2,854 matches
-
lume minunată, îți descoperi dorul de drag, de acel meleag care, de când lumea e lume, se știe, se numește: Copilărie! Și pe acest fundal imaculat se desfășoară povestea autoarei, Darul de la Moș Crăciun, avându-l ca erou pe Cristinel, un băiețel aflat la vârsta primelor litere din alfabet. Sărbătoarea Crăciunului cu toate darurile și cu pomul de iarnă apropiindu-se, puștiul se hotărăște să-i scrie lui Moș Crăciun și să-l roage să aducă pentru fiecare dintre membrii familiei câte
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
te trezești dimineața și să vezi că visul se împlinește? Mai luă un pumn de vise și îl presără peste copilașii care dormeau. Îi privea curios. Îi privea cu drag. Dintre toți copilașii, unul zâmbea deseori prin somn. Era Fabian, băiețelul cu cel mai frumos zâmbet. Știa despre el că e bolnăvior... și totusi, ce frumos zâmbea prin somn! Uitându-se la el, îngerașului îi apăru prima lacrimă de drag. Vru neapărat să meargă pe pământ, lângă Fabian. Voia să îi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
iute către pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi din nou și se trezi. Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraș. Copilul nu
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ajută. Fabian era așa de curios! Și îngerașul la fel. Oare ce era în cutie?... Când desfăcu ușor cutia, doar îngerașul a putut înțelege că acolo era visul cel frumos al lui Fabian, visul de a fi sănătos. Dintr-o dată, băiețelul se simți bine, boala dispăruse. Medicul a venit și i-a spus că Dumnezeu a făcut o minune. Îngerașul tresălta de bucurie, iar Fabian spuse țopăind: - Acum știu cum se numește surpriza din cutie: MINUNE! Din clipa aceea, Fabian și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nu e mai mare decât pumnul lui de copil, dar cu toate acestea, îl face să poată să trăiască. Și îi mai spunea tata că fără inimă nimeni nu poate trăi. Stând așa, dus pe gânduri prea serioase pentru un băiețel de opt ani, observă că inima de pe cer se transformase. Acum părea un îngeraș cu aripile strânse. Costeluș se gândi: oare de ce ține aripile așa? Sunt rănite? Cum poate să zboare fără aripi? Își imagina că va cădea și poate
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
unison. Costeluș se înveseli, fiindcă a înțeles că a avea inimă înseamnă a avea viață și a mai înțeles că, dacă ai inimă mare, înseamnă că ești ca un înger. Au plecat spre casă ținându-se de mână. Înainte de culcare, băiețelul s-a rugat spunând: - Doamne, îți mulțumesc că am inimă, că am viață. Fă inima mea mai mare, ca a unui îngeraș, ca să am viață de îngeraș, să aduc numai bucurii!... Vis împlinit În sfârșit, a devenit școlar și Dorinel
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în vizită la Ionuț, un copilaș de vârsta lui Dorinel, venit din alt sat, pentru o perioadă mai lungă. Dorinel încă nu îl cunoștea. Ionuț încă nu ieșise afară la joacă... era bolnav. Au luat niște plăcinte și au plecat. Băiețelul era într-un cărucior cu rotile. Lui Dorinel îi plăcu enorm acel scăunel. Nu mai văzuse până atunci. Încerca să îl roage pe Ionuț să îl lase să stea un pic în el, neînțelegând că acesta nu se putea da
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
a depărtat și, împreună cu toată clasa, au făcut cu degetele inimioara exact așa cum o învățase doamna Irina pe Lavinia. Tocmai atunci a intrat domnul director și a zărit 25 de inimioare și două doamne cu ochii licărind... Darul ,,Mulțumesc!” Un băiețel voinicel își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Și pe el tot Dumitru îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
25 de inimioare și două doamne cu ochii licărind... Darul ,,Mulțumesc!” Un băiețel voinicel își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Și pe el tot Dumitru îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii, ceea ce dădea un plus glumelor și tuturor șotiilor ce le făcea. În ziua pe care o aștepta de ceva
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
din seara asta! Andrei se așază pe pernă cu fața în sus, ascultând povestea cu Iisus, despre copiii pe care îi îndrăgea și care Îl iubeau nespus, încât îi lua mereu pe genunchii Lui. În câteva clipe, după terminarea poveștii, băiețelul adoarme învăluit de mireasma de levănțică ce răzbate de sub pernă. Mama îl învelește, îi sărută fruntea și spune în șoaptă: ,,Dormi, copile drag! Îngerii și Domnul Iisus să te vegheze!”. Lumina se stinge, iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
an. „Oh! Tată, tu parcă ești Iisus din visul meu. Ce bine e în brațele tale! Ce dor mi-a fost de tine, tată!!!” Tata nu mai spune nimic. Simte că inima îl învelește cu atâta iubire și dor pe băiețelul lui minunat!... Mirosul de levănțică îi amintește lui Andrei de ceea ce a spus mama înainte de culcare. Atunci a înțeles atât de bine că, dacă-și mărturisește visul în rugăciune, acesta se va împlini. Mama se apropie de cei doi iubiți
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și cu băieții, îi descântă, îi farmecă și-i fac să vadă în cer, în lumea poveștilor frumoase. (Tudor Arghezi, Îngerii) Povestea începe, ca orice poveste, cu „A fost odată...”. A fost odată, într-un spital uitat de lume, un băiețel. De fapt, nu doar unul, ci un salon întreg de copii pentru care singurele jocuri cunoscute sunt cele de-a doctorul sau de-a așteptarea: așteptarea de a se simți mai bine, așteptarea de a veni mama și tata și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de copii-înger. Dorinel, personajul din Vis împlinit, era „atât de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță”, iar Dumitrel, un alt personaj, este surprins prin câteva trăsături definitorii: „Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii.” În această lume ideală, nici părinții nu pot fi altfel: mame și tați, bunicuțe și bunici care-și cresc
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de cunoașterea de sine. Deși obișnuiți mai ales cu imaginația lirică debordantă a autoarei, concretizată în publicarea în mai multe antologii de poezie, îndrăznim să credem că Povestirile din Casa Nordului constituie împlinirea unui vis mai vechi, precum cel al băiețelului din Pe genunchii lui Iisus: „Spune-I numai lui Dumnezeu visele tale, iar oamenilor numai când se vor împlini. Atunci să le spui, mulțumind lui Dumnezeu: acesta a fost un vis al meu.”. profesor Gabriela Apetrea P.S. Din orice poveste
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
a Rujei și al lui Cap Alb! Mare: o neinchipuit de mare, dragă lume! TOATE, LA TIMPUL LOR... De o parte - Dan Bucura; de alta Veghea Vrâncioaia. Veghea - de cinzecișidoi de ani. Cu trei fete. Măritate. Cu fetițe și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu e singură. Că se află în buricul neamului său. Unde-i sunt ginerii și fiicele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ducă, totuși, printre celelalte familii, strecurându se prin viață cam ca un firicel de iarbă, ivindu se la lumină, printr-o mare grămadă de spini și de gunoaie. Din cele zece progenituri, ale lui Mitrea, se detașa, prin timp,una. Băiețelul Covrigel. În acte scria altfel. Nu mai ține, însă, minte, nimeni, dintre ai lui, cum scrie acolo, fiecare zicândui Covrigel. Iată și din care cauză. Neavând bani, cu ce să-și cumpere de ale gurii, Mitrea Logofete se obișnuise a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp, la o asemenea înălțime, și-ntr-o astfel de împrejurare; chicotul Copilului Zăpezii. Era un băiețel, de mai bine de trei kg, perfect sănătos, căruia așa i-a și rămas, ulterior și pentru întreaga viață, numele: COPILUL ZĂPEZII! CHELTUIELI - ZERO! Jenică Teleleu aruncă,îngâmfat, deoparte, nota sosită de la guvern, prin care se preciza faptul, că, din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu ten cutanat; cu dedițele în păr; cu gânduri aproape răvășite, cu mult regretatele regrete feminine, de la o anume etate,încolo. Nu,însă, și cu tristețe. De un soț, ca să fie, se legase, ea, cum necum. A rezultat și un băiețel - frumos, ca un pui de lueafăr negru. Și istoria și-a schimbat cursul, direcția și viteza de rotație. Tehnologiile sfârșitului de secol douăzeci au cedat locul celor moderne; mai performante, mai puțin plicticoase și, mai cu apetit, la tineretul zilelor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai grozav, o scenă formidabilă. Scamatorul Începuse să-și desfășoare ritualul: „să vedem, cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi să faci? Ia spune... Julius se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi să faci? Ia spune... Julius se uită la Cinthia: Cinthia Îi făcea semne cu degetul, ca și cum ar fi vrut să-i aducă aminte ceva. Vilma Își acoperi fața eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În buzunarul de la haina nașului său, pentru a scoate darul care se vedea de la distanță; poate că deschizînd cutia o să schimbe subiectul conversației, poate că o să pună capăt vorbăriei. Îți cer iertare, finule. Uitasem complet!... — E un pistol, unchiule? Nu, băiețel; e o cutie de pixuri de aur Parker. Ți-ai fi dorit un pistol? — Un pistol adevărat? Ca să-l omor pe diavol?... poc, poc, poc?... Julius rămase cu ochii ațintiți la el, Încercînd zadarnic să-i ghicească răspunsul În priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]