5,357 matches
-
foarte bine, momentele în care nu mai pot spune că iubesc această meserie!... Vă las acum. - Te înțeleg foarte bine, doctore, spuse Dragoș cu amărăciune, apoi, întinse mâna tânărului doctor, care i-o strânse zâmbind amar și se îndreptă către bătrână. - Bunică, o să vă rog să mergeți cu mine un pic... Vă simțiți bine, aveți nevoie de ceva? Mai este cineva cu dumneavoastră la spital? - Off, dragu maichii! Iartî-mă, domnule doctor, cî nu știu, nu prea-s io învățatî cu de-aldi
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
Tre sî vinî un nepot, cari-i la facultati aici în oraș, l-o anunțat mă-sa asarî, sorî-me. Tre s-aparî. Eu nu vreu dicât să-mi văd fata, cî n-oi mai vide-o de-acu... Doctorul a luat bătrâna pe după umeri și a condus-o în salonul de la terapie intensivă. Ajungând lângă patul decedatei, a tras perdelele în jurul patului și a ridicat cearșaful ce o acoperea. Femeia, cu un calm uimitor, s-a închinat privind instinctiv spre răsărit, apoi
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
speranță. José își urmă soția în ritualul rugăciunilor. - José, Fecioara Maria ne va asculta rugămințile. Îi vom pune numele tău, iar de va trăi, promit să-l duc în pelerinaj în munții Pirinei. Casa era sărăcăcioasă și rece, ca o bătrână în agonie. O ușă din lemn scorojit dădea o notă de tristețe, iar ferestrele prost închise lăsa frigul să pătrundă peste tot, înghețându-le rogojina roasă de pe scânduri. Carmen era mică și se cuibărea între cei doi părinți ai ei
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
câțiva porumbei. De la orizont, alți nori se adunau, prevestind revenirea ploii. În microbuz, doar câțiva călători. Cu puțin înainte de plecare, îmbrăcată într-o pijama peste care era încheiat cu grijă un capot curat, fără mâneci, se urcă în el o bătrână. Înaintă suflând cu greu pe culoar și ajutată de cineva își alese un loc. Rezemându-și bastonul de scaun, zâmbi a scuză către cei din jur: „ce să fac, dacă așa m-a luat salvarea de acasă?”. Însă nimeni nu
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
Păi, ai telefon?” - se interesă șoferul. „N-am, da’ poate că mă ajută părintele”. „Nu-i nimeni acum la biserică. Părintele este la o înmormântare; știu asta, pentru că am trecut pe acolo mai de dimineață, așa că, unde te duci mata?” Bătrâna nu înțelese și continuă: „Este de treabă părintele, ajută pe toată lumea”. „N-auzi ce spun eu, că nu este acolo la biserică pentru că s-a dus la înmormântare?”. „Așa?” „ Este cum îți spun... de, viii cu viii, morții... da’ mata
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
cu viii, morții... da’ mata ce faci acum, te pregătești, te pregătești? - începu să râdă tare șoferul ce părea să aibă spre șaizeci de ani. „Ei, ce să-i facem, nu-i nicio supărare - că doar asta este viața” răspunse bătrâna. „Păi ce supărare, doar asta-i realitatea, nu?”. „ Ei, ce să-i faci, așa-i, noi ne ducem, ne vine vremea, las’ să trăiască tinerii, să fie bine, să fie pace, să fie și ploaie să se facă grâul...”. În
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
nu?”. „ Ei, ce să-i faci, așa-i, noi ne ducem, ne vine vremea, las’ să trăiască tinerii, să fie bine, să fie pace, să fie și ploaie să se facă grâul...”. În mașină se lăsă tăcerea. „Se pare că bătrâna este la curent cu ultimele știri despre situația de la graniță” își spuse Sorana. Șoferul răsuci un buton și din difuzoarele mașinii începu să se reverse muzica. Romanțe despre o tinerețe pierdută. Apoi, apăsă cu nădejde pedala accelerației și microbuzul prinse
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
Șoseaua își încolăcea și-și descolăcea spinarea udă și gri peste dealuri și văi. De pe scaunele din fața Soranei, un bunic cu nepotul său de doi, trei ani, continuau încă de când porniseră la drum, să-și tot povestească ceva unul altuia. Bătrâna zâmbi și intră în vorbă cu ei. Uneori se mai auzea sunetul vreunui mobil, dar - surprinzător - conversațiile se încheiau în timpi rezonabili. Stație după stație, pasageri care urcau, care coborau, unii se cunoșteau, încropeau conversații. Fără a fi prea atentă
