3,288 matches
-
și subnutrită ca tine. Am sorbit din pahar așa - sorbi din Coca-Cola cu paiul - și s-a întâmplat asta. Nu știu cum, dar paiul a sărit din pahar, a făcut o tumbă în aer stropind cu Coca-Cola superba canapea albă, și a aterizat, ca prin minune, rămânând agățată în unghi drept de rama ochelarilor lui Charlie. Am izbucnit în râs, iar el a adăugat: —Iată de ce sunt Ratatul Secolului în materie de femei. Coca-Cola picura strop cu strop din pai pe obrazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
teren cu geamuri fumurii, iar în clipa următoare un amănunt te poartă într-un loc aproape la fel de hidos ca holul de la parterul clădirii Trump Tower. (Spun aproape la fel, pentru că nici cel mai oribil loc emoțional în care poți să aterizezi nu este decorat cu atâta prost-gust ca încăperea aia aurie.) Trebuie să fi fost nebună rău să-mi închipui că lucrurile vor sta altfel în Paris. Mi-am petrecut zilele târându-mă plictisită după Julie la Hermès și JAR, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o farsă. Adevăratul meu bagaj e rareori Încuiat, curelele valizei stau mereu gata să sară. Gibraltarul nu era o excepție, deși de data asta sentimentele mele de vinovăție aveau o bază reală. Am ajuns cu zborul de dimineață de pe Heathrow, aterizînd pentru prima dată pe pista militară care deservea acest ultim avanpost al Imperiului Britanic. Mereu am evitat Gibraltarul, cu aerul său vag de Anglie provincială lăsată prea mult afară, la soare. Dar ochii și urechile mele de reporter au preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nostru de la etajul opt până la pământ, unde oamenii erau mult mai mici decât eram eu la înălțimea mea de 7 ani. Visul era simplu, colorat și vesel: săream de pe bal con în jos, să ajung mai repede în stradă, și aterizam cu un mic salt pe pământ. Nu știam nimic despre gravitație, dar în vis simțeam foarte clar țopăitul, era foarte distractiv, pentru că, datorită saltului, mă vedeam sărind ca o minge pe care o arunci în jos și ea se ridică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea. Mi-a fost greu și să mă uit la ea și să-i răspund. Sunt convinsă, dintr odată, sunt absolut convinsă că ea a declanșat despărțirea. Că ea a declanșat totul. Din cauza ei nu mai am casă și voi ateriza într-un loc străin, cine știe unde. Din cauza ei nu mai pot ajunge la mare de 1 Mai și sigur nu îl voi mai vedea niciodată pe Eduard. Din cauza ei mi s-a făcut teamă de înălțime și de prăbușire, datorită ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aproape sigură că fusese împinsă de același fluture mare și negru care se aruncase în hăuri prin geamul ei de la bucătărie. Dar nu zări nici un lepidopter funebru. în schimb, umbrela i se desfăcu ne putincioasă și îi zbură din mână, aterizând sub roțile unui auto mobil, înainte chiar ca ea să-și dea seama. își acoperi capul cu gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
depășești frica asta ridicolă de avion! Cred că-i un foarte bun prilej să mergi la Cluj cu avionul și să vii înapoi tot așa. E un zbor scurt, până să-ți dai seama că ești în aer, ai și aterizat! Iei un somnifer, nor mal, sau mai degrabă un calmant, și gata... Nu trebuie să te uiți pe hublou, ceri și tu un loc pe scaunul dinspre interior, normal. 4. — Noi sărbătorim întotdeauna aniversarea lui Codrin chiar în ziua când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei și la masa rotundă, din casa cea mare, așternută cu pânză galbenă de borangic, căreia Trandafira i-a marcat centrul geometric, aterizând la punct fix, cu o pâine mare, coaptă în cuptor și cu bolta undelemnie. Vartolomei și el a scos, îndată, cana cea de sticlă, cu vin profiriu, din care pureci de argint săreau în sus, de mai bine de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându-și simultan cu pantoful maleta-diplomat, pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ființele astea au nevoie de provocări extreme, nu de chestii cuminți, las-o mai moale cu arta, oferă-le ceva mai hard. Întâmplarea a făcut ca exact În clipa În care Îi spuneam asta În curtea vilei Celebrului animal să aterizeze un parapantist rătăcit, ăștia făceau echipă În fiecare week-end și se