KorAP: Find »[drukola/base=băț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...135 >

3,370 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Nick Adams, această povestire a rămas neterminată. Ultimul loc bun — Nickie, Îi spuse sora sa, ascultă ce-ți zic, Nickie. Nu vreau s-aud nimic. Se uita În fundul izvorului, acolo unde bulbucii de apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
E un loc de unde se vede. Dar ar fi mai bine să ne punem lucrurile aici. MĂ duc s-aduc niște lemne și după aia mîncăm. — Da’ cum l-ai găsit așa, direct prin pădure, fărĂ indicatoare? — N-ai văzute bețele alea de pe dealuri, care-ți indică drumul? Nu. — O să ți le arăt odată. — SÎnt puse de tine? — Nu. SÎnt de mai demult. — Și de ce nu mi le-ai arătat? — Nu știu. Cred că voiam să mă dau mare. — Nickie, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
aici În perioada asta“, se gîndi. „Aproape că se sfîrșește vara.“ Scoase o bobină cu gută din cutia de tutun pe care o ținea În buzunarul stîng al cămĂșii, apoi tăie firul care nu era chiar atît de lung cît bățul și prinse guta la un capăt, făcÎnd un nod slab. Apoi prinse un cîrlig pe care-l scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o cratiță de email și un ibric ca să amestece făina cu apă și să facă un aluat. Mai avea niște untură Într-o cutie de tinichea și tăie puțin material dintr-un sac, pe care-l Înfășură la capătul unui băț și-l legă cu gută. Piticot se gîndise să aducă patru saci goi de făină și acum era foarte mîndru de ea. Amestecă făina și apoi puse tigaia pe foc, după care, folosind bățul pe care legase pînza de sac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care-l Înfășură la capătul unui băț și-l legă cu gută. Piticot se gîndise să aducă patru saci goi de făină și acum era foarte mîndru de ea. Amestecă făina și apoi puse tigaia pe foc, după care, folosind bățul pe care legase pînza de sac, luă niște untură și unse tigaia cu ea. La Început tigaia lucea Întunecată, apoi untura Începu să sfîrÎie și să facă bulbuci, și atunci mai puse niște untură; pe urmă turnă Încet aluatul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii Înăuntru, iar el mîncă gîturile, spinările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

-o alții, abate discuția În altă parte. Dar nu ne interesează, nu e niciodată creator, colportează, deci nu vine să ofere manuscrise la edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de câine. Vâră bețe-n roatele regulilor de conversație, iar când le vâră bine, e sublim. Cred că-i o specie pe cale de extincție, e un purtător de virtuți eminamente burgheze. Îi trebuie un salon Verdurin, sau chiar casa Guermantes. Voi, studenții, mai citiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

moară de invidie că se îmbogățește românii! Înconjurat de ornitorinci, Stoica intră în Casa de Cultură fără să schițeze un semn. Nici n-ar avea de ce. A spus clar la televizor: jocul era gândit genial. Dacă nu i se puneau bețe în roate, afacerea va merge cinci ani. Dacă însă politicienii îl vor săpa, va dura mai puțin. Nu mai puțin de doi ani, orice ar fi. Până atunci România va fi cel mai bogat stat din lume. Își va permite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile, să susținem Reforma. Dacă nu ar fi mașinațiunile opoziției, care nu face altceva decât să ne pună bețe-n roate, am trăi toți mult mai bine! (mulțimea freamătă - unele delegații huiduie, altele strigă: vrem Reformă, vrem să fim lăsați să muncim!). George de la Prut prinde ideea din zbor: dragi colegi, suntem cu toată inima alături de dumneavoastră! Fără sacrificiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
evit o stea. C XXIII Pe la amiază Cosmin primi un mail în care Abis-Uican Beligrad îl anunța că Arthur murise la Paris, chiar în părculețul din fața Bisericii Saint-Sulpice. Ieșise să-și facă gimnastica de dimineață, se antrena cu acele walking-sticks, bețele de schi la mare modă printre jogger-ii din Occident. Mergea rapid, împingându-se cu forță în sticks, când i-a căzut în cap o cărămidă din vârful turnului drept, aflat în reparații. Arthur, walking-sticks! La șaptezeci de ani! Și de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

