3,051 matches
-
durere în care se găsește țara. El, d. Pseudo-Ureche, pe care guvernul radical și naivitatea câtorva alegători l-au ales a fi deputat tocmai al unui ținut din Basarabia, când se discută asupra competinței Camerilor actuale în privința celor trei ținuturi basarabene, el se scoală și, fără rușine, cum e din firea lui, se proclamă competent a vota pentru acea retrocedare. Întocmai ca meșterii de discursuri funebre, cari caută a se străluci și folosi ei înșii pe cadavrul de-abia coborât în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi fost ultimul de-acolo care să sesizeze asemenea adâncimi ale sufletului. Mă uitai și eu în altă parte, dar mai puțin sumbru, simțind cum urcă în inimă singurătatea între acești oameni străini, acești basarabeni (căci credeam că toți sânt basarabeni) pe care îmi propusei liniștit să nu-i mai văd niciodată. Fiindcă nu știu ce intuiție îmi spunea că ei nu mă simpatizează, deși nu le făcusem nimic și cu toate că le eram rudă, roșcatul de pildă, după felul cum i se adresase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el. Băieții lui Andrei nu făceau nici ei excepție. Spumă și Bumbaru ieșiseră din Chișinău. Martinov avea baza la Kiev. De Parepa, nu știa nimeni de unde vine; dar nici nu-ți ardea să-l întrebi. Toți erau legați de mafia basarabeană sau ucraineană, își încercaseră norocul și puștile cu jafuri mici, de raion, iar acum trecuseră granița și operau la noi, pe șosele și-n gări. Doar naivii mai întrebau ce fură. Vămuiau drumurile înspre și dinspre Moldova, țineau în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru toți ”, 2004, p. 5. 18 15 și-a prezentat demisia din funcția de ministru al României la Londra. Titulescu considera pactul de neagresiune cu Uniunea Sovietică unul umilitor pentru România deoarece Moscova condiționa semnarea acestuia de recunoașterea existenței litigiului basarabean. Diplomatul român respingea propunerea Franței care dorea includerea în tratat a formulei “litigiu existent” și a Poloniei care sugera ca prevederile Pactului Briand - Kellogg să fie înlocuite cu o obligație de neagresiune. Punctul de vedere exprimat de Titulescu avea susținerea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
pentru toți ”, 2004, p. 5. 18 15 și-a prezentat demisia din funcția de ministru al României la Londra. Titulescu considera pactul de neagresiune cu Uniunea Sovietică unul umilitor pentru România deoarece Moscova condiționa semnarea acestuia de recunoașterea existenței litigiului basarabean. Diplomatul român respingea propunerea Franței care dorea includerea în tratat a formulei “litigiu existent” și a Poloniei care sugera ca prevederile Pactului Briand - Kellogg să fie înlocuite cu o obligație de neagresiune. Punctul de vedere exprimat de Titulescu avea susținerea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
națională. Chiar și În mediul rural, care În acele vremuri constituia habitatul natural al populației românești, sporul natural, deși pozitiv este mai mic decât al alogenilor. Însăși structura tineretului studios era net În defavoarea tineretului românesc, Îndeosebi În orașele transilvane, moldave, basarabene și bucovinene. Statisticile vremii sunt tulburătoare sub aspect demografic pentru că au scos pentru prima dată În evidență drama românilor din provinciile ocupate, supuse de-a lungul timpului unui proces sistematic de deznaționalizare (Basarabia, Bucovina, Transilvania) la care se adăuga migrația
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Da, dar asta nu s-a produs în România, ci în celelalte țări postcomuniste, pe când, la noi, toate au mers anapoda, cu fundu-n sus, căci revoluția a pecetluit o resurecție a neocominternismului deghizat în deminternism, cum a sesizat omul politic basarabean Mircea Druc155. Așa s-a ajuns ca eticheta "naționalist" să fie o rușine nu numai în defunctul socialism, dar și în regimul postcomunist. Ideologii postmoderniști au produs o falie adâncă în intelighenția românească, foarte apropiată de prigoana împotriva elitelor naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ceaușescu, el este astăzi înfrânt ca naționalist. E un alt paradox, fiindcă Paul Goma n-a dat niciodată impresia că e un militant naționalist. Și nici nu e. Dar îi pasă profund de destinul României, ca urmaș al urieșeniei naționale basarabene a lui Constantin Stere. Goma trăiește acum sărac și bolnav la Paris, după cum la fel trăiesc mulți scriitori din țară, spre deosebire de o minoritate profitoare, care și-a asumat rolul de neo-activiști, "formatori" și "diriguitori" de opinie, în numele unei pseudo-societăți civile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