aruncau În aer de pe dealul cetății Șiriei. Așa că lui Sorin nu i-a mai fost greu să-și reorienteze pedagogia, i se arătase un semn mură-n gură, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu adevărat toate urmările lui? Știu eu? Peste zece ani? Cincizeci? Poate niciodată. Sau, continuă Antonio cu un zâmbet cât fața, pentru doamna, poate azi. Deci este adevărat? întreabă femeia cu ochi sclipind de curiozitate, așezându-se lângă el. Avionul aterizează la Buenos Aires la prânz. Cred că ajung aici la fermă nu mai târziu de ora două sau chiar unu, dacă drumul nu este aglomerat. Să sperăm că doamna își va găsi în sfârșit liniștea. Ultimii șapte ani au fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
medicală îl declară apt. Chiar dacă pregătirea lui erudită putea să-i ofere un grad de ofițer, spre consternarea prietenilor s-a înrolat ca simplu soldat și cu o grabă inexplicabilă, a plecat cu prima unitate de marș. Soarta făcuse să aterizeze în plutonul lui Marius, o surpriză plăcută pentru amândoi. Se cunoșteau de mult, încă din vremea când tineri liceeni fiind activau amândoi la Automobil Clubul Român, unde, pe lângă plăcerea cunoașterii tainelor motoarelor puternice, avuseseră bucuria să cunoască legende ale automobilismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Armata Roșie. Trei metri. Doi, unu. Ghemuit la pământ, privește pendularea înceată și plictisită a santinelei, pe porțiunea îngustă a postului de pază. Așteaptă momentul propice, care nu întârzie să apară. Cu un salt de felină țâșnește de după stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare rapidă, circulară, îi secționează laringele. Sângele țâșnește violent, ca dintr-o fântână arteziană. Nu se aude nici un strigăt, sau măcar suspin. Cu mâna dreaptă încleștată de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu o expresie de totală stupoare pe chip. Nu mai apucă să facă nici un gest. Este lovit puternic de către Nicky cu muchia palmei în beregată. Se prăbușește ca secerat la pământ. În cădere trage după el mica centrală telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vehicul ușor. De partea cealaltă, din spatele unui copac, Romulus îi întâmpină cu degetul pe buze, semn că trebuie păstrată tăcerea. Marius ridică mâna și face semn oamenilor să se lase pe vine. Traversează în fugă, după ce privește precaut drumul și aterizează cu un bufnet ușor lângă Caftoi. Un scurt conciliu, purtat mai mult prin semne și amândoi pornesc să înainteze precauți printre copaci până ajung pe un teren ceva mai înalt, lipsit de vegetație, care se ridică deodată în fața lor. Ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și el realizează acest lucru dar lansează fără să șovăie proiectilul. Explozia pur și simplu pulverizează tancul. O uriașă ciuperca roșie-galbenă se ridică spre cer cu un tunet infernal. Bucăți incandescente de oțel sunt împrăștiate peste tot. Una dintre ele aterizează sfârâind în apropierea lui Marius, topind zăpada. Pe frântura metalică foarte groasă se vede pictat cu litere de o șchioapă, afumate, WEHRMACHT. Lovește mulțumit cu pumnul în pământ. O treabă bine făcută și mai mult ca sigur băieții de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea unei lebede. Pasărea mea cea albă ar pluti deasupra râului cenușiu de biciclete, apoi s-ar înălța deasupra turlelor catedralei Teusch, ar atinge ușure acoperișurile cenușii ale Sibiului și ar ateriza în curtea școlii exact când sună clopoțelul. M-am dus cu lebăda la școală (deși majoritatea colegilor mei transilvăneni foloseau tradiționalii lilieci) până când lebăda mea a murit." (pag. 24) Nimic, de fapt, nu se petrece aici fără minime antecedente, fără
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
părți componente ale acestuia s-au desprins și au căzut la sol. Avionul companiei naționale portugheze, cu 268 de pasageri la bord, decolase sâmbătă dimineața de pe aeroportul din Lisabona spre Sao Paulo, dar, după incident, pilotul a fost nevoit să aterizeze de urgență. Bucățile desprinse din motor au avariat mai multe mașini și o casă, aflate într-o localitate de lângă aeroport. Un pasager al avionului a spus că a observat ieșind fum din unul din motoare.
