2,845 matches
-
-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mai întrebuințat pentru ei tot ceea ce se putea folosi și în special rufăria, căci cine se mai aștepta să ne întoarcem?... După o călătorie de șase zile și șase nopți, am ajuns cu toții, spre seară, în Gara de Nord, împreună cu unchiul meu Aurel Bănuț, voluntar ardelean în armata română, acum demobilizat și așteptând să se poată întoarce în Ardealul eliberat. Pe atunci zăgazul îl puseseră localnicii, acum l-au pus eliberatorii roșii - dar se vede că fără această stavilă nu se poate ajunge
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
comunistă. Mai vârstnic, conu Neculai Nemțanu a murit în pușcărie. După închisoare, Sorin Gorovei a fost privat de drepturile lui firești: fiul i-a fost exmatriculat din școală iar lui însuși nu i s-a recunoscut nici măcar dreptul la pensie. AUREL GEORGE STINO Constituind a treia generație dintr-o dinastie de dascăli fălticineni, Aurel George Stino a fost o persoană cu desăvârșire cultivată. Rolul său în cultura târgului era important: ținea conferințe și organiza întâlniri sau concerte cu invitați de marcă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
volumului poartă numele de „Nicolae Labiș - 1956 - Anul ocultat”. Stela Covaci, văduva celui mai bun prieten al lui Labiș, face o dezvăluire senzațională. A existat în 1958 un proces politic, în care Labiș se află pe lista acuzaților unde, alături de Aurel Covaci, mai apar Gloria Barna, Steliana Pogorilovschi, Vasile Albu, Nicolae Mihai, Grigore Vereș. Textul care însoțește sentința nr. 839 din 3 septembrie 1958 a Tribunalului Militar București conține toate discuțiile purtate în acest grup, discuții dușmănoase la adresa Securității statului”. Dacă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
1997 este iscălit de Corneliu Ciocan. Prieten și coleg de generație cu Nicolae Labiș, publicistul sucevean Corneliu Ciocan, care are fotografii împreună cu poetul, este unul dintre luptătorii pentru acuratețea memoriei lui Labiș. Până la sfârșitul vieții, victimă a regimului de teroare, Aurel Covaci a păstrat tăcere asupra adevărului pe care îl știa. Nici îndemnul unor oameni de bună-credință nu la determinat să rupă vălul aruncat peste amintirile lui dureroase. Precizarea Stelei Covaci asupra acestor evenimente, publicată tot în Evenimentul zilei Publicând în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
confecționează mături; Șaim Ion face curățători pentru porumb, fărașe; Mastacan Neculai, Moraru Costică, Bornea Gheorghe, Stamate Vasile, împletitori din nuiele de răchită; Anania Costică, Costraș Mihai, Ciornovalic Costel, Mocanu Mihai, Jitaru Vasile, tâmplari și dogari; Moraru Maricica, Hortu Ileana, Morea Aurica, Obreja Sica, Neagu Mariana, Ciornovalic Geta sunt țesătoare, dar fac și cusături, croșetează. La Puiești există și un pictor bisericesc, Cruceanu Valentin. La Codăiești se află în prim plan - cu excepția Mariei Tănase care face plapume - meșterii populari care prelucrează lemnul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Licuța, covoare alese în foi și spetează, carpete alese, fețe de masă cusute; Ibănescu Maria, covoare alese, prosoape țesute în foi; Arhire Polixenia, covoare țesute în poduri și în foi, carpete cusute, carpete alese, fețe de masă cusute; Ciolacu C. Aurica, covoare alese în poduri, covoare alese în spetează, cusături de mană; Habet Elena, covoare alese în spetează și în poduri, prosoape de bumbac; Sprivac T. Maria, covoare alese în spetează cu motive geometrice și florale deosebite; Burghelea Anica, prosoape țesute
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
sunt fierari forjori, iar Mândru Constantin și Dimir Ștefan sunt cojocari. Țesăturile și cusăturile sunt cel mai bine realizate de Lumina Tinca, Nica Maria, Duniș Maria, Neștian Maria, Bulgaru Ecaterina, Bojian Lina. Dintre numeroasele țesătoare din Vulturești amintim pe Jugănaru Aurica, Munteanu Elena, Munteanu Lucica, Munteanu Maria, Gavril Rodica, Ursu Aglaia, Ursu Maria, Apostu Vergina, Grigoriu Maria, Florea Elena, Cojocaru Elena, Pulpan Elena etc. Prelucrarea lemnului se face de către Pintilie Vasile, Condrea Gavril, Brâncă Gheorghe, Jugănaru Ionel, Sănuță Ion, Cucaș Vasile