constructe fără Grund inventate de generațiile romantice și postromantice. Omul postmodern trebuie eliberat de ideea Centrului, fiind liber să aleagă, condiția lui cea nouă stând în avantajul nomadismului. Filantropia guvernelor din România (sau de aiurea), grație căreia se acordă tinerilor basarabeni burse, în speranța că vor redeveni români, apare ca un semicaraghioșlâc de care cei deștepți profită, fiindcă ținta lor nu e să se îndrăgostească de Tzară, ci să poată evada din ghetoul moldovean și să devină postmoderni, adică nomazi. Modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încât, într-un an de zile, cineva poate să migreze de pe coasta de est spre cea de vest, fără a-și mai lua măcar cu sine familia și lucrurile din locuință, cum făceau migratorii asiatici spre Europa. Dilema pentru tinerii basarabeni care profită de generozitatea statului român ar fi doar aceea dacă să-și pună la încercare marketabilitatea spre a se căpătui în România sau în altă parte, sau să se întoarcă în Moldova cu speranța că vor avea acces, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încă negolită de tot a tânărului stat dintre Prut și Nistru. Nomadismul postmodern, eliberat de orice complexe mesianice naționale, religioase, culturale, pare a fi spațiul paradiziac al globalizării. Dacă universitarii de la București sunt uimiți cât de repede au devenit tinerii basarabeni campioni ai postmodernismului politic și cultural, atunci numeroșii nomazi din țările orientale, care trec fraudulos granițele Occidentului, vor fi fiind supercampioni ai noii mentalități. 3. Postmodernismul e antieuropean? Cum modelul postmodernismului românesc este cel de peste ocean, elitele vor acum o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Magritte (v. Cheia câmpurilor), dar în fulgi albi. Asta era posibil și în ieșirea din noianul de negru bacovian, cu mirifica troienire din Decembre. Sunt nemaipomenite ninsori în imaginarul poetic transmodernist, pe care le-am mai întâlnit și la poetul basarabean Victor Teleucă. Transparența zeletiniană abundă de ninsori: "Mă simt doar printre fulgi lumină, / atât cât ar clipi o stea... / Ah, numai dacă-ar fi să țină / ninsoarea cât viața mea" (În candidă frățietate...). Un splendid poem se intitulează Ninsoarea sacră
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost moartea creatorului, ca în mitul Meșterului Manole. Cred că un lucru similar s-a petrecut și cu Victor Teleucă, dar el a pus pariul, în 1992, după propria-i mărturie, cu sine însuși și cu soarta ingrată a literaturii basarabene. Dacă mi s-ar fi cerut părerea, aș fi declarat Ninge la o margine de existență "cartea anului 2002", iar nu jurnalul lui Gabriel Liiceanu (care, desigur, e o carte foarte bună, poate chiar capodopera autorului!). Dar, vai, Teleucă vine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
latență, iar nu unul pe deplin conștientizat. Dimpotrivă, revenind în viața literară, el a încercat o sincronizare cu postmodernismul din lume și din Țară, temându-se, probabil, să nu pară un tradiționalist desuet sau un modernist pe cale de învechire. Sufletul basarabean, adânc împlântat în tradiție, i-a jucat, însă, festa, căci, fără voia lui, a înfăptuit o profundă sinteză între modernitate și tradiție, ceea ce l-a propulsat în plină postmodernitate. Cu alte cuvinte, el a produs o nesperată schimbare, eșuând în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transpusă în maniera caligramelor lui Apollinaire, imaginând un om în picioare: Avem / un ceva al nos/ tru pe care nu / îl posedăm dar / care ne ține-n / picioare". Aceasta e chiar condiția despicării ființei umane și, cu precădere, a ființei basarabene. Râsu-plânsul bacovian e ceea ce descoperă o existență de bâlci (râsul), mască a ceea ce ascundem (plânsul), dar care plâns ne ține în picioare! (Tandemul râs-plâns). Intuiția sigură a poetului îl ajută să transceandă drama condiției de limes printr-un adevărat extaz
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Victor Teleucă are nevoie de ritm ca să nu se desfacă în bucăți spirituale. Spiritul este un tot întreg, dar ca orice tot poate fi dezmembrat de la început în toate..."386. Drama omului (post)modern și mai cu seamă a omului basarabean este dezmembrarea în spirit, începând cu dezmembrarea de Țară, alt mod de a constata "complexul sfâșierii", care face din individ o conștiință sfârtecată, un străin la el acasă, sau, cum plastic zice poetul "un naufragiat în Basarabia, cu tot cu Basarabia"387
