1,813 matches
-
pătrunde în culisele tehnice ale terapiei psihedelice, prezumăm că ea a fost utilizată cu impecabilă probitate și rigoare științifică, iar rezultatele sunt cu adevărat surprinzătoare. Și anume: s-a modificat concepția despre viață a pacientului, cu formarea unei noi scări axiologice și s-a estompat sau chiar îndepărtat frica de moarte, adică s-a produs, după expresia lui Grof (2007), o „moarte a morții”. Eliminarea durerii fizice, pe o durată variabilă de timp este un alt „trofeu”al unei experiențe psihedelice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
au o configurație specifică, asupra căreia nu avem răgazul să poposim. în contextul discuției de față și având permanent în vedere obiectivul central al acestui subcapitol, putem spune că experimentarea unui NDE constituie la vârsta adultă, un prilej de reconfigurare axiologică și de cristalizare a unei noi concepții despre lume și viață. Profundul impact formativ vizează și raportarea individului la moarte, deoarece după o asemenea luxuriantă experiență „îmi mor moartea”(cum se exprimă Levine, 2009, p. 24), adică frica de moarte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se reduce la prezentarea unei simple constatări; relevând disfuncționalitățile (...), ea facilitează analize comparate, permite înțelegerea diversității situațiilor și modificarea activităților pentru îmbunătățirea activității” (Larousse, Dictionnaire de pédagogie, 1996, p.124). Se diferențiază șapte funcții semnificative ale evaluării: praxiologică sau operațională, axiologică, constatativă, de echilibrare, de prognoză, morală și socială. 1) Funcția praxiologică sau operațională se referă la faptul că prin evaluare se activizează procesul didactic. Evaluarea solicită efectuarea unor operații didactice specifice, un anumit gen de prelucrare și manipulare logică, gnoseologică
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
nivelul lecției și a secvențelor punctuale de predare-învățare. Evaluarea pretinde și un tip de operaționalizare proprie: conceperea și redactarea de întrebări, analiza statistică a răspunsurilor, realizarea unor corespondențe între itemii de predare, cei de evaluare și cei obiectiv. 2) Funcția axiologică Prin evaluare se finalizează o comunicare mai mult sau mai puțin directă între lumea valorilor și universul cunoașterii. Activitatea educativă presupune o întrepătrundere permanentă între cunoștințele, modificările comportamentului (formarea de deprinderi, capacități de performanță) și un sistem bine articulat de
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
Activitatea educativă presupune o întrepătrundere permanentă între cunoștințele, modificările comportamentului (formarea de deprinderi, capacități de performanță) și un sistem bine articulat de valori. În activitatea didactică informațiile științifice asimilând calitățile valorilor se transformă în cunoștințe adică în informații cu semnificație axiologică, necesară pentru cultura generală, în vederea formării unei meserii, a unei competențe, pentru stimulare intelectuală și creativă. Principiul aprecierii didactice este în concordanță cu valori morale precum: hărnicia, dreptatea, cinstea. Numai prin examinare se pot deosebi elevii harnici, serioși de cei
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
se operaționalizează relativ ușor comparând experimental și statistic capacitatea de previziune a unor cadre didactice. Se obține astfel un criteriu semnificativ al capacității de a controla procesul de predare, învățare și pregătirii lor profesionale. 6) Funcția morală interferență cu cea axiologică Demersul evaluativ nu este posibil decât în contextul unui climat de corectitudine, cinste, principialitate și responsabilitate. Fără un minimum de morală evaluarea devine inutilă. Activitatea evaluativă atunci când se află în expansiune, solicită corectitudine și principialitate, generează o logică a corectitudinii
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
acest punct poate fi identificată o apropiere între raționalism și realism. Oricum, rămâne valabilă observația că avem de-a face nu cu o constatare a scopurilor și a unei ierarhii existente, în relațiile internaționale, independent de autori, ci cu ordonarea axiologică a unor principii, împărtășită de raționalism, în comun cu alte teorii, nu neapărat determinată de realitate. O interpretare reținută de literatura de specialitate și reiterată în special în dezbaterile mediilor academice britanice în anii '90, se referă la scenariile de
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