Atenție, cad fragmente din avion! by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28448_a_29773]
-
de război, tocmai tu, care ai fost victima lor?" Grünfeld tăcea, dar ăsta continua să-l ia peste picior în același stil. "Oliver Grünfeld, mare pacoste a căzut peste tine, în timp ce alții au pensii și funcții de conducere, tu ai aterizat aici, să-ți rămână ciolanele prin galerii. Ce-ai făcut, Grünfeld, spune-ne și nouă, uite, domnul colonel e chiar curios..." Și deodată Grünfeld izbucni pițigăiat, cu un puternic accent: "Ce-am făcut? Mă întrebi ce-am făcut? Am făcut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reapară și să rămână. Dar nu reapăru... Îi șoptii: "Te iubesc!". Da, zise, cu ochii acum închiși, te aud..." Dar nu mai putui repeta: te iubesc! Nu mai putui să invoc nimic din ceea ce îmi răscolea întreaga ființă, că nu aterizase în odaia mea o femeie, ci o minunată floare, că nu se gândise la mine te miri cine, ci o întruchipare a unei enigme a pământului pe care odinioară și zeii o râvniseră... " Da, îmi spusei apoi după ce ea, ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
schiind ca la un concurs, trecând printre bețe imaginare și foarte apropiate unele de altele, ceea ce o silea să facă răsuciri bruște de la dreapta la stânga. Jos ne oprirăm să ne odihnim câteva minute, în timp ce valea se umplea de schiori. Unii aterizau spectaculos, alții însă (și aceștia erau cei mai caraghioși) se pomeneau surprinși de ceva și se vedea clar ce-o să li se întîmple: schiurile o luau vizibil înaintea picioarelor în timp ce schiorul încerca disperat să se redreseze; cădea aiurea, alunecând apoi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cărei existență o prezisese ea - și unul pentru planeta ei de origine, Yalerta. Și numai când preliminariile fuseseră evaluate ca fiind satisfăcătoare, Leej își direcționase prezicerea spre o localizare din cealaltă galaxie. "...Această planetă pe care eu și Enin am aterizat atât de neașteptat, ar putea fi una dintre localizările test preliminare, unde nimeni nu fusese de fapt vreodată - să fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se relaxă într-un zâmbet ușor: - Este o problemă foarte complicată, spuse el, o să mă gândesc ce e mai bine să se facă, din punctul meu de vedere. Când, un minut mai târziu, Crang deschidea ușa de la intrare, un roboplan ateriză pe alee la cincisprezece picioare mai încolo. Când atinse solul, se deschise o ușă și vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
îl ura, dintr-un motiv doar de el știut. Era suficient să-i vadă pălăria și parpalacul fâlfâind pe acoperișuri, că se-apuca să țipe și să arunce cu semințe spre ecran: „Băi, băi, du-te bă dracu’!“. Inevitabil, semințele aterizau în capul țiganilor aflați cu un rând mai în față și, printr-o logică pe cât de simplă, pe-atât de previzibilă, începea bătaia, cu flegme, pumni în gură și picioare sau șurubelnițe cărăbănite pe sub scaune. Ne potoleam doar când năvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]