3,362 matches
-
cald și sălbatic al miracolelor și al minunilor, cu palmieri și bananieri, leagănul acela imens care se întinde între munții Iehuda și munții Moab, părea că și chipul său se întunecase, obrajii îi atârnau pe maxilare fără chef, pielea de sub bărbie forma o cută căzută, este năpădit de o stare rea, iar eu sunt aceea care trebuie să îi stea în cale, mă stăpânesc încă o dată, numai de nu am asmuți bestia aceea conversivă asupra noastră, bestia aceea care ne însoțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui mă enervează, cum reușesc să îmi sărute întreg trupul într-o singură clipă, îl dau la o parte, plânsetul acesta îmi întunecă mintea, de ce de fiecare dată când sunt fericită trebuie să sufere cineva? Pleacă ofensat din pat, cu bărbia împinsă în afară, vrei să bei ceva, poate asta te va ajuta să te relaxezi, desface repede sticla de vin primită cadou din partea casei, ca și când ar fi fost vorba despre un leac, sau poate ai nevoie de un alt bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl conduc la mașina încălzită de soare, nu mai am nici o îndoială, vara fierbinte s-a înscăunat deja, îl așez pe bancheta din spate și mă îndrept cu pași triști spre hotel. De ce să împachetez, de ce să plecăm de aici, bărbia mea tremură cu o mișcare nouă, de renunțare, cât de mult aș vrea să rămân aici, să îmi beau cafeaua în holul liniștit sau afară pe bancă, dar îmi este clar, trebuie să îmi fie clar că, oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem un bebeluș de la o distanță atât de mică. Deci așa arătați voi cu adevărat, șoptesc eu, mă simțeam ca un spion care reușește să se infiltreze în tabăra dușmanului, pentru că, în ciuda celor repetate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
O privesc uluită, îmi este greu să diger cuvintele ei, cu ce drept întoarce ea lucrurile pe dos, de când a devenit boala un lucru bun, iar sănătatea, ceva rău, dintr-odată mi se pare monstruoasă, cu mutra ei triunghiulară, cu bărbia ieșită, de ce îi dădusem voie să intre în casa noastră, apoi o implor, ca și când totul ar depinde de asta, ascultă, Zohara, nu putem continua astfel, boala asta stranie ne distruge viața, fiica noastră este deprimată, eu am ajuns o epavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu chicotesc încurcată, ce îmi place să fac, mă obișnuisem atât de mult cu ceea ce trebuia să fac, încât uitasem complet ce îmi place, așa că ridic din umeri, îmi place să fiu cu ei, indic printr-o mișcare a bărbiei spre ușile închise ale lui Udi și Noga, dar pe ea nu o mulțumește răspunsul meu ipocrit, încearcă să te concentrezi, îmi spune ea, este foarte important, ce îți place să faci de una singură, fără nici o legătură cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe toți aceia care sunt parte din ea, pe toți aceia care o trezesc, pe toți aceia cu ajutorul cărora a căpătat viață, pe toți oamenii care o caută. O privesc din nou suspicioasă și mirată, șade dreaptă în fața noastră, cu bărbia ridicată, pentru că noi amândoi stăm în picioare, una dintre mâinile ei mângâie spinarea fetiței, părul îi flutură ușor pe capul copilului, în adierea vântului cald de după-amiază, ce vine de pe terasă, vocea îi înflorește din gât umedă și proaspătă, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de cealaltă. De ce îi pasă dacă îl aud sau nu, să își țină discursul în fața altcuiva, să plece pe strada goală și să profețească pomilor și strugurilor, dar el spune, ascultă-mă, Naama, trebuie să fac o schimbare, îmi ridică bărbia cu blândețe, capul îmi este plin de ace grele de oțel, cum de mâinile lui fine reușesc să îl ridice, știu că boala aceasta este un semn, spune, am primit în felul acesta un avertisment, ea are un înțeles profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl pricep, dar acum nu mai am nici o îndoială, trebuie