2,138 matches
-
răfrănt de cărămizile netencuite m-am oprit și le-am privit îndelung în nesinchisirea lor deplină risipind stropi de apă prin băltoaca asfaltului mult mai învins decât atunci când am căzut în viață ȘI TOTUL PARE A FI ca într-o autobiografie unde cel ce-și desfiră viața până ce boala și neputința îl înscriu în pata de cerneală și cel ce-o citește - neîmbătrânind decât cu o zi - sunt unul și același. cum între disperare și exaltare mereu, doar odihna-n sine
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
Gorki, care i-a publicat mai multe schițe în revista lui literară "Letopis"' ("Летопись", Cronica). Gorki l-a sfătuit pe tânărul scriitor să se preocupe de câștigarea unei mai mari experiențe de viață, iar, mai târziu, Babel a scris în autobiografia sa: "... eu datorez totul acelei întâlniri și încă mai pronunț cu dragoste și admirație numele lui Alexei Maximovici (Gorki)." Una dintre cele mai faimoase nuvele, "Povestea cotețului meu pentru porumbei" ("История моей голубятни"), este dedicată lui Gorki. Povestirea " Fereastra camerei
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
fost eliminat în urma activităților sale antihitleriste. Canaris s-a născut la 1 ianuarie 1887, Aplerbeck, cartier din Dortmund, Westfalia. Mama, născută Popp; tatăl său, de origine greacă, maistru-forjer, socialist și admirator al lui Bismarck era un patriot al Imperiului German. Autobiografia lui Canaris a trecut revizuiri în timp, în funcție de oportunități. În ultima variantă, tatăl său devenise industriașul Carl Canaris (director al uzinei siderurgice „Applerbecker Hütte”) și, consecutiv cu începerea ostilităților cu Grecia, neînrudit cu revoluționarul ministru grec al marinei Konstantin Kanaris
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
al armatei), pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer și căpitanul de Abwehr Ludwig Gehre. Vecinul de celulă al lui Canaris, colonelul danez Lundig, fostul șef al serviciilor de spionaj daneze, printr-un cod de comunicare și-a notat amintirile și ultima sa autobiografie, singura recunoscută ca autentică. Canaris a intervenit pentru a salva victime ale persecuțiilor naziste, inclusiv sute de evrei, mulți dintre ei deveniți „agenți” ad-hoc ai Abwehrului, apoi, cu acte false, reușind să părăsească Germania Nazistă. În mai multe rânduri, Canaris
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
la circa 200 km sud de Budapesta. Ei au invățat între anii 1920-1923 la gimnaziul (liceul) local. Acolo s-a dedicat Attila József cu intensitate scrisului de versuri, unele fiind consacrate primei lui iubiri, Márta Gebe, fiica directorului gimnaziului. În autobiografia sa, poetul a notat: "Eram considerat un copil minune, deși de fapt nu eram nimic altceva decât un orfan". În anul 1922, la 17 ani, tânărul îl cunoscu pe mecenatul și poetul Gyula Juhász (1883 - 1937) care fu deosebit de impresionat
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
sau corzi, precum și alte sunete dorite în anumite compoziții (că de exemplu colaborarea cu saxofonistul Curtis Amy pe piesă „Touch Me”). Rezultatul a fost un sunet experimental, care i-a determinat pe unii critici să le atace integritatea muzicală. Conform autobiografiei lui John Densmore, "Riders on the Storm", pentru prima oara fiecare membru a fost creditat separat pe album pentru compoziții din cauza că Morrison manifestă rezerve în a cânta versurile piesei compuse de Robby Krieger, „Tell All the People”. Abuzul de
The Doors () [Corola-website/Science/300057_a_301386]
-
să ne amintim și de cei care nu au toate acestea/ În fața grupului trebuind să stea o persoană în negru și nimic mai mult." Pe la mijlocul anului 1970, popularitatea lui Cash și numărul hit-urilor sale a început să scadă, dar autobiografia sa (prima din cele două), intitulată “Man in Black”, publicată în 1975, a vândut 1.3 milioane de copii. Cea de-a doua biografie: “Cash, The Autobiography”, a apărut în 1977. Prietenia sa cu Billy Graham a condus la producerea
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
general cu comunitatea Nashville erau acum, în anii '80 la un nivelul foarte scăzut. Artistul realiza că independent de el, Casa de discuri Columbia renunțase în a-l mai promova, devenind invizibil pe piața muzicală (așa cum afirma Johnny Cash în autobiografie). Cash a înregistrat intenționat un cântec în semn de protest față de condiția lui ca muzician, parodia: “Chicken in Black”. În mod ironic, cântecul s-a dovedit un real succes comercial. Fără îndoială Cash a vrut cu ocazia acestui cântec să
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