de Est și controlul drastic al ideilor și argumentelor apărute în dezbateri, fie prin memoria metodelor terorii din perioada stalinistă precedentă care puteau fi reactivate oricând, fie prin măsurile administrative, răspunde satisfăcător la problema neclarificată a producțiilor gândirii istorice precare axiologic. Firește că situația se nuanțează de la caz la caz. în cazul românesc cercetat cel mai atent de Katherine Verdery, autoarea considera că producerea de „valoare [culturală]” în anii ’70-’80 avea loc în interiorul unui cerc dogmatic bine delimitat de partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a exilului, astfel încât analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre cuvintele-cheie ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele sale de cercetare. în paradigma de cunoaștere în care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
CIUCEANU, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, Institutul Român pentru Studiul Totalitarismului, București, 2001, vol. I, 363 p. Volumul reprezintă o colecție de documente din arhivele Securității, selecționate după două criterii: primul este cel cronologic (1945-1958), iar al doilea cel axiologic (conținutul, persoanele, sintezele). Autorii au urmărit prin selecționarea materialului prezentarea a trei dimensiuni, considerate fundamentale: 1) schimbările structurale survenite după 1945; 2) raporturile stat (partid) - BOR; 3) acțiunile Siguranței/Securității asupra clerului și credincioșilor. Cartea se deschide cu un „Cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
una operațională. Desigur, putem deduce în mai multe feluri realitatea. Dar în spatele tuturor raționamentelor noastre se ascunde, de fapt, determinarea cauzală, nomologică. Dacă derivăm rațional ceva, o facem printr-o deducție în cele din urmă cauzală. Chiar și raționalitatea teleologică, axiologică, valorică conduce la o coerență cauză-efect, prin adecvarea mijloacelor la scopuri. Este semnificativul invocat de Levi-Strauss compatibil cu aceste conotații ale raționalității? Putem adică găsi un alt logos de tăria logicii din cea de a doua tematizare, care să confere
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
logic - și cu atât mai puțin omul - care, decăzut și rătăcit de la Ființă, nu este nimic, sau este mai puțin decât nimicul - interesează gândirea heideggeriană, cât relația dintre cei doi. Relație care ar fi greșit să o gândim în termenii axiologici, ai valorii, sau ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia heideggeriană se înscrie în tematizarea filosofică a comunicării, caracteristică epocii noastre. Desigur, așa cum spuneam mai sus, această comunicare este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în ce măsură poezia lui Blaga mai poate suscita interesul la lectură din partea cititorului foarte tînăr? Nu cumva formula abstractă a acestei poezii poate părea artificială pentru promoțiile ultime ce se lasă pradă realului? Chiar dacă se constată o pasageră deplasare a accentului axiologic spre alte formule poetice, aceasta nu înseamnă ceva negativ, întrucît blagianismul a impulsionat deja în mod esențial neoexpresionismul contemporan, revigorînd, cu rezultate notabile, producția edulcorată ce se făcea la comandă în perioada proletcultului literar. E drept că, pe de o
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
tresărire a poetului ce, în cazul d-sale, coexistă cu criticul. Căci selecțiile de poezie stabilesc materia vie a lirismului, identifică organele sale palpitînde asupra cărora se exercită, în prima instanță, critica ,de întîmpinare", urmînd, ca rezultat al unor sancționări axiologice, integrarea lor în perspectiva diacronică. Dar, după cum o dovedește chiar practica lui Marin Mincu, gestul antologator își conservă valabilitatea și pentru materia deja trasă în istorie, din nevoia unei ,revizitări" periodice a acesteia, bizuită pe cea a exercitării unui imprescriptibil
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
regăsite" în sfera operei integrale a lui Gib I. Mihăescu implică numai o redimensionare cantitativă a acesteia, ca o demonstrație suplimentară a uimitoarei febrilități creatoare a scriitorului. Această recuperare nu antrenează însă - datorită valorii modeste a prozelor - și o redimensionare axiologică a operei autorului romanelor Rusoaica și Donna Alba, capodoperele sale. Ierarhia internă a scrierilor lui Gib, inclusiv în domeniul nuvelisticii, nu suferă modificări. Ediția lui Leon Baconsky are meritul esențial de a stimula inițiativa unei serii de opere complete Gib