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
să plutească peste splendoarea oceanului de verdeață ce cotropise anotimpul, văile, colinele. Nici nu mai băgase de seamă cum treptat, aproape toți călătorii coborâseră. Ajunseseră la bac și cei rămași se grăbeau să își ia bagajul așezat în spatele mașinii. Doar bătrâna încă nu se clintea de pe scaun, privind tot înainte. „Da’ ce-i cu mata aici, unde trebuia să cobori? - se făcu auzit glasul șoferului. Asta-i ultima stație, de ce n-ai coborât, de ce n-ai spus nimic? ... Ei lasă, lasă
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
este opusul frumosului. Sakura râse scoțând la iveală câțiva dințisori albi, de lapte încă, iar figura ei se destinse delicat. Keiko, fără să vrea, scosese un oftat însă, iar Sakura se opri deodată: - Ce-i, bunico? De ce te-ai înstristat? Bătrâna nu răspunse. - Uite, vezi? Acum nu mai ești veselă... - Lasă, nu mai băga și tu în seamă o bătrână nesuferită ca mine, zâmbi ea. - Dar tu nu ești bătrână, bunico. Nu ai decât șaizeci și cinci de ani. Hana și Keiko râseră
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
delicat. Keiko, fără să vrea, scosese un oftat însă, iar Sakura se opri deodată: - Ce-i, bunico? De ce te-ai înstristat? Bătrâna nu răspunse. - Uite, vezi? Acum nu mai ești veselă... - Lasă, nu mai băga și tu în seamă o bătrână nesuferită ca mine, zâmbi ea. - Dar tu nu ești bătrână, bunico. Nu ai decât șaizeci și cinci de ani. Hana și Keiko râseră amândouă și dădură să se ridice de pe pătura Sakurei. Fetița însă, mai iute decât cele două femei, le prinse
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Sakura se opri deodată: - Ce-i, bunico? De ce te-ai înstristat? Bătrâna nu răspunse. - Uite, vezi? Acum nu mai ești veselă... - Lasă, nu mai băga și tu în seamă o bătrână nesuferită ca mine, zâmbi ea. - Dar tu nu ești bătrână, bunico. Nu ai decât șaizeci și cinci de ani. Hana și Keiko râseră amândouă și dădură să se ridice de pe pătura Sakurei. Fetița însă, mai iute decât cele două femei, le prinse de mână cu o dexteritate pe care doar cei nevăzători
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
devenit maturi brusc. - Cine să mai asculte cântatul greierilor? - Cine? Când? - Mai sunt greieri? Ochii se odihnesc în palmele aspre doar câteva clipe. Sunt plini de praf și lacrimi. Obrajii înoată într-un noroi sărat dar cui îi mai pasă? Bătrâna cu ochii de cicoare saltă privirile spre cer. Bastonul pe care se sprijină e vechi aproape ca ea, dacă nu ceva mai mult. Cerul nu se uită la nimeni, este senin și nu dă speranțe de înnourare. Bătrânica stă singură
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
simțeam gustul, mă legam cu funia de la fântână să încarc găleata în adânc, mă spălam cu ploaia și simțeam soarele arzător, mă rugam și mă rugam... A doua zi am auzit cum cățelușul Puf plângea. La casa stăpânei era doliu. Bătrâna cu ochii de cicoare murise de inimă sau cine știe... dar așa se spunea prin sat. Ceva murise și în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
în romanul Adam și Eva. Cel de-al treilea capitol, Existus, e scris în memoria artistei A. C. (răpuse de boală la o vârstă fragedă), iar poemele vizează acceptarea morții ca un firesc moment al trecerii. De aceea, când ,,câte o bătrână micșorată de ani/ uitată pe o bancă de copila/ ce s-a grăbit să-i ocupe locul de veci/ mă-ntreabă dacă nu mi-e frică”, răspunsul vine cert, lapidar: ,,nu!”, acceptarea fiind singura modalitate de surmontare a stării produse
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
doar aici este timp până la stația unde se sinucid anonimi miroase lent a moarte n-ai vrea să știi cât de cald este în gura de canal unde oamenii aspiră la buletin inspirând vise fantomele câinilor stau la semafor devotate bătrânele plimbă în lesă iluzii fardate un cărucior infirm scârțâie strident de la etajul zece al hotelului se vede ca-n parlament Referință Bibliografică: Histrioni / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1334, Anul IV, 26 august 2014. Drepturi de Autor
