7,165 matches
-
grab at the railing Old paints dreary walls cover And no one to hear the wailing The doorknob’s unable to smother. FLUTURELE Am văzut un future zburând în vânt Și apoi altul, și altul Peste macii roși, si câmpul auriu strălucitor. “Unde mergi fluture, si dece așa de sus?” “De ce nu fetițo, Cănd cerul este așa de înalt Iar culoarea lui este De un albastru așa de suav? Tot ce vreau este să zbor și să zbor.” “Obișnuiam să zbor
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
leg de glezne alte depărtări. Scriu tot mai des poeme de pământ Și tot mai rar poeme de-mpăcări... Azi te-am strigat în gând dar și-n pustiu, Și-n centrul universului, și-n mit Și în terariul lumii auriu... Vântul mă știe... Tu... n-ai auzit... Referință Bibliografică: Poem de pământ / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1366, Anul IV, 27 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POEM DE PĂMÂNT de AURA POPA în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373822_a_375151]
-
bunicilor sau albul imaculat al fulgilor de nea. Mă regăsesc în timp ce admir coloritul florilor de pe stradă sau de acasă. Mă văd explodând în culorile gândului care se cere așternut pe hârtie. Mă regăsesc... prin mugurii care se deschid sub razele aurii ale soarelui de primăvară. De asemenea, toamna, în timp ce admir frunzele ruginii când se desprind de pe pomi. În verdele copacilor încă în floare, cât și prin munții natali ori în murmur de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
candoare. • Dușmanii se cred invincibili. Păcat, au pierdut toate războaiele cu un scor incredibil. • Din străfundul veacurilor, patriarhii veghează ca învățătura Thorei să ne fie mereu trează. • Ne-am așezat într-o țară pustie, din care am făcut o grădină aurie. • De mii de ani îl slăvim pe Moișhe Rabinul pentru poruncile sfinte aduse de la Dumnezeu Domnul. Avem o țară dulce, darmică, dușmanii vor să rupă din ea o halcă bunicică. Am putea trăi în pace cu lumea arabă, dacă bunul
GÂNDURI REBELE (31) – APROAPE TOTUL DESPRE EVREI de HARRY ROSS în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373964_a_375293]
-
el și-o mușca, o mărea învățat cu durerea, cu trap-galopul, cu aplecarea-n manej, roată făcând în amar laur din circularele loji și tot mai credea în stăpân vorbitor, în dresor, mai credea în cununa de roze, în peștișori aurii și-n mormolocii de val, când venea să se-adape. am sosit. dă șaua jos, dă căpăstrul și steaua din frunte spune repede de mai ai vreo dorință îți mai dau un minut și mă duc. aș fi dorit, o
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
mormânt, Doar un lătrat mai rupe bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
fi cuminte Poemul ar fi slut... ar fi cernit... și șters Eu nu zidesc poeme în care-ncerc a scrie Iubire netrăită... tristeți sau bucurii Pe care le-am avut doar puse pe hârtie Un fel de poleială... pe lucruri aurii De-ar fi să mă alunge din lumea lor... poeții Eu nu zidesc poeme... poemele le știu Se plimbă printre gânduri pe paginile vieții Mi-ajunge doar hârtia și timpul să le scriu ------------------------------------------------ Poemele se nasc... poemul... este viu Referință
EU NU ZIDESC POEME... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374126_a_375455]
-
să cercetăm cât mai mult taina ce ni se înfățișa privirilor. Acolo, în fundul văgăunii, se afla ceva neobișnuit, ceva sub forma unei camere luminate, precum un cristal oval, sau poate un perete străbătut în interiorul lui de spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund șlefuită, străvezie, de dimensiuni uriașe. Și mai misterios era faptul că în interiorul acelui corp se puteau vedea prinse ca într-un sloi, niște siluete ciudate, inerte, care semănau cu niște
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Tu rază de lumină aurie Strălucind topaz la dragostea toamnei, Te rog nu-ți schimba culoarea Incă, vreau să mai zbori pe aripi De vară, o secundă... Sărut-o și cu dor dă-i îmbrățișarea Și-apoi te las să cazi în Mici explozii de
CER DE SEPTEMBRIE TOPAZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375550_a_376879]
-
2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Matti, ca tine era mama ta, Când într-o zi la Olt am plecat. Soarele pe cer vesel strălucea, Încălzind nisipul minunat. A ta mămică a fugit vioaie Spre al plajei nisip auriu, Ce a fost spălat bine de ploaie Și zvântat de soare,mai târziu. Când deodată în față-i apare Un mic pui de capră, jucăuș. Ea speriată de arătare, Țipă, fugind iute spre tufiș. Și căprița după ea aleargă Să
O ÎNTÂMPLARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375572_a_376901]
-
față în lumina palida a eternității. Aud căzând confete din teiul lui ... și-l aștept să coboare sau să urce , să-mi prindă mâinile intime că într-o rugăciune ... și să-mi mângâie palmele cu buzele fierbinți de căldură florilor aurii. Mi se vor agață în plete ... boabe cafenii din teiul lui , dar eu voi știi că sunt minunea clipelor sale. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: VIS EMINESCIAN / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi
VIS EMINESCIAN de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375583_a_376912]
-
25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF MIROSUL TOAMNEI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1425
ELISABETA IOSIF MIROSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371862_a_373191]
-
