3,080 matches
-
aruncate pe jos (serviciile publice funcționează), nici măgari sau catâri cu coșuri de piele în spate, nici gunoaie, nici copii desculți pe stradă. Trotuare curate, gratii la ferestre, paznici înarmați, firme bilingve (engleză / ivrit), fațade din piatră albă. Senzațiile de belșug și de rece. În cartierele sărace, familii întregi în stradă, ospitalitate și abordări fără fasoane. Strada israeliană este, ca la noi, un spațiu de care oamenii sunt obligați să se folosească pentru a ieși sau a se întoarce acasă, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
staniolul în care era învelită ciocolata, când a opta parte dintr-un camembert ținea o săptămână la gheață și când familiile încă mai vorbeau de calitatea superioară a resturilor de la masă). Henri Laurens îmi spune că produsele mai scumpe și belșugul etalat sunt nu numai o politețe, ci și o strategie socială. Darul presupune și un contradar. Gazda semnalează prin generozitate faptul că este solvabil; cu el, adică, vei putea face afaceri bune. Până una-alta, cel ce primește îl obligă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
amintirea și nostalgia defilărilor pompoase în calești de aur, încadrînd persoana sacră a Suveranului Pontif, a procesiunilor care făceau să sclipească în soare ornamentele odăjdiilor, aurul toiegelor și al raclelor cu relicve sfinte, însoțite de distribuirea de monede aruncate din belșug de servitorii pontificali. Dar așa cum se prezenta ținuta de paradă, poporul privea favorabil trecerea regelui pe străzi, cu figura sa plăcută pe care sprîncenele stufoase și mustața groasă nu reușeau să o facă fioroasă. Curajul dovedit la Custozza și pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne pe spate despletite, Am cerbii mei și țapii cei negri și țântați; Am urșii ce-și sug laba în hrubele tihnite, Visând un vis sălbatic, de iarnă din Carpați. Semn de belșug, zăpada câmpiile încarcă, Și-i totul de-o lumină solemnă inundat. Se-aud chemări de muncă ți-i liniște, și parcă Întinderile-s albe ca sufletu-mi curat. Vocabular: țântat: cu pată albă în frunte; hrubă: bârlog, adăpost, bordei săpat
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Cele câteva cuvinte de origine ungurească la transdanubieni, ca arom. varoș sau cucie le-au venit prin mijlocire slavă” (p. 309). Este greu de imaginat cum o cincime din fondul de cuvinte vechi ale limbii române (a alcătui, a bănui, belșug, a cheltui, a făgădui, a locui, neam, labă, a mistui, oraș, pildă, șirag, a tăgădui, talpă, uliu, uriaș, vamă, viclean etc.) poate fi adusă din maghiară în secolele XI-XIV și chiar mai târziu. A fost făcută și propunerea, de esență
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ultima secvență ajunge în cotidian printr-o trecere securizată pe podul de aramă „zărnăitor” și coboară la măicuța, căreia de asemenea îi revine un gest ceremonial, de data acesta propițiatoriu: perechea mănâncă din colac și bea vin pentru a asigura belșugul oamenilor în noua etapă cosmică. Trebuie, în același timp, remarcată similaritatea traseului marcat în planul expresiei de înălțimea vocalelor: primele două acte magice au o evoluție aproape identică, atât prin faptul că obiectul transformării este același, crângul, cât și datorită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
motiv recurent și în basmele fantastice; în toate speciile folclorice el reprezintă pretextul narativ pentru măsurarea puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tri” (Vălcău de Jos - Sălaj). Sămânța, simbol al principiului masculin fecund, pare animată de misiunea concepției fantastice. Graba cu care gestația se încheie și creșterea accelerată a pruncului indică nevoia imperioasă de un erou care să înfăptuiască gesturile salvatoare. „Fecunditatea, belșugul, norocul, sănătatea - sau, la un nivel mai ridicat, nemurirea ori tinerețea veșnicăsunt concentrate în ierburi sau arbori; umanitatea sau rasa derivă dintr-o specie vegetală”, credință din care rezultă circuitul om - plantă. Aceasta l-a îndreptățit pe Ovidiu Bârlea să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită printr-o jertfă de natură totemică. „Nimic nu poate dura dacă nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să sature întreaga curte regală cu o pâine și să o îmbrace cu un singur fus de tort. Transfigurarea plantei în formă utilă social utilizează minimul de resurse pentru un rezultat hiperbolic. Forțele magice activate în timpul inițierii vizează exact restabilirea belșugului mai întâi prin rodul abundent, ferit de prădători, și apoi, prin abilitatea folosirii lui. Fetele dobândesc, așadar, puteri modelatoare excepționale manifeste în hărnicia lor întemeietoare și în puterea de a crea un fir nesfârșit. Puterile creatoare ale femeii au totodată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
c-o stea-n frunte și i-aș face o fată cu buzili dă frunză verde, păru dă aur, soarili-n piept, luna-n spate, doi luceferi în doi umeri, spicu grâului în vârfu capului" (Pătroaia-ValeDâmbovița). Abilitățile surorilor mai mari provoacă belșugul, dar nu viața, creațiile lor sunt inanimate, în timp ce pruncii promiși de mezină apar ca ipostaze divine mijlocite de fecioara cu puteri hierofante. Împăratul constituie un ideal marital ce solicită capacități superlative, supraumane în sens inițiatic. Surorile mai mari au parcurs
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita m-alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
absența miresei speciale, percepută tardiv, când nimic nu mai putea împiedica raptul. Timpul închis al perfectului compus impune actul recuperatoriu, ce începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru a reinstaura perioada benefică universală. Prezența sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și Galați, pentru absolvenții școlii din Bârlad a fost un adevărat dezastru! Majoritatea candidaților din Bârlad au căzut la examen, încât promoția mea și-a luat măsuri pentru o pregătire cât mai bună. Personal munceam intens în vederea reușitei. Acumulasem din belșug cunoștințe care mi-au ridicat nivelul de pregătire. Mă exprimam cu ușurință oral și în scris, aveam un stil și un mod de exprimare elevat și continuam să acumulez noi și noi cunoștințe. Eram la 21 de ani, ajunsesem aproape de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai repede. Atunci circulau acele lungi și aglomerate „trenuri ale foamei” și ajung cu greu la fostul concentrat din anii anteriori. Bucurie de nedescris pe acel gospodar care nu mă văzuse de șase ani. Gospodărie frumoasă, oameni vrednici și muncitori, belșug de grâne în gospodărie! Îi spun motivul adevărat al vizitei, precum că foamea m-a pornit la drum. Omul îmi spune că trei zile voi fi musafirul lui drag și abia după aceea să discutăm și despre aprovizionare. Zilele trec
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai-iunie 1989 sunt tot mai mult înfierat de secretar! Din timp în timp amintea că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a scoate în evidență atitudinea mea îndărătnică, dușmănoasă! În ședința lunară din iulie îmi toarnă din belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez celor trei inși din biroul organizației cu un calm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un spațiu relativ mic, frumos aranjat, cu mult bun gust, așa cum știa să facă și mama ei, care aranja masa încât oriunde punea mâna, totul era perfect, plăcut, confortabil. Cu câtă dragoste m-a primit în locuința ei și ce belșug și varietate de produse avea pe masă, cum nu mi-a fost dat să văd în România nici în cele mai bune momente din viața mea! Mă aflam undeva aproape de Trocadero și de turnul Eiffel, deci, în inima Parisului, denumit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Mariana locuia într-o garsonieră cu o foarte frumoasă perspectivă privind cartierul