3,939 matches
-
a deschide o discuție serioasă. Gătește și ne servește micul dejun, dar, cum ne așază farfuriile dinainte, iese fuga din bucătărie și urcă la etaj, să facă paturile. După aceea, se ocupă de tot felul de treburi prin casă: înșurubează becuri, bate covoare, repară ferestre. Nu am ce face, va trebui să pândesc o ocazie ceva mai târziu, pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu Peoples timp de douăzeci de ani, dar n-am să susțin că mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. Când ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sunt dușmani. Sunt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu celălalt, din prima secundă, ar afla asta cu toții. Toată chestia asta cu misterul și cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am bani pentru... - Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să se enerveze - Nu-i asta, chiar n-am bani. - Cum vrei... Tipul s-a îndepărtat, gheboșindu-se ușor ca să nu dea cu capu-n becurile care luminau sălița. Nici pe Zina n-am mai zărit-o în următoarea oră (interval în care am lins, cu plăceri de om civilizat, două beri bașca suta de rom, trecându-mi cu un fel de voluptate palmele pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la Soso, de asta ai venit. - Ce-i aia Soso? - Eu sunt Soso și localul meu se cheamă după mine. - Scuză-mă, da’ chiar n-aveam de unde să știu, dacă n-ai nici o firmă... - Am, da’ mi-au spart nenorociții becurile. Ia zi, știi ce-i aia Soso?... Așa i se spunea în Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vede că numai eu îmi par mie însumi amorf și stupid într-o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bună a zilei lui s-a consumat după ce „i-a prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și în apartamentul lui, o odaie într-un bloc vechi de cărămidă, rece ca o criptă, luminată de un bec care mai mult aduna umbra. Aici, nea Petrică își gătește de unul singur, mănâncă și doarme și, n-ai să crezi, citește. Citește noaptea, fiindcă el ziua umblă prin tot orașul, seara-n amurg trage câte una mică, să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mine, burghez comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e măreață, dar actrița Jiang Ching izbucnește deodată în hohote de plâns. Plouă de trei zile. Burnița seamănă cu niște lacrimi care picură din cer. E o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare. A făcut un infarct, suferă de hipertensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe care nu știe sè le fi fècut vreodatè, dar a cèror amintire sugeratè de tine o durea că un vis neîntâmplat, nu-i voi spune despre dans, Bine! Și tu? Bine! Fumèm amândoi în noaptea de afarè luminatè de becurile de la ferestrele casei, petrecerea s-a încins înèuntru, invitații directorului meu se simt tot mai bine, eu suferind de neputința de a mânca ouè umplute, o întreb și pe ea deoarece vreau sè aflu de unde îmi vine oroarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè mè port frumos cu fetițele mè fèceau sè tremur pe dinlèuntru, ci teamă cè ea, ascultându-și tatèl, ar putea sè nu se mai joace cu mine, dar, Diana, stând în brațele tatèlui ei, strèlucitoare în lumina celor cinci becuri ale candelabrului în formè de lalea, cântèrind posibilitèțile de a nu se mai juca cu mine, decidea, ca o micè și rèsfèțatè reginè, soarta supusului Matei, Ba da! Tatèl ei o cobora din înèlțimile inaccesibile ale candelabrului, depunând-o jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am dus sè-i deschid poartă, se fècuse deja târziu, era trecut de oră zece, apariția ei neașteptatè anulând hotèrârea cè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, de cum pèșește pe alee în fața lui Matei, ea observând în lumina becului de 100 de wați, instalat în colțul de la streașina casei, mașina roșie parcatè în curte, întorcându-se spre mine, Matei, ce-i cu mașina asta aici? recunoscându-i numèrul, Mașina mea! Mașină noastrè! corectând-o eu în gând, mașina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu mâna lui pe scriitorii transnistrieni de limbă română, În 37-38 - moldovenească” Îi spunea, cei din „Republica Autonomă” alcătuită În 1924... Numai că acest „veteran”, după ce-i crescuse pe puțoii fugiți peste Nistru la ei, În Raiul Sovietic - călcase pe bec, fluierase În biserică, dracu să-l știe, sau doar Îi venise și lui rândul la abator: fusese Împușcat, ori numai trimis În Siberia... De unde să știu eu istoria-partidului lor? Și de unde să știe bietul Sapșa rămas cu cultura generală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de crescut. Ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în locu’ tău, mi-aș vedea de treabă. Ai putea, adică, să-i faci și mai mult rău decât și-ar face el cu mâna lui. Păi, ce-am făcut noi, decât să-l facem atent să nu calce pe bec cu unu’ ca Zizi? Știi cum e Zizi când e vorba de bani. Răzvănel tăcu. Mărturisirea lui Rafael că nu-l știe deloc pe Zizi nu pica bine. Se mirau câteșitrei, iar el dădu ochii peste cap odată cu halba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine. A treia minune. În mijloc se deschise o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine. A treia minune. În mijloc se deschise o ușă, iar patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine. A treia minune. În mijloc se deschise o ușă, iar patul alunecă, pătrunzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
doar câteva clipe, se sfârșise deja când el m-a cuprins în brațe, grăbit și cu frica întipărită pe față, mi-a pus pantofii și m-a scos, aproape alergând, din apartament. Pe coridor domnea o harababură totală. Nu ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta era precis o altfel de încordare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
său extrem, o vibrație extrem de puternică. Niciodată, termen raportat la memoria unei coase, acea ușă nu fusese utilizată. Ceasurile trecură, toate cele care au fost necesare pentru ca soarele să răsară afară, nu aici În această Încăpere albă și rece, unde becurile palide, mereu aprinse, păreau să fi fost puse acolo ca să sperie umbrele din calea vreunui mort căruia i-ar fi fost frică de Întuneric. Încă e devreme ca să emită coasa ordinul mental care va face să dispară din sală al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]