1,792 matches
-
CIUCEANU, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, Institutul Român pentru Studiul Totalitarismului, București, 2001, vol. I, 363 p. Volumul reprezintă o colecție de documente din arhivele Securității, selecționate după două criterii: primul este cel cronologic (1945-1958), iar al doilea cel axiologic (conținutul, persoanele, sintezele). Autorii au urmărit prin selecționarea materialului prezentarea a trei dimensiuni, considerate fundamentale: 1) schimbările structurale survenite după 1945; 2) raporturile stat (partid) - BOR; 3) acțiunile Siguranței/Securității asupra clerului și credincioșilor. Cartea se deschide cu un „Cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1961, 31-36; Dan Botta, Scrieri, IV, București, 1968, 90-98; Dimitrie Gusti, Opere, II, București, 1969, 350-356; Emil Manu, Vasile Pârvan, scriitor și filosof al culturii, LL, 1969, 59-70; Mincu, Critice, I, 76-86; Balotă, Labirint, 12-22; Ion Pascadi, Din tradițiile gândirii axiologice românești, București, 1970, 69-80; Todoran, Secțiuni, 266-288; Balotă, Ion, 86-117; Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, îngr. și pref. Crișan Mircioiu și Șerban Polverejan, pref. Crișan Mircioiu, Cluj-Napoca, 1974, 258-276; Al. Zub, Vasile Pârvan. Efigia cărturarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
și ar alcătui o „matrice” inconștientă. Ea își pune pecetea pe caracterele spiritului, silindu-le să urmeze, fără s-o știe, o cale anume. Dictează, cu alte cuvinte, o reprezentare particulară spațială și temporală și imprimă facultăților creatoare un „accent axiologic” aparte, după cum culturile își acceptă sau nu orizonturile; manifestă totodată o atitudine proprie față de destin și o „năzuință formativă” specifică (Orizont și stil). În Spațiul mioritic, B. aplică felul său de a vedea particularismul cultural realizărilor spirituale românești. E cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este determinarea unei răsturnări axiologice, a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dușmani ai poporului". În afara disputelor pamfletare cu substrat politic, de un mare interes sunt cele pe teme literare, pentru care exemplul cel mai adecvat este derutantul volum de eseuri critice al lui Eugen Ionescu, intitulat dezarmant de contestatar Nu. Negația axiologică încurajată de "furia distrugerii"41 se hrănea însă din exigența de absolut a tânărului "în război cu toată lumea", dezvăluită în acest stadiu ca formă de respingere a ideii de autoritate, ca răsturnare ireverențioasă a idolilor și ca revoltă împotriva compromisurilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului "aruncat în lume" (Heidegger), dar liber și responsabil de un destin ontologic fără sens. Pe acest fundal care-l propulsează atenției, absurdul suveran a constituit, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vid sufletesc ce explică angrenarea în fapte lipsite de finalitate, în discuții interminabile, cu atât mai însuflețite cu cât sunt mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la anonimat, întreține o atmosferă proprie inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în banal, în "moft". Astfel, amicul Nae din Situațiunea acordă dimensiuni apocaliptice crizei economice și politice naționale, dar îngrijorarea sa profetică nu are o motivație interioară gravă, ci doar substituie inautentic o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formațiuni amorale"70. Ca și moftangiii lui Caragiale, creaturile lui Urmuz par să viețuiască nu într-o lume amorală și lipsită de repere valorice, ci într-una în care înșelătoria, trădarea, corupția, perversiunile etc. rămân nesancționate, lăsând impresia de haos axiologic. Ne amintim, de exemplu, că Ismail întreține raporturi sexuale cu viezuri "la adăpost de orice răspundere penală" și "fără pic de mustrare de cuget"71, Gayk declanșează un adevărat "război" după tentativa de viol asupra nepoatei, Stamate, "uitându-și cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru toate situațiile, le etalează într-un compartiment de tren sau pe-o bancă din parc... E un tezaur neprețuit...35. În același roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