în zare zboară, lăsându-și cuibul părăsit, Doar bătrâni mai stau pe vatră, cu trupul gârbov, istovit. Grădinile ce altă dată, păreau că sunt rupte din rai, Zac în paragină uscate, nu-s mândre-așa cum le știai. Nici lanuri aurii, bogate ce spicu-și leagănă în vânt, Nu se mai văd acum niciunde. Părăginit e-al tău pământ! Pădurile ți-s defrișate, peștii din ape ți-s vânduți, Iar bogățiile-s furate, de-aceia ce-s și-așa avuți. O, țara
ȚARA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371884_a_373213]
-
Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului “Dragă Moșule,îți scriu, Deși sunt așa timidă, Dar aș vrea mult ca să știu De vei vrea să-mi calci în tindă... Sunt frumoasă și cuminte, Cu zulufii aurii, Am o inimă fierbinte, Fată mare `ntre copii De vei vrea să vii la mine Un cadou să-mi dăruiești, Îți voi spune-o poezie Cu Crăiasa din povești Ce mult și-a dorit,fierbinte Un iubit,numai al ei
RUGĂ CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371914_a_373243]
-
că împlinise dorința murmurelor-suflete de morți de-a mai ajunge odată prin locurile unde le fusese drag! * -Ai auzit? își întrebă femeia peste gard vecina, potrivindu-și testemelul pe frunte. -Ce s-aud?! se opri cea strigată din culesul perelor aurii, căzute doldora pe iarba grasă din curte. -Ăl mic al poștașului a fost martor la o minune! continuă prima. -E, te pui la mintea pezevenghilor ăstora! Numai la snoave le stă gândul! Ce minune?! -Minune, zău! Tot satul știe! În
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
Articolele Autorului Mă regăsesc ades în firele de iarbă Din ițele de gânduri țes florile de câmp, Visez că suntem noi ținându-ne de mână Ca în povești frumoase cu mere ce se vând. Suntem copii în soare cu bucle aurii, Printre obraji de nori ne facem jurăminte Aș tine timpu-n loc, cusut în veșnicii, În zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte. Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic, Pe tavă îmi aduci și merele de aur Cu un
POVEȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372008_a_373337]
-
melodiile pe toate undele, din televizoare, din calculatoare și chiar din telefoanele deștepte, mă gândesc la un vechi cântec pe care-l parafrazez: lăutarii trec...trec și se petrec... Farmecul lăutarilor de altădată se va risipi prin amintiri, ca pulberea aurie în asfințit. Năstase MARIN (Fragment din povestirea „LĂUTARII”- volumul „FERMECATE OBICEIURI”) Referință Bibliografică: CĂLIN ȚIGANU / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1425, Anul IV, 25 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
tanti-ta, că-i veni o idee nemaipomenită dă la un turc pă care-l trage ea dă limbă dă fo doo zâle-ncoa’! Obiectivul telefonului G3 al șefului aduse în prim plan, o balenă neagră eșuată pe nisipul de un auriu strălucitor al plajei. Balena cu turban roșu își flutura aripa dreaptă încărcată de inele și brățări către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
se zări și formațiunile conversaționale în stare primară, înțelese ca abilități mentale necesare în operații didactice de învățare. Actanții triadei educaționale: profesorul, cunoștințele și elevii trebuie seduși cu înțelepciune spre a putea vărsa produsele, noțiunile calde, zbenguitoare ca niște hoțoaice aurii , în cutiuțele lăuntrice ale elevilor. Pentru a capta originalul, spontanul, trebuie să folosești o undiță de firmă. Coagularea flegmatică a disciplinelor poate juca un rol spectaculos. Orice act de predare-învățare este un act sacral care are cutumele lui metapedagogice. În spatele
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
se putea ține în aer. Atunci, prințesa Mărgărita, sări de pe mătura Babei Hâda și îl apucă pe vultur de labe. În acel moment, prințul reuși să arunce acul în pieptul păsării uriașe, care se transformă pe loc într-un unicorn auriu, cu un corn de aur și trei stele în frunte. - Mulțumesc, zise acesta. Vă voi duce pe toți departe de Piscul de Argint, de Prăpastia fără Fund și de Muntele de Fier, unde vrăjile Babei Hâda nu vor mai avea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
nu vor mai avea putere. - Întâi prințesele, zise Prințul Izvoarelor, ele așteaptă de mult timp salvarea. Noi vom zbura cu mătura până unde aceasta va avea putere și te vom aștepta la poalele Muntelui de Fier. Zis și făcut. Unicornul auriu plecă cu prințesele în spinare, iar Prințul izvoarelor, Prințesa Mărgărita și pasărea cenușie începură să coboare de pe Piscul Argintiu. Nu trecu multă vreme și cerul se întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
pieptul păsării cenușii. Aceasta scoase un țipăt, bătu de câteva ori din aripi și se transformă pe loc într-un rege înalt, cu pletele și barba lungi și albe și cu o mantie azurie acoperindu-i straiele presărate cu stele aurii. Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de suliță și șapte rânduri de labe cu gheare de fier. - La noapte am să curăț ce mai rămâne din voi, rânji Prințul Negru. Acum nu mai aveți nici o scăpare! Nu știa însă că, îndată ce se făcu nevăzut, un inorog auriu apăru în pivniță și, înainte ca monstrul să apuce să facă vreo mișcare îl împunse cu cornul de aur în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu și, toți trei, reușiră să zdrobească în copite lanțurile cu care erau legați Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita. Inorogul auriu le aduse straie noi, inorogul argintiu îi aduse prințului o spadă, iar inorogul alb îi aduse prințesei legătura cu cheile care deschideau toate ușile palatului, apoi își luară rămas bun unii de la alții. Prințul Negru stătea tolănit în capul mesei
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]