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de fata pe care o iubește, ajungând într-un topos care scapă logicii clasice: Nu e nimic și totuși e", vers-cheie al poemului, în care Svetlana Paleologu-Matta descifra heideggeriana diferență ontologică. (Heidegger este unul dintre maeștrii lui Victor Teleucă). Poetul basarabean nu-și putea explica până la capăt cum de a scris această carte și cum de s-au construit singure fragmentele care nu mai sunt doar fragmente, bucăți ale totului dezmembrat, ci spirit întreg ca într-o desfășurare încheiat-deschisă, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pagini ale ciudatului său poem din fragmente "eteroclite". Nicăieri nu am întâlnit atâtea afirmații autonegatoare ca în Ninge la o margine de existență, marginea marginii, cum o numea istoricul Al. Zub. Cartea aceasta e atât de profund românească și, evident, basarabeană, încât poetul s-a văzut eliberat de povara militantismului publicistic la care e condamnat scriitorul basarabean de azi. El pare a ne arăta calea cum se iese din drama sfâșierii prin ambiguitatea ontologică a dorului, evitând sterilitatea simulacrelor din jocul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Ninge la o margine de existență, marginea marginii, cum o numea istoricul Al. Zub. Cartea aceasta e atât de profund românească și, evident, basarabeană, încât poetul s-a văzut eliberat de povara militantismului publicistic la care e condamnat scriitorul basarabean de azi. El pare a ne arăta calea cum se iese din drama sfâșierii prin ambiguitatea ontologică a dorului, evitând sterilitatea simulacrelor din jocul textualist al postmoderniștilor care dă iluzia că ne putem detașa de destinul național prin internaționalizare. Performanța
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Aici, la margine de existență, ninge alb. Ninsoarea albă este metafora revelatorie (transmodernistă) a lui Victor Teleucă. Pentru asta, trebuie să amintesc că atitudinea transdisciplinară pleacă de la recunoașterea mai multor niveluri de realitate. Premisa ontologică a pus-o alt intelectual basarabean, Ștefan Lupașcu, recunoscut azi ca filosoful cel mai important al transmodernității. El a vorbit de existența a trei materii. Dar nivele de realitate pot fi nenumărate. Noi percepem foarte puține. Cunoașterea modernă le recunoaște prezența indirect prin explozia de discipline
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trebuie învățați logica terțiului inclus, aflând că asta nu-i posibil decât trecând prin kenoza cristică (experiența lui Nimeni din peștera Ciclopului care au fost), spre a recunoaște dreptul lui Ulise de a se reîntoarce în Ithaca 402, întoarcerea românului basarabean în Basarabia și a Basarabiei la patria-mamă. Interesant că acest simbol transmodern al Ithacăi lui Ulise stă și în centrul gândirii critice a lui Mihai Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lucia Olaru Nenati ș. a., la care se adaugă Calicantus: scene din viața lui Cristal, la care am mai făcut referire în paginile anterioare. În linie paternă, prin vinele autoarei curge sânge german, iar pe linie maternă ruso-polonez. Cultura din copilăria basarabeană i-a fost rusească, dar după război familia s-a refugiat la București. Devine elevă a Școlii Centrale, apoi urmează Academia de Belle Arte și Conservatorul până în 1950, familia a fost expulzată în Elveția. Franceza i-a devenit a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
p. 273. 397 Cf. Basarab Nicolescu, op. cit., p. 63. 398 Ibidem, p. 65. 399 Victor Teleucă, op. cit., p. 259. 400 Basarab Nicolescu, op. cit., pp. 38-39. 401 Victor Teleucă, op. cit., p. 182. 402 Am întâlnit simbolul odiseic și la alt scriitor basarabean, puternic preocupat de destinul național, Tudor Palladi, în volumul cu grăitorul titlu Odiseea lacrimii (1995). 403 Svetlana Paleologu-Matta, Eminescu și abisul ontologic, Editura Nord, Aarhus, Danemarca, 1988 și București, 1994; Jurnal hermeneutic, Editura Clusium, Cluj-Napoaca, 1997. 404 Svetlana Matta, Existence
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Târgu Jiu. A debutat în 1927 la revista bucureșteană „Tinerimea română” cu eseul Valoarea simbolică a luptei de la Călugăreni, iar editorial în 1938 cu romanul Pământ viu, premiat de Uniunea Intelectuală Română. Colaborează la „Curentul”, „Cuvânt moldovenesc”, „Raza”, „Curierul”, „Școala basarabeană”, „Viața Basarabiei”, „Gorjanul”, „România literară”, „Basarabia” (unde susține câteva rubrici), „Basarabia literară” ș.a. Acuzat de activitate publicistică antisovietică, în 1952 este condamnat la cinci ani de închisoare. După executarea detenției în penitenciarele din Craiova, Gherla și Caransebeș, se angajează zilier
VELICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
de închisoare. După executarea detenției în penitenciarele din Craiova, Gherla și Caransebeș, se angajează zilier, apoi învățător în comunele Tismana, Bălești, Bărbătești și în Târgu Jiu. În 1962 se pensionează. Acțiunea din romanul Pământ viu se desfășoară într-un sat basarabean, unde după 1918 protagonistul, Stiopa Capmare, țăran sărac, încearcă să obțină avere și prestigiu în comunitate. Lupta pentru pământ, în varianta realist-rebreniană, însoțită de erotism și mai ales de patologie psihologică, este abordată fără nuanțe substanțiale de originalitate. De altfel
VELICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]