o călătorie spirituală. Cash a înregistrat un nou album la Studioul de înregistrare American, numit “Unchained”, acompaniat de Tom Petty și The Heartbreakers, album ce a câștigat un premiu Grammy pentru “cel mai bun album country”. Cash considera că în autobiografia din 1975 “Man în Black” nu a fost destul de explicit, scriind o altă autobiografie în 1997 intitulată: În 1997, Cash a fost diagnosticat cu o boală neuro-degenerativă, sindromul Shy-Drager. Mai târziu, diagnosticul a fost modificat în neuropatie autonomă, asociat cu
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
numit “Unchained”, acompaniat de Tom Petty și The Heartbreakers, album ce a câștigat un premiu Grammy pentru “cel mai bun album country”. Cash considera că în autobiografia din 1975 “Man în Black” nu a fost destul de explicit, scriind o altă autobiografie în 1997 intitulată: În 1997, Cash a fost diagnosticat cu o boală neuro-degenerativă, sindromul Shy-Drager. Mai târziu, diagnosticul a fost modificat în neuropatie autonomă, asociat cu diabet. Această boală l-a forțat pe Cash să scurteze turneul. În 1998, a
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
2929.60 coroane pentru că vorba ceia “mâncând ne vine pofta”. Suma necesară pentru repararea din urmă o ridicarăm din bancă, dar în scurtă vreme am desplătit-o; în 8 ani deci reparai biserica și zidii de nou școala [2]. În aceeași Autobiografie încheiată la 23 ianuarie 1930, la doar câteva luni după plecarea din parohia Cicir, inimosul preot Constantin Mihulin mărturisea eforturile sale pentru zidirea în anul 1925 a unui gard din fier la frontul bisericii, lucrare achitată cu banii dați de
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
în parohia Cicir, Mihail Morgovan, figură legendară în mica istorie a satului, caracter puternic, dârz care a impus o conduită morală în comunitatea de atunci... BIBLIOGRAFIE: [1] Marky, S., Arad varmegye és Arad (Monografia județului Arad), 1895; [2] Mihulin, Constantin, Autobiografie (manuscript), Cicir, 1930. Mulțumesc preotului paroh Teodor Mureșan și unchiului Gheorghe Păsculescu pentru amabilitate cu care mi-au facilitat accesul la Protocoalele bisericești, respectiv Autobiografia părintelui Mihulin. Autor: Florina Păsculescu -1296- prima mențiune documentară (“Cyciyr”) -1396- apare într-un document
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
BIBLIOGRAFIE: [1] Marky, S., Arad varmegye és Arad (Monografia județului Arad), 1895; [2] Mihulin, Constantin, Autobiografie (manuscript), Cicir, 1930. Mulțumesc preotului paroh Teodor Mureșan și unchiului Gheorghe Păsculescu pentru amabilitate cu care mi-au facilitat accesul la Protocoalele bisericești, respectiv Autobiografia părintelui Mihulin. Autor: Florina Păsculescu -1296- prima mențiune documentară (“Cyciyr”) -1396- apare într-un document -1522-altă mențiune documentară -1553- este menționat ca “Chychyr”, fiind în domeniul Capitlului de Arad -1567- are 9 familii -1579- are 12 familii -1607- mențiune documentară
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
să o convingă pe Della să aibă grijă de Norma Jeane, așa că a încredințat-o unor părinți adoptivi, Albert și Ida Bolender din Hawthorne, California, la sud-vest de Los Angeles, unde ea a trăit până la vârsta de șapte ani. În autobiografia sa "My Story" (rom: "Povestea mea"), Monroe declară că a crezut că Albert și Ida erau părinții săi până într-o zi când, pe un ton aspru, Ida a corectat-o. Și tot din "My Story", aflăm că Gladys o
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
Gorenko, era inginer mecanic în flota Mării Negre. După un an de la nașterea Annei, familia se mută la Țarskoe Selo, unde viitoarea poetă își va petrece copilăria până în 1905. Ambianța locului se va reflecta în lirica ei de mai târziu. În autobiografia sa, poeta nota: Se pare că tinerețea ei nu a fost foarte fericită. Andrei Gorenko și-a abandonat familia în 1895, când poeta avea 6 ani. Primele versuri le-a scris la vârsta de 11 ani, inspirate de scriitorii ei
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
mă simt creștin pana în măduva oaselor"), s-a hotarat să-și construiască o etică proprie, prin care să trasforme simțul vinovăției în Eul sau cel mai profund. Acum, din dorința de rupe orice legătură de trecut, și-a început autobiografia intitulată, "Și le grain ne meurt" (1926) ("Dacă totul moare"), o narațiune a propriei sale vieți, din copilărie pana în epoca acestei maturități creatoare. În 1918 amiciția cu tânărul Marc Allégret a produs cea mai serioasă criză din căsnicia să
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