fără grijă că va trebui să-și împartă pachetul sensibil subțiat, cu amicul său. Avocatul nu fuma. De când se prenumăra conștient printre semeni, acesta nu trăsese nicio pipă-ntreagă, preferând comoditatea înțelegătoare a statutului de fumător pasiv. Nonșalant, Dănuț proiectează bățul de chibrit folosit, în direcția plitei, dar nimerește total aiuristic, într-o tigăiță hârbuită și arsă, de tinichea, unsă de jur-împrejur cu ulei de gătit și cu funingine, pe fundul căreia se ițeau, semi-solidificate, resturile unui prânz frugal, complet nesănătos

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-un băț, ferind noroiul și băltoacele, ținând marginea. Din ograda babei Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton se cuibărise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l ocăra și-l răbda. Învățătorul își

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
strigă Petre mai zbătîndu-se, dar totuși mai domolit. Că nici nu i-am furat nimic și nici nu I-am huiduit, dacă am luat partea băiețelului! ― Așa-i soarta noastră! zise Toader Strâmbii amărât. Când ne bat boierii, în loc să întoarcem bățul ori măcar să țipăm, ne apucăm să ne batem între noi pe bătaia lor! ― Bine zici, Toadere! bombăni și Ignat Cercel cu glasu-i jalnic. Uite-așa-i cum ai zis! ― Ba eu arțăgos nu sunt, că nu mi-e felul, dar

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Toader. Până mi-am așezat copilașii, că i-am lăsat singuri... Nicolae Dragoș puse capăt vorbăriei. Erau vreo douăzeci cei ce fuseseră în cârciumă și se aleseseră să pornească. Tocmai atunci sosi gâfâind de alergătură și Chirilă Păun, cu un băț noduros în mână. ― Stați, băieți, să nu plecați fără mine! strigă dânsul de-abia răsuflând. C-ar fi mai mare rușinea să lipsesc eu, când știți doar bine ce-am pățit cu... ― Apoi nici să stăm până te scormonești tălică

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care se tot uita înapoi și râdea spre cei mulți, rămași tăcuți pe loc. ― Da oare unde se duc tocmai în sus? zise Vasile Zidaru după ce

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ele. Dumitru, învîrtind căciula în mâini, tocmai spunea lângă scară că lespezenii sunt liniștiți și le pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
tu, Chirilă, care e necazul și ce poftiți de la noi, că tu știi mai bine că eu nu mă codesc niciodată să... Chirilă Păun începu cu glasu-i moale, obișnuit, și vorbind urcă cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se în bățul nou, încă verde, ce-l avea în stînga: ― D-apoi ce poftesc dumnealor au să-ți spuie singuri, că au gură, dar eu am o răfuială mai veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mutră roșie de ură: ― Ce, boierule, vrei să ne omori? În aceeași clipă mișcarea mulțimii se învolbură. Deasupra lui Trifon se aplecaseră câțiva să-l sprijine. Oamenii se îmbulzeau valvârtej, într-o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu întrebarea, un băț de rădăcină cu măciuca cât un pumn de copil se înălță în aer lângă Miron Iuga. Măciuca îl lovi în cap cu atâta sete, că se auzi împrejur un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
în aer lângă Miron Iuga. Măciuca îl lovi în cap cu atâta sete, că se auzi împrejur un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să ridi...? începu Miron fără să mai poată sfârși. Zeci de alte bețe se agitau, izbind la întrecere într-o vălmășeală furioasă. Bătrânul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare în mijlocul țăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă. Cerdacul deschis cu stâlpii pătrați se umplu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl învîrtea într-un cerc, înnebunit de vociferările mulțimii. Trâmbița sfârteca aerul cu o insistență, parcă ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. Buimăciți de glasul de alarmă, grupuri de țărani, cu bețe, furci și coase, ca și când s-ar fi apărat de lupi, se avântau spre frontul trupelor. Maiorul Tănăsescu ridică cravașa. Două comenzi lacome fură subliniate de două zgomote metalice, simple, ritmice. Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascuțit numai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]