KorAP: Find »[drukola/base=barbară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...89 >

2,205 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de intim, ca și cum ei doi ar fi crescut la trei case unul de altul, ar fi fost colegi de școală primară, și-ar fi scris sute de scrisori, ar fi flirtat într-o seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
plece acasă, să-și reia rondul de colocviu, sală de clasă, laborator și masă de lucru, rutina care-i oferise, la maturitate, un grad total nemeritat de reflecție productivă. Dar înainte să plece, mai trebuia doar s-o întrebe pe Barbara Gillespie despre schimbările lui Mark din ultimele săptămâni. Desigur, avea observațiile doctorului Hayes și ale lui Karin. Dar femeia asta era singura care-l vedea constant pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
chiar acum. M-ai auzit? Se aplecă demonstrativ. Închid. Puse receptorul în furcă. Îl ridică din nou, ascultând. Se întoarse spre ceilalți, strălucind. Acceptă fără comentarii întoarcerea lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai făcut cu ea? Un strigăt răsună dinspre cei doi frați. Weber se întoarse cu spatele, în timp ce zgomotul străbătu coridorul, o ajunse din urmă pe Barbara Gillespie și-i dădu dreptate. Experimentul îi scăpase din mână. Dar rezultatele îi aparțineau cu totul. În seara aceea, rememoră cu Sylvie întâmplările zilei. Cum se jucaseră Mark și prietenii lui de-a cursele de mașini, ca și cum n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Weber. Mai am ceva de lămurit cu personalul medical înainte de plecare. Se întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat. Încercă un ton relaxat. —Aoleu, o somitate medicală. El se pomeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat. Încercă un ton relaxat. —Aoleu, o somitate medicală. El se pomeni că simte nevoia să-i răspundă cu aceeași monedă. Așa că n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ajute. La trei săptămâni după ce neurologul îi abandonase, Karin juca ping-pong cu Mark în camera de zi. Lui Mark îi plăcea jocul suficient de mult ca să-l joace până și cu ea, cu condiția ca ea să nu câștige niciodată. Barbara intră valvârtej, entuziasmată. —Doctorul Weber o să fie mâine la Book TV. O să citească din noua lui carte. —Doctorașu’ la televizor? Televizor de-adevăratelea? Cum ar veni, îl vede toată țara? V-am zis eu că tipul ăsta e celebru, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ăsta e celebru, dar voi nu m-ați crezut. O să-l știe toată lumea. —Book TV? întrebă Karin. Cum ai aflat de chestia asta? Infirmiera ridică din umeri. —Din pură întâmplare. —L-ai căutat? întrebă Karin. Sau ți-a zis el...? Barbara roși. Mă uit tot timpul pe programul de cablu. Un obicei vechi și prost. M-am limitat la doar câteva emisiuni la care mă pot uita în siguranță. Alea în care nu explodează nimic și în care nu mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
trei se îngrămădiră în jurul televizorului din camera lui Mark. Karin începu să-și roadă cuticulele chiar înainte ca omul să fie prezentat. Era umilitor să te uiți la cineva despre care știi că-și joacă propriul rol în fața camerelor. Și Barbara era agitată. Pălăvrăgi mai mult în cele șase minute cât dură prezentarea lui Gerald Weber decât o făcuse în cele șase săptămâni de când îl îngrijea pe Mark. Până la urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dreptății. — Ce fel de bășină mai e și asta? Ăsta ar trebui să fie doctorașu’? Nici vorbă. Sub luminile din studio, deformat de transmisie și de stresul apariției în public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se ascunsese, din motive neînțelese, sub o baniță goală de grâu. Mark începu să se învârtă în cercuri strânse, scandalizate. Cine-ar mai trebui să fie și ăsta? Billy Graham 1 sau cine? Karin dădea din cap ca o marionetă. Barbara nu-și putea lua ochii de la imaginea vorbitoare. Cineva le-a tras țeapa ălora din studio. Nici unul dintre ei nu l-a văzut pe adevăratul doctoraș, în carne și oase. Și nimeni nu s-a gândit să ne-ntrebe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
