16,035 matches
-
grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa, ca zgomotul unui motor. Am încercat să deschid ușile, mi-am strecurat degetul între ele și am împins cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă bine de balustradă. Ajuns sus am văzut imediat raza de lumină ce pătrundea pe sub ușa camerei lui Honor. N-am șovăit decât o clipă. M-am apropiat de ușă și am ciocănit. După liniștea mormântală de până atunci, sunetul bătăilor în ușă părea asurzitor. Am așteptat ca zgomotul să se stingă și, cum n-am primit nici un răspuns, am deschis ușa. În prima clipă lumina m-a orbit. În fața mea am văzut un pat dublu. Camera era strălucitor luminată. Șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cu capul puțin aplecat în față mă examină cu atenție, iar pe fața obosită i se citea un interes provocator, întrebător. Cred că-i plăcuse că l-am bătut pe Palmer. Poate că dacă i-aș fi dat o bătaie bună încă de la început, lucrurile ar fi stat altfel. Cu siguranță acum totul era altfel. Acum eu dețineam puterea, dar o putere care nu-mi era de nici un folos. — Ei, s-ar părea că s-a terminat totul, spuse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Honor. Am închis ușa după mine și mi-am agățat în cuier haina udă. Plecasem, firește, mult prea devreme din Hereford Square și mersesem pe jos prin ploaie un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
parte iar eu pe cealaltă. Antonia se cocoțase în pat, cu picioarele strânse sub ea, iar Alexander se sprijinea de bara de la picioarele patului. Honor Klein, în spatele lui Palmer, se sprijinea de pervazul ferestrei. — Of, Doamne, v-am dat atâta bătaie de cap! spuse Georgie. Mă simt cât se poate de prost! — Totul e bine când se termină cu bine! răspunse Antonia și mâna ei atinse instinctiv mâna lui Georgie care mângâia cățelușul. Vestea tentativei lui Georgie o întinerise pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trei zile de emoție și încântare arăta incomparabil mai bine, redevenind cea de odinioară. Cu o zi în urmă își cumpărase trei pălării. — E și cazul să te simți prost! zise Palmer. Cinstit vorbind, ar trebui să-ți tragem o bătaie bună, nu să te alintăm în felul ăsta! Mângâie afectuos părul ciopârțit al lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el. Simțeam că Honor Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jenă de cât de prostesc mă comport, stând ca pe ace, cuprins de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept să spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem cu acel amestec amețitor de ardoare și iritare, mi-a numărat bătăile inimii, așteptând să nu mai sune ca niște bile de biliard ciocnite una de alta, apoi am bătut. Acum nu mai aveam cale de Întoarcere. Eu și sexul meu devenisem una. — Anton? Femeia care mi-a deschis avea păr scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a corpului dezvelea alte părți, și, doborât de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât m-a ridicat de pe jos. Am căzut din nou Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de scris se menținea pe poziții. — Knisch, domnule. Mi-am dres vocea. Sunt Alexander Knisch. — Keusch? Kirsch? A, domnul Knisch! Ce - Dar de ce - Sunteți - Când - Ar trebui să - O clipă - Te rog - Pieplack - Fiecare al doilea cuvând era amortizat de bătaia mașinii. Alo? Dintr-o dată vocea inspectorului Wickert răzbătea clar și răspicat. Colegul său vorbăreț Își părăsise pesemne postul. Mai sunteți pe fir? Excelent. Doriți să dați o declarație? — O declarație? Acum? Wickert Îmi sugeră să trec pe la el Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am ridicat țigara cu o privire Întrebătoare. Doamna inspector mă așteptă să aprind, apoi adăugă: — S-a Întâmplat ceva? Am tras aer În piept și, Încercând să-mi Înving inima disperată, m-am Întrebat dacă era cazul să menționez bătaia de aseară. Soarele era la fel de sfidător ca mai Înainte, așa că, după ce i-am povestit lui Manetti ce se Întâmplase, cu o voce tremurândă, Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Vrând