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
m-ați ajutat în toți acești ani. Sunt aici, lângă tine. Tu mi-ai mai rămas. Știi că nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
unei ferme experimentale de juninci elvețiene și a oamenilor din subordine, cât și a celor doi părinți îmbătrâniți înainte de vreme. Rămasă pe lume doar cu mama, observa cum din zi în zi era tot mai abătută. Starea de sănătate a bătrânei se deteriora pe zi ce trecea. Nici un medic nu-i găsea leacul bolii. Se topea pe picioare văzând cu ochii și aceasta pentru că nu putea suporta pierderea omului de care a fost legată peste patruzeci și cinci de ani. Dacă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
într-o mie de ani. dimineața pe la ora cinci în drum spre serviciu, surprind cu telefonul o mare albă rotundă revărsată peste ramuri goale și mă-ntreb unde s-ar putea strămuta lumea. la un geam zăresc un chip de bătrână privind dintr-o altă lume spre nicăieri. Referință Bibliografică: superluna / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SUPERLUNA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362756_a_364085]
-
cât au așteptat nici ei strângătorii de zile nu mai știau cât au așteptat să treacă timpul. au încercat ei să țină timpul pe loc să-l prindă să le aparțină. și încercau în zadar să țină timpul pe loc. bătrâna mai bătrână ca moartea le-a spus. nu veți avea niciodată timp să țineți timpul pe loc. În cartierul drumul taberei se numără nopțile una câte una. noaptea lui cain nu e de găsit. poate cain n-a murit vorbește
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
două săptămâni după botez, un copil se îmbolnăvește. Tratamentul medical nu îi este eficient și, atunci, părinții noului născut trec la un procedeu de mințire a duhurilor rele, moștenit din vechime de la strămoșii celor care au ajuns să locuiască satul. Bătrânele satului vor trece fetița printr-un ritual al pierderii numelui dinainte și a dăruirii, de către o persoană aleasă a satului, care va deveni nașa de botez a copilului, a unui alt nume. Într-o noapte, trecut de miezul nopții, mama
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
soare și din noriHambare de cuvinte cu’nțeles.Te-oi pune autor, deopotrivă,Cu mine pe coperte, pe uluci,Dar, iată, ți-este glezna colestivăși aripa copaie de năluci.O! vântule, cu palma către cerZadarnică e plasa ce ridicAi ostenit bătrâne cavalerși eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938... VIII. OPRIȚI-VĂ, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015. În drumul meu opriți-vă fierbinți, În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 DUPĂ AMIAZĂ Cine oare a murit În orașul’ncremenit, În orașul necăjit? Bate clopotul a gol Cine e de-acum sobol
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ambele din mai 1940 SINDROFIE Feți frumoșii, harapii, călăii, broscoii, țînțarii, dulăii veniră la mine’n pridvor din toate ghiocile lor. Domnilor, iubiți vizitatori! iată scaune, merinde, viori, parabole, sîrme, cotnar în bărdace. Luați de unde vă place. În seara aceasta bătrînă sîntem o apă, o targă, o mînă, mari evadați din povești fără căciuli și fără calești. Și eu sînt frate cu voi. Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi atîtea cuvinte încurc și tot către moarte mă urc. Ci poate vreodată
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
era înciudată pe sâcâitoarea de babă și pe vorniceii obraznici, vornicei care-i umileau iubitul cu tocmeala lor. Ce era să facă? Vreo vrajă? Imposibil. Atunci îi veni o idee salvatoare să împace și baba și vorniceii. Se întoarse către bătrână: - Ai dreptate, măicuță! Apoi către vornicei: - Și voi aveți dreptate, iubiții mei cavaleri. Vorniceii se întorc către ea, lăsându-l pe Norocel. Primăvara continuă: - Iubitul meu este sărac, dar generos. El ar dori să vă dea chiar inima sa. Dar
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]