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
Eugen Lungu și Mihai Papuc. Seria de antologii pe genuri ale literaturii basarabene din secolul XX merită toată atenția, căci îi putem descoperi cu ușurință cel puțin două rosturi culturale majore. Prima rațiune ar fi aceea de autoevaluare, de bilanț axiologic, realizat cu exigență și detașare, pentru un public intern, orientat astfel, printr-o selecție severă, spre cele mai importante valori. Antologiile sunt atât instrumente de istorie literară, cât și mijloace critice de a consacra o anumită ierarhie a valorilor. Al
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
răspunsuri contradictorii, cum e și firesc. Dar, încheind această problemă, constat că Nicolae Leahu realizează, în fond, o antologie dintr-o perspectivă marcat postmodernă, iar din acest punct de vedere nu există mari poeți. Un astfel de cult al disproporțiilor axiologice dovedește - s-ar părea - o mentalitate învechită. Eu nu sunt întru totul de această opinie, dar ar fi o soluție a ieșirii din impasul controverselor. Există în cele șapte prefețe adunate în volumul O istorie critică a literaturii din Basarabia
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
de la emiterea faimoaselor Teze ale lui Nicolae Ceaușescu, își sărbătorea preeminența în concertul valorilor universale. Naționalismul deșănțat al regimului descoperise în cultura română nu numai expresia unei substanțe etnice, dar și o aiuritoare avangardă în mișcarea spiritului european, o întâietate axiologică și cronologică neconsemnată, ce-i drept, și de alți observatori în afara protocroniștilor de serviciu. Legănarea acestei iluzii nu a fost inocentă decât în punctul de pornire: în filele unui savant ca Edgar Papu, rapid instrumenta lizate de ,bunii români" pentru
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
este un anume paradox al poziției cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliți, huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
în slujba valorilor nepieritoare», cum declaram, patetic, noi cerchiștii în acel Manifest bis al Cercului care era articolul Perspectivă cu care se deschidea Revista Cercului Literar. Dar, într-o epocă a relativizării până la pulverizare a valorilor, pledoaria pentru un absolutism axiologic este, cred, necesară". Pentru critica nouă, vechile modele nu mai sînt însă operante. "De altfel, cred că nici nu se mai poate vorbi despre o nouă critică. După moartea curentelor din Occident înglobate sub denumiri precum «new criticism» sau «nouvelle
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
dacă un text poate fi interpretat într-o varietate teoretic nelimitată de moduri, cum distingem o interpretare validă de una aberantă? Sau renunțăm complet la conceptul de "validitate" și astfel separăm domeniul literaturii, al criticii și teoriei, de temeliile sale axiologice și epistemologice stabililite încă din Antichitate? Pentru adepții scepticismului postmodern o asemenea separare nu numai că nu constituie pricini de regret și nu dă strîngeri de inimă, dar e chiar firească. Însă pentru circuitul oficial al literaturii situația e puțin
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
repere pentru traseul pe care l-a străbătut lemnul de la existența sa stihială și pînă la impactul său cu malaxorul (post)industriei. Dar această evoluție în jos, această golire treptată de substanță și de autoritate, nu reprezintă și un criteriu axiologic. Indiferent unde se situează ei în raport cu o geografie simbolică și cu o topografie spirituală, în centru, în negația centrului sau în ubicuitatea lui, într-o bună vecinătate cu Dumnezeul unic, în plină erezie sau în confortul unei relații frivole cu
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
limbajului, ca și asupra tematicii?), trecerea cu vederea a versului (nu greșesc: singurul în această situație dintre toate cîte cuprinde Testamentul) rămîne misterioasă. Orbirea pe care am exemplificat-o e chiar mai greu de ințeles decît aceea, să-i zicem axiologică, și care ne ascunde uneori adevărata valoare a unei opere: dacă aceasta din urmă poate primi tot felul de justificări, cum am mai spus, cealaltă nu se lasă măsurată de o banală neatenție de lectură. Orbirea e generală, așa dar
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica. Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință care, notificîndu-si deziluzia, isi comunica, subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți fi proclamat în
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]