parcă să-și demonstreze Încotro bate, Îmi Întinse mâna stângă. Sper că am reușit să mă fac Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păpușă masculină. Rareori peste zece-doisprezece ani, acești băieți acceptau și țigări sau un adăpost temporar drept răsplată. „Marmotele“ erau femei, de obicei mai În vârstă, cu diferite handicapuri fizice: răni căpătate În război, picioare amputate sau cocoașe, chipuri desfigurate de bătaie sau foc, cuțit sau acid. Batjocurând femeile pentru aspectul lor radical, băieții găsesc de fiecare dată modalități de a face aluzie la exponatele din Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor care au auzit toate grozăviile, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi vâjâia În urechi. Capitolul șaisprezece În dimineața de după vizita mea la Else, marțea trecută, adică, savuram o cafea neagră și a doua țigară pe ziua respectivă, stând la geamul care dă spre scuar, când dintr-o dată am auzit o bătaie ușoară la ușă. Și fiindcă n-avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o ore din astea, cel puțin, nu fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă au intrat doi ofițeri de poliție. Cel mai În vârstă avea părul blond, ondulat; cel tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căutat la Kreuzer. Încercase să scoat cuțitul din nou și dacă prietenul lui n-ar fi indicat cu capul spre cele două doamne care tocmai ieșiseră din cafeneaua de peste drum, Anton a recunoscut că s-ar fi putut lăsa cu bătaie. Ce vroia să spună, presupun, era că Încă mai avea cuțitul la el. — Ce s-a Întâmplat? — Molly m-a Întrebat dacă vreau să Împărțim amândoi un taxi. Tocmai mă pregăteam să trec pe la ea. Ai niște chibrituri? Nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a răspuns, pronunțând cuvintele de parcă ar fi fost străine, putem să ne vedem În seara următoare, la cafeneaua de peste stradă, vis-s-vis de hotel. „De dragul vremurilor apuse?“ am Întrebat, surprins dar entuziasmat În același timp, dornic să-i aud reacția printre bătăile puternice ale nimii. Dar tot ce-am reușit să disting a fost un țiuit sec, urmat de un clic. Îmi Închisese telefonul. Ziua următoare, cu fulgi de zăpadă plutind În rafale cum se Întâmpla În aprilie, am ajuns cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa și se elibera din această parte a organismului meu, mă Încordam - până când, convulsiv, sexul meu se ridică de pe burtă și deveni o prezență furioasă, ca să spun așa. M-am oprit din bătutul din coate. Acum că toată atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Moustache Bar. Trecând pe lângă maidan, auziseră niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de fier. Heino și Boris reușiră să-l scoată cumva pe Dabor din Încurcătură. Dar au reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
revin. Din fericire, părea să fi Înțeles. Cel puțin dădu din cap Înțelegător de-acolo de unde stătea, În fața unei lămpi care radia, mare cât un soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o euforie de neexplicat. În sfârșit Înțelegeam contextele care până acum mi se păreau de nedezlegat, și m-am bucurat că acum mi le puteam explica. Concentrându-mă asupra acestei Îndeletniciri, m-am aplecat asupra fiecărui detaliu, chiar dacă părea o bătaie de cap insignifiantă, o Încurcătură de intuiții care, aparent, nu duceau nicăieri. Nimic nu mai era neimportant, totul putea căpăta sens. Sensul vieții era să aranjez o multitudine de detalii Într-un model coerent - cu cât mai frumos, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În vedere situația de față, s-ar putea ca asta să nu fie cea mai potrivită descriere. Suturându-și creionul politicos, inspectorul Își Întoarse privirea. Mă pregăteam să-mi clarific punctul de vedere, când la ușă se auzi brusc o bătaie repetată. Wickert se ridică. Când s-a Întors, ținea În mână un pahar cu apă. Am dat să mă ridic, mormăind mai mult sau mai puțin credibil. — Domnule Knisch, spuse inspectorul când am dus paharul la gură și am sorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]