criticului, teoreticianului, lectorului, care decide ce este literatura. Efectul este descompunerea totală a ideii de literatură printr-o enormă dilatare. III.3. Canonul Secolul XX istoricizează, în mod radical, ideea de literatură. Problema valorii nu se mai pune în termeni axiologici tradiționali, deci ideali, absoluți etc., ci tot în termeni sociologici: problema „valorii” legată de „succes”. Adrian Marino constata că „nu există valori estetico-literare constante, ci doar variabile, respectiv tipuri istorice de lectură. În secolul 18 a dominat tipul de lectură
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cealaltă marea întrebare. Cine este persoana? Cui putem atribui caracterul persoanei? Când afirmăm că un oarecare este persoană, nu atribuim doar un predicat moral sau de valoare unui oarecare, ci un predicat ontologic care comportă o valoare și o demnitate axiologică. Persoana este așadar un predicat ontologic la care se conectează un predicat moral de demnitate. La întrebarea dacă nomen dignitatis al persoanei, pus la baza drepturilor umane, este o atribuție independentă, este necesar să răspundem că acesta se fondează pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de om, realizate în prezent și proiectate în viitor. Personalitatea umană reprezintă unul dintre cele mai complexe fenomene din univers; este o realitate extrem de complexă (deoarece integrează o varietate de componente diferite ca structură, funcționalitate și finalitate - biologice, psihologice, sociale, axiologice, istorice) și dinamică (deși dispune de trăsături relativ stabile, cunoaste o evoluție în timp, atât în plan filogenetic, cât și în plan ontogenetic). La nivelul personalității, operează, simultan, trei tipuri de caracteristici (niveluri): a. General - umane (universale), proprii tuturor oamenilor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu multitudinea și varietatea relațiilor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
lui (ele devenind invarianții psiho-comportamentali ai personalității). Condițiile interne (însusirile psihice) au rolul de a filtra (media) solicitările din exterior. Ele se interpun între cauză și efect, producând: - fie asimilarea și interiorizarea stimulărilor externe; - fie devierea, amânarea, suspendarea efectului. Accepțiunea axiologică Personalitatea este un ansamblu de valori. În formarea personalității, important nu este orice fel de mediu social, ci un mediu impregnat de valori. În decursul existenței sale omul asimilează nu doar experiența de cunoaștere și pe cea practică elaborată social-istoric
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
de valori materiale și spirituale, semnificația existenței și activității umane în general, criteriile și procedeele de apreciere valorizare-alegere și fixare a lor ca mecanisme fundamentale de reglare a conduitei umane. Prin asimilarea acestor aspecte, personalitatea umană dobândeste o dimensiune valorică (axiologică). În decursul existenței, la personalitate se atașează o notă de valoare, chiar produsele personalității fiind valorizate. Omul trece, astfel, de la stadiul de consumator de valori la cel de producător de valori. Are în vedere omul valorizat (intelectual, moral, social, spiritual
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
valoare. Dimensiunea valorică a personalității este de fapt o fațetă a dimensiunii culturale. Din perspectiva celor trei accepțiuni, personalitatea umană apare ca: 1. Entitate bio psiho-socio culturală, ca întreg, ca unitate; 2. Purtător și executor al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice, ca ființă care cunoaste, acționează și valorizează, transformând astfel lumea și pe sine; 3. Produs și producător de împrejurări, de medii, ambianțe și situații sociale; omul nu doar asimilează, ci și creează, dirijează și modifică împrejurările. II. CREATIVITATEA Sub raport
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