sufletesc s-a mai liniștit și scriitorul a început să capete figură liniștită din pozele realizate la bătrânețe. A luat decizia să-și admită diferența și a scris în 1918 "Corydon" (un dialog Socratic în apărarea homosexualității, anunțat încă din autobiografia să). Publicarea lui "Corydon" în 1924 a fost dezastruoasă iar Gîde a fost atacat chiar și de cei mai apropiați dintre prietenii săi. Gîde a scris în această epoca singurul său roman recunoscut ca atare de scriitor, "Leș Faux-Monnayeurs" (1926
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
său etiologic intim. Faptul că albii în S.U.A. se strâng de predilecție în mici așezări din afara marilor orașe, care sunt relativ omogene din punct de vedere rasial, sau faptul că, așa cum mărturisea finul observator care a fost Malcolm X în autobiografia sa, pelerinii musulmani la Mecca se grupează spontan pentru a forma franje de culoare neagră, măslinie și albă, asta în ciuda lipsei oricărei prevederi cu caracter rasist în textul sacru islamic, ține de cele mai adânci resorturi ale psihismului uman și
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
Ștefan dăruiesc o „Braniște” lui Stan Babici, fraților săi, care va face parte din așezarea „Vicovelor” din care se desprinde comuna Bilca ca așezare de sine stătătoare, până atunci ca domeniu al Mănăstirii Putna. Învățătorul bilcan Pamfil Cuciurean notează în autobiografia sa următoarele în legătură cu data apariției administrative a comunei Bilca: "„Scriptele, cronicile și bătrânii din sat spun că Bilca s-a înființat pe o porțiune din Vicovu de Sus cam prin anul 1776”", iar pe de altă parte în cronica manuscrisă
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
funcția de solist a trupei The Damned dar nu au venit la audiții. Înainte de a se alătura trupei, Sid a fost asociat cu contingentul Bromley, avangarda modei ce a urmat celor de la Sex Pistol. După spusele multor publicații (printre care autobiografia lui Lydon și England’s Dreaming a lui John Savage) și filme (The Filth and the Fury) Ritchie a fost rugat să se alăture grupului după plecarea lui Glen Matlock din februarie 1977 datorită faptului că Sid era prezent la
Sid Vicious () [Corola-website/Science/298741_a_300070]
-
că acesta va ajunge la închisoare pentru moartea lui Nancy Spungen. Filmul din 1986 a lui Alex Cox, „Sid and Nancy”, înfățișează cariera lui Vicious și relația lui cu Nancy. Gary Oldman îl joacă pe Sid. Jhonny Rotten afirmă în autobiografia lui că urăște filmul.
Sid Vicious () [Corola-website/Science/298741_a_300070]
-
femininului "memoire" - memorie) este o specie a literaturii autobiografice, în care evenimente istorice sau de altă natură sînt recompuse pornind de la observații și experințe strict personale. le formează o subclasă a genului autobiografic. Legate strâns de, și adeseori confundate cu autobiografia, memoriile diferă de acesta prin faptul că accentul este pus pe evenimente exterioare; în vreme ce autorii de autobiografii sînt preocupați în principal de ei înșiși, își transformă biografia în element declanșator și centru al scriiturii, autorii de memorii sînt persoane care
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
sînt recompuse pornind de la observații și experințe strict personale. le formează o subclasă a genului autobiografic. Legate strâns de, și adeseori confundate cu autobiografia, memoriile diferă de acesta prin faptul că accentul este pus pe evenimente exterioare; în vreme ce autorii de autobiografii sînt preocupați în principal de ei înșiși, își transformă biografia în element declanșator și centru al scriiturii, autorii de memorii sînt persoane care au jucat un rol în, sau au observat din apropiere evenimente istorice și al căror scop principal
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
care au jucat un rol în, sau au observat din apropiere evenimente istorice și al căror scop principal este să descrie sau să interpreteze aceste evenimente. Din acest motiv memoriile pot părea mai puțin structurate și mai puțin exhaustive decât autobiografiile formale. Ele se concentrează uneori asupra unui episod punctual al vieții autorului, asupra unui eveniment istoric la care acesta a fost martor și nu narează viața în ordinea ei cronologică, așezînd evenimentele într-un șir, de la naștere și pînă la
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
scris o mare parte din proza sa satirică. A fost fiul Anei Țîncu (fiica lui Nicolae Țincu, poet și scriitor) și al medicului , fratele Matildei Cugler-Poni, o poetă de la cenaclul Junimea, condus de Titu Maiorescu. Ștefan Baciu, sub titlul "Apunake (autobiografie)", în volumul "Vi-l prezint pe Țeavă", finanțat de poetul Nicolae Petra și tipărit în 1975 la Madrid, pentru Editura Limite (prețul unui exemplar: 5 dolari), i-a rezumat astfel biografia: „"Toată încurcătura a început în ziua de 7 Aprilie
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]