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cu sergentul lângă mine, pân’ la colțul străzii, și-acolo mi-a arătat șinele de la tramvai și mi-a zis: „Te duci tot după șine, până-n gară.” Atunci, când o văzut că Îmi explică, cumnatu’ zice: „Da’ dacă o fost Aurica? Ia să mă duc eu”. Și săracu’ o ocolit parcul să-mi iese În față. Și când am traversat strada, vine-n fața mea și se uită așa fix la mine. Nici eu nu l-am recunoscut, Închipuiți-vă zece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de frică, și mi se părea că tot am În spatele meu pe cineva care mă urmărește. Știți ce senzație e? Un an de zile n-am putut să scap de senzația asta... Și când o fost chiar lângă mine zice: „Aurica!”, „Ioi, Mihai, tu ești!?” Atunci el o vrut să mă Îmbrățișeze, și io zic: „Nu, stai până după colț, să nu ne vadă”... Că sergentul Între timp stătuse În loc, să vadă dacă merg cum mi-o explicat el. Mi-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aici!”. M-am sărutat cu ei și apoi zice: „No, stai, că mă duc s-o anunț și pe Anuca”... pe sora mea, că ea rămăsese pe bancă. Ea, săraca, suferea tare de tensiune. Și-i zice: „Haide, că-i Aurica!”. Ioi, ioi, mi-e rău... Ha, ha, ha, de bucurie... Între timp, fratele meu, care era medic de copii la policlinica CFR, care era vizavi de gară, era Înțeles cu ăștialalți care m-așteptau că, dacă ies, să Îi telefoneze
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că, dacă am domiciliu obligatoriu și mă duc la domiciliu, ea, de la gară, să mă vadă. Deci ei se-organizaseră... Știi? No, cumnată-mea mere la un telefon public și-l anunță pe frate-miu: „Vino și, fii liniștit, că Aurica-i eliberată... și nu-i vorba de domiciliu obligatoriu”... Că multe, săracele, au avut domiciliu obligatoriu. Și-atuncea frate-miu s-o și dus În gară la sora aceea a mea și-o anunțat-o și ne-am adunat cu toții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu le-ar fi suferit sub nici un chip: de pildă, soba - strîmbă, vopsită în culori tari. Mătușa e, însă, mîndră de toate, și mai ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici. N-am insistat să aflu mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a încercat „cu fuse vechi”. Leacul cel bun i l-a găsit însă alta: o fiertură de ceapă și săpun, aplicată sub formă de comprese. A schimbat apoi vorba, trecînd la o critică acerbă (la care s-a asociat și Aurica) a noră-si, femeie frumoasă și sănătoasă, care stă gard în gard cu ea. La plecare, afară, în aerul rece al nopții, am sfătuit-o să se împace. Scîrțîind, mi-a zis: „Eu încerc, dar ea tari ră mai e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot acest interval să am un singur vis, acela că lucrez la cele cinci cărți care ar reprezenta norma mea pe viață de „om al condeiului”. Apoi, odată revenit la normal, să mă apuc de treabă! *A murit locotenent-colonelul (r.) „Aurică” Scărlătescu, un om de o politețe impecabilă, un militar de manual, „ca în filme”. Înalt, locvace, privire mobilă, ardentă, a vrut mereu să știe mai mult decît cei cu care lucra. Astfel că, în timp ce camarazi de-ai săi umpleau restaurantele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l „lucreze” pe G. în diverse medii: i-a reactivat pe cei nemulțumiți de acesta, l-a cultivat ceva mai insistent pe Gheorghe Baltă, și l-a apropiat pe Bălțătescu, a îndesit ocaziile de a vorbi cu Enășoae, Donea și Aurica Pașcanu și a le expune „gravitatea situației de la revistă” etc. Recent, cînd m-a convocat la el acasă pentru a redacta scrisoarea către primulsecretar, totul era minuțios pregătit: documente, informații, ba chiar și textul. Hîtru ca de fiecare dată, V.M.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repetați, după care am să o trec Într-un carnet, unde am și alte adrese, care mă interesează. Vă reamintiți că am vizitat „Galeria oamenilor de seamă” duminică 18 mai 1975, dimpreună cu fiica mea și ginerele meu, Ing. Hrișcă Aurel. Mii de mulțumiri, C. Roman, av.(ocat) 343 Prof. univ. dr. Paul V. Miron este originar din Fălticeni, Înrudit și cu scriitorul Nicolae Jianu, acesta din urmă, tot fălticenean. Pe Paul Miron l-am văzut la Suceava, când a venit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ceva de la Horia L. pentru „Mărturii”. Poate obții mata de la el câteva rânduri de evocare a lui Eugen 601 E vorba de casa lui Jenică Tatos - alături de „Galerie”, unde au copilărit muzicienii Valentin și ștefan Gheorghiu, anturați Îndeosebi de doamna Aurica Tatos, soția lui Jenică. 971 L. Nu cam știu ce obiecte personale să trimit, deși posed unele din Flt. Nu sunt o persoană atât de Însemnată, pentru ca și obiectele să fie interesante pentru vizitatori. Totuși, dacă socotiți... (poate diplome, distincții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]