toleranța față de situațiile ambigui, încrederea în propriile capacități creatoare, lipsa de îngâmfare; - M. Zlate consideră că o persoană înalt creativă este inventivă, independentă, neinhibată, versatilă, entuziastă. În concluzie, putem spune că, prin intermediul creativității, personalitatea umană se încadrează într-un spațiu axiologic, omul valorizându-se pe sine însuși. Formele creativității Creativitatea științifică și tehnică și cea artistică Între cele două forme principale ale creativității putem stabili diferențe semnificative prin intermediul următoarelor criterii: 1. Personalitatea creatorului este unică în funcție de modul de îmbinare a însușirilor
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci să îl edifice pe cititor asupra obiectului cercetării. În Idealul și valoarea estetică (1966), autorul, analizând noțiuni ca ideal, ideal social, ideal estetic, ideal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
în colaborare cu Ludwig Grünberg), București, 1964; Idealul și valoarea estetică, București, 1966; Prelegeri de estetică, I-II, București, 1967; Estetica lui Tudor Vianu, București, 1968; Gusturile între da și nu, București, 1968; Esteticieni români, București, 1969; Din tradițiile gândirii axiologice românești, București, 1970; Estetica între știință și artă, București, 1971; Nivele estetice, București, 1972; Destinul contemporan al artei, București, 1974; Artă și civilizație, București, 1976; Arta de la A la Z, Iași, 1978. Ediții: Mihai Ralea, Prelegeri de estetică, pref. edit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
efectul de naturalețe. Cam la fel era și candidatul Simirad, din păcate și primarul cu același nume. Te previn că acest nume nu mă interesează, deci nu voi mai emite alte păreri despre dumnealui în afara acesteia, care nu e neapărat axiologică, cât tehnică. Dorin Popa: Constantin Simirad mi-a produs una dintre cele mai mari bucurii: a câștigat primăria Iașului din partea CDR, în 1992, iar noi i-am condus campania electorală. V.A. Urechia a fost, în epocă, pur și simplu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
politice", nu diagnostice medicale! Prin urmare, eu aș putea vorbi despre boli ale sistemului vieții publice, nu despre bolnavi. Aș putea vorbi despre "ciudați" (?!) mai ușor, desigur, însă numai dacă aș putea convinge că folosesc termenul pur tehnic, fără conotații axiologice, ceea ce, de altfel, nu-i deloc facil! Dorin Popa: Dan Diaconescu, Radu Moraru, Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu, Ioana Lupea, Robert Turcescu și, prin telefon, din studioul alăturat probabil, Ion Cristoiu, au fost invitați astăzi, 26 nov. 2006, de către Mihai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și util, raporturile artei cu realitatea, talentul și specificitatea gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a. O permanență a preocupărilor sale este examinarea - în plan diacronic și sincronic - a imaginii artistice sub aspectul proprietăților ontologice și axiologice. M. are și câteva contribuții în studierea ideilor cărturarilor români despre artă și literatură, a procesului de înfiripare a gândirii estetice în Moldova medievală. SCRIERI: Conținut și formă în opera literară, Chișinău, 1972; Frumosul artistic și valoarea lui educativă, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
rezultate diferite din start de cele care pot fi presupuse prin asumarea unui punct de vedere divers, de exemplu, normativ, caracteristic unei reflecții teologice asupra naturii religiei sau, În orice caz, deductiv, pornind de la un model paradigmatic al religiei, dedus axiologic În funcție de o scală preconstituită de valori, punct de vedere propriu filozofiei religiei; sau, de asemenea, unul de tendință neistorică, pe care Îl au destule științe umane dedicate studiului religiei; sau, În sfârșit, hermeneutic, conform unei problematici difuze În cadrul fenomenologiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Așa definit, managementul pune în fața analizelor noi tipuri de probleme, oferă noi criterii de evaluare și de decizie, cu efecte majore pentru managementul resurselor umane. O problemă se cuvine a fi subliniată: managementul nu este o „tehnologie”, un instrument neutru axiologic de conducere „imparțială” a organizațiilor. De la apariția sa, managementul s-a dovedit a fi, în primul rând, o concepție partizană, ideologică, exprimând o relație de putere. Managementul are funcția nu numai de a conduce o afacere, dar, în special, de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]