație cu cea de ieri a securității, pe care o continuă cu aceiași oameni, deși ei știu că noi nu aspirăm la funcții politice, nu tâlhărim, nu facem jocuri subterane împotriva noii orânduiri de stat, așa zisa democrație pe care o dorim, o respectăm, ci doar cerem reciprocitate tuturor celor responsabili întru restaurarea libertății, dreptul la exprimare, dreptul la apărare, dreptul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și peste ținut departe, în timp ce stratul de noroi cade dedesubt ca niște stele. Apoi, la fel de subit cum a început, zborul se oprește și el poposește o secundă deasupra taberei expediției, chipurile se înfioară și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum acoperit într-un noroi dur, o formă argiloasă în interiorul căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și sunt înlocuite, iar urmele mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întreg volum de aproape cinci sute de pagini un scriitor foarte cunoscut acum în Franța, Jean Genet, numindu-l fără glumă sfânt și martir. In ce constă martirajul acestui talentat scriitor? în hoție, care îl duce la închisoare, la care aspiră ca la un rai fiindcă numai acolo găsești exemplarele cele mai "splendide", mai "sfinte" de criminali pe care îi poți iubi și admira. Îi plac lui Sartre toate acestea? Judecând după neuitatul său personaj Autodidactul din La nausee, nu ne
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instincte și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor, nici a rațiunii, sau să le negăm pe rând. Arta nu ne plasează în afara luptei pentru obținerea acestei armonii la care aspirăm și care clipă de clipă este pusă în dezechilibru de expansiunea eului nostru, care folosește, cu viclenie, când instinctele, când rațiunea. Opera de artă e seducție, și când conține în ea, elemente prea vizibile ale unei morale oricât de fascinante
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
alte cuvinte, randamentul, eficacitatea, utilitarismul, reușita materială, consumul pot ține în frâu instinctele noastre? Prin ce? Fiindcă satisfacerea din abundență a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei mistuitoare de a o realiza, esîe în același timp o speță vicleană și plină de răutate, care nu se mulțumește mult timp cu ceva. Îi dai un automobil, după un timp vrea două și așa mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că e un vis din care mă pot trezi...Oamenii aceștia par să se apropie atât de mult de mine, încât simt că mă sufoc... parcă nu mai e destul aer în încăpere... Spirite nevăzute zboară în preajmă și-mi aspiră dreptul la decență... Insul mai mic de statură își amintește că nu s-a prezentat... E profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj mai uman, cu o construcție atletică
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să mă facă mai puternică. Uneori credeam în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată de durerea aia. Spălam toaletele, așezam mesele și aspiram scările de la Il Pensione cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Nimănui nu-i păsa. Toți erau italieni. Adică obișnuiți cu emoțiile cele mai violente. Când am auzit vocile ridicate din hol, tocmai încheiasem o partidă zdravănă de plâns și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mențineau ocupată, iar pe Henry abătut. într-una din zilele ei bune soarele strălucea mai puternic, podeaua holului lucea și mai tare, iar Eva Wilt era și ea mai strălucitoare și fredona într-o zi prințul meu va veni în timp ce aspira treptele scării interioare. într-una din zilele ei bune Eva ieșea la întâlnirea ei cu lumea învăluită într-o blândețe dezarmantă și trezea în ceilalți exact aceleași speranțe de viitor care o înfiorau și pe ea pe dinăuntru. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scrisese pentru a cincea oară „neierarhizat” când sună telefonul. Era directorul. — Vă mulțumesc, zise noul șef al Catedrei de Studii Liberale. Eva Wilt mergea veselă pe Parkview Avenue. Venea de la cabinetul medicului de familie. îi gătise lui Henry micul dejun, aspirase prin camera din față, lustruise podeaua de pe hol, spălase ferestrele, dăduse cu Harpic în toaletă, dăduse o raită pe la Centrul Comunitar „Armonia”, ajutase la xeroxarea unei cereri pentru crearea unei noi grupe de grădiniță, făcuse cumpărăturile, plătise lăptarul și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
indo-europeană. Portul maritim cel mai important este creditat cu 40 milioane tone pe an. Pe locul vechilor colonii grecești.“ Bătrânul se apleacă din nou spre umila ordonanță. Îi spune ceva, dar vocea nu se concretizează, nu se aude, parcă e aspirată și anihilată înainte de a se sonoriza. Tânărul replică prin mari gesturi nepotrivite cu strâmtul său costum provincial și cu mișcările puține și lente ale musafirului. „Republică. Președintele, șef al statului, comandant suprem al armatei, numește și revocă miniștrii și conducătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și rău, ceea ce oamenii numesc bine și rău. Calitatea extraordinară, respectată, a locului nostru în lume, misterul, bogăția noastră. Șperaclu recunoaște că fiecare trebuie să-și plătească cotizația, într-un fel, ca să aibă patul și păpica și pizdica asigurate. Cine aspiră aerul aici a cotizat sau va cotiza, cumbuine ați spus in convorbirea cind mi-am asumat rolul. Șperaclu înțelege că dosarele medicale sunt, cum ați spus, la fel de importante ca Dosarul. A râs, când a admis asta. Mi-a promis, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona interzisă, perimetrul de protecție, punctul de fisură... — Bine, îmi explici la masă. — Fantezia zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar tu ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ajute să mă liniștesc. Dar mi-ar prinde bine ceva mai tare, sincer. Mult mai tare. — Se pare că are o anume reputație. Îmi pun lapte în ceai și îmi ridic picioarele ca să-i las pe oamenii de serviciu să aspire sub scaunul meu. — Cine are? —Adam Kirrane. —Chiar așa? Vorbești serios? Nu știam asta. Tania mă privește întrebător. Păi, nu ne-ar invita pe noi în oraș, pentru că suntem logodite, râde Tara. Dar nu aș fi refuzat. Dacă mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
culoarea, Artemis Începe să vorbească tare la telefon. — Cred că esența conceptului este vitalitatea, spune, aruncând priviri de control spre ușă. Mă-nțelegi ce spun ? — Ăă, da, spune Nick. Adică, Într-un mediu de piață modern, cred că trebuie să aspirăm spre... Îhm... fuziunea dintre strategie și o viziune progresistă... Doamne, ce se mai târâie computerul ăsta azi... Tare mi-e că, În clipa În care o să intre Jack Harper, o să mă găsească uitându-mă În computer ca vițica la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]