holbeze la ea. Ce dracului știi tu? Probabil că ți-ai băgat coada în chestia asta. Tu l-ai adus aici. Poate că ăla e adevăratul doctoraș, iar doctorașu’ cu care ne-ai dat nouă pe la nas e un escroc. Barbara își întinse mâna ca să-i maseze umerii. El împietri, ca un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sau mai multe povești, pentru a scoate în evidență cele mai frapante caracteristici ale unei boli. — Adică e ficțiune? întrebă altcineva. Weber făcu o pauză de gândire, iar camera deveni agitată. Karin începu din nou să-și roadă cuticulele, iar Barbara stătea țeapănă, ca o statuie perfectă. Mark fu cel care vorbi primul. —Ăsta-i un mare tun. Putem să ne uităm ce e la Springer? În noaptea în care Weber părăsi câmpiile pustii și se întoarse în est, se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ființă. Dar pe Karin n-o lăsă inima să-i facă așa ceva câinelui. Doctorul Hayes semnă externarea, iar Dedham Glen îl eliberă pe Mark Schluter, lăsându-l în grija singurei rude care-l recunoscuse, chiar dacă el nu-i întorcea favorul. Barbara întrebă dacă poate da o mână de ajutor. —Să-ți dea Dumnezeu sănătate, spuse Karin. Cred că am rezolvat cu Ziua Mutării. Dar de săptămâna viitoare mi-e mie frică. Și de săptămâna cealaltă. Barbara, ce mă fac acum? Asigurarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
el nu-i întorcea favorul. Barbara întrebă dacă poate da o mână de ajutor. —Să-ți dea Dumnezeu sănătate, spuse Karin. Cred că am rezolvat cu Ziua Mutării. Dar de săptămâna viitoare mi-e mie frică. Și de săptămâna cealaltă. Barbara, ce mă fac acum? Asigurarea nu acoperă îngrijirile suplimentare, iar eu o să trebuiască să-mi iau o slujbă. Eu tot aici o să fiu. El o să aibă ședințe regulate cu terapeutul cognitivist. Și pot să trec pe la el, dacă te ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui, imita tot jargonul, stătea în barcă și-și blestema ghinionul ca un prezentator robotizat al unei emisiuni TV despre pescuit, făcând tot ceea ce trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
doctorul Tower? El își luă un ton clinic. — Cred că e bine. Nu arată rău. Da’ pricepe cam greu. Frate, trebuie să-i spui totul de o sută de ori. Crede că e posibil ca tu să fii reală. Înnebunitor. Barbara trecea să-l vadă de trei ori pe săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se iar ce vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna, dispus să joace cum îi cerea ea. Și tot ceea ce îi cerea părea o joacă. Îl ducea la băcănie și-l punea să-și facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la băcănie și-l punea să-și facă singur cumpărăturile. Era o soluție care nici măcar nu-i trecuse prin cap lui Karin, care-i umplea cămara lui Mark în fiecare săptămână, îngrijindu-se să rămână bine hrănit, dar totodată dependent. Barbara însă era nemiloasă. Nu lua nici o decizie în locul lui, oricât ar fi rugat-o. —Hei, Barbie. Care dintre chestiile astea îmi place de fapt mai mult? Mai ții minte, din toți anii ăia de la micul nostru sanatoriu? Sunt genul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
poți lămuri. Fii atent la tine însuți și vezi ce-ai să alegi. Îi dăduse drumul, condamnându-l la libertate în toată teroarea aceea a abundenței americane, intervenind doar în chestiunea brânzei spray sau a cerealelor cu cremă de ciocolată. Barbara juca jocuri video împreună cu el, chiar și din cele cu mașini de curse. Mark era încântat: o amatoare pe roți pe care o putea învinge oricând, chiar și cu un deget mare legat la spate. Ea îl bătea la cribbage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mama mea. Mama mea în copilărie. Trei luni - nu, treizeci de ani - de frustrare umplură aerul din jurul ei. — O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu fi așa cap pătrat. Ascultă ecoul, oripilată de ea însăși. Ochii ei îi căutară pe ai Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în copilărie. Trei luni - nu, treizeci de ani - de frustrare umplură aerul din jurul ei. — O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu fi așa cap pătrat. Ascultă ecoul, oripilată de ea însăși. Ochii ei îi căutară pe ai Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]