să fac o schimbare în viața mea. Dar cum știi ce fel de schimbare, șoptesc eu, mi se pare că șoptesc, iar el spune, nu striga, și îmi dă drumul bărbiei, care se prăbușește imediat, murmur către genunchii albi, de ce tocmai această schimbare, poate că trebuie să faci tocmai contrariul, dar el zice, mă gândesc la asta de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cine își amintește de pașii dinozaurilor pe planeta înghețată și pustie, este atât de neinteresant pentru mine, peste puțin timp aici vor răsuna doar pașii mei și ai ei, simt nevoia să îl fac părtaș la uimirea mea, îmi ridic bărbia și șoptesc, Udi, însă el îmi răspunde printr-un scârțâit al ușii, sar din pat ținându-mi respirația, nu poate pleca în felul acesta, fără un sărut, fără o îmbrățișare, chiar și când pleca pentru o săptămână, ne despărțeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parfumate, vorbele ei liniștitoare, fără ele nu este decât un om ca oricare altul, neînsemnată, tristă, fără scăpare. Îmi pare rău, șoptește ea, iese din cameră cu pași ușori, iar eu în urma ei, așteptându-mă încă la discursurile ei obișnuite, bărbia ei este atât de aproape de mine, încât imediat mă va împunge, nașterea omului coincide cu ziua nașterii tristeții, spune ea rar, încet, trebuie să mă apropii de ea ca să aud, există o poveste tibetană antică despre o femeie al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca nimeni altcineva, iar el spune, dacă îmi arăți unde se află, voi studia singur problema, apoi îl conduc emoționată până la ușa ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca laptele, iar părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la al meu, el își umezește din nou buzele, îmi pare rău, spune el, nu voiam să te rănesc, eu îmi clatin capul, nu tu ai făcut-o, așa este viața, are planurile ei, știi doar. Întinde o mână spre bărbia mea și îmi ridică fața spre el, o potrivește în fața ochilor lui ca și cum ai potrivi o oglindă, nu știu ce să fac, spune, limba îi alunecă pe suprafața dinților, nu ar fi trebuit să fac nimic din toate astea, dar ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am întrebat eu, mirat. M-am convins că nu mă înțelegi. Cum să-și permită un individ cu barba țepoasă și cu rucsacul în spinare să agațe fete? — Întotdeauna călătorești singur? — Da. — Îți place singurătatea? mă întrebă ea, rezemându-și bărbia în palmă. Călătorești singur, mănânci singur, stai singur în bancă... Cred că nimănui nu-i place singurătatea. În ceea ce mă privește, pur și simplu nu caut să-mi fac prieteni, asta-i tot. Nu vreau să găsesc cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
numărul de telefon de acasă. M-ai așteptat mult? — Nu-i nimic, eu sunt un individ cu mult timp la dispoziție. — Mult? — Aș vrea să-ți mai pot da și ție din el, ca să te odihnești. Midori și-a sprijinit bărbia în palm\ și mi-a zâmbit dulce. — Ce drăguț ești! Nu-s drăguț, am pur și simplu timp. Apropo, am sunat la tine acasă atunci și cineva mi-a spus că te-ai dus la spital. S-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care mi-a picat în mân\. Le-am cules eu de pe malul iazului de lângă stația Otsuka. Ce ciudat ești! chicoti ea. Când mă uit la fața ta, nici nu-mi vine să cred că poți fi capabil de glume. Cu bărbia în palm\, a fumat jumătate din țigară și a stins-o în scrumieră. S-a frecat apoi la ochi de parcă i-ar fi intrat fum. — Să știi că fetele trebuie să stingă țigara mai elegant. Tu ai stins-o ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și nici nu m-a plăcut vreodată. — Bine, dar dacă mă uit la tine atentă, nici nu am impresia că ai fi dintre aceia care suferă pentru că nu sunt plăcuți. Pe alții tocmai lucrul acesta îi înnebunește, mormăi ea, cu bărbia în palmă. ~mi place să stau de vorbă cu tine. Ești atât de diferit de ceilalți... „Nu pot să sufăr să depind de ceva...“ ma maimuțări Midori. Am ajutat-o s\ spele vasele. Ea le spăla, eu le ștergeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus. Tu ești o persoană obișnuită. Și eu am o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg. Noi doi suntem niște indivizi cu nimic ieșiți din comun. Naoko și-a ridicat picioarele pe marginea canapelei și și-a rezemat bărbia de genunchi. — Aș vrea să-mi spui mai multe despre tine, a zis ea. — Sunt un tip comun, dintr-o familie obișnuită, am primit o educație normală, am un chip obișnuit, note nici prea mari, nici prea mici și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți de bărbie. Reiko s-a apropiat de ea și i-a pus mâna pe cap. — Ți-e bine, da? — Da. Te rog să mă scuzi, a spus Naoko cu o voce pierdută. Apoi s-a întors spre mine și și-a repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a mă evita apoi? Ești chiar atât de groaznică? — Păi, oarecum, da, spuse Midori, încruntându-se. Aș mai vrea un pahar. Am chemat chlenerul și am mai comandat un rând de votcă. Până a venit băutura, Midori a stat cu bărbia proptită în palmă și cu cotul rezemat de bar. Am rămas nemișcat, ascultându-l pe Thelonius Monk cântând Honeysuckle Rose. Mai erau vreo cinci-șase clienți în restaurant, dar numai noi doi beam alcool. Mirosul puternic de cafea dădea încăperii întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de la baie. M-am ridicat, am pus ibricul cu apă la fiert și am făcut ceai. Așteptând să se încălzească baia, am stat față-n față, la masă, și ne-am băut ceaiul. Midori mă privea lung de tot, cu bărbia în mână. Nu se auzea nimic altceva decât ticăitul ceasului și bâzâitul termostatului frigiderului. Se apropia miezul nopții. — Watanabe, te-am studiat cu atenție. Ai un chip foarte interesant. — Crezi? am zis, oarecum jignit. — Eu nu umblu decât după fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko și mergeam destul de des la cinematograf. Midori a început iar s\-mi vorbeasc\ pe la jumătatea lunii iunie, după două luni bune de tăcere încăpățânată. La sfârșitul unuia dintre cursuri, s-a așezat în bancă lângă mine, și-a proptit bărbia în palmă și a rămas așa fără să zică nimic. Afară ploua. Începuse sezonul ploios și simțeai ploaia până în măduva oaselor, chiar dacă nu bătea deloc vântul. După ce-au ieșit toți colegii noștri din sală, Midori a mai stat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de cămilă. Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă dacă stă bine. Naoko ce mă scruta cercetător cu ochii ei limpezi, era îmbrăcată în cămașă albastră de noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu violență, una după alta, asemenea unor valuri puternice care voiau parcă să mă poarte spre un ținut straniu... O lume în care să trăiesc împreună cu moarta. În lumea aceea Naoko trăia, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că sunt cadoul ei pentru mine. — Doamne! Ce-ai avut de vorbit cu el douăzeci de minute? am întrebat-o eu, în timp ce sfărâmam crochetele în dinți. Am vorbit despre tine, spuse ea luând pisica în brațe și mângâind-o cu bărbia. Mi-a spus că ești un tân\r foarte la locul lui, că ești un student serios și harnic. Ați vorbit despre mine? — Da, normal! răspunse Reiko, râzând. Apoi a dat cu ochii de chitara mea, a acordat-o puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a oferit să ne arate poziția pe care doar ce-o cuceriseră polonezii și, ieșind din adăpostul pe care ni-l oferise un dîmb, ne-am trezit În fața tirului unei mitraliere și a trebuit să ne tîrÎm Înapoi cu bărbiile lipite de pămÎnt și cu nările Înfundate de praf; atunci am descoperit că polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În spate față de locul din care porniseră dimineața. Și acum, așa cum stăteam Întins În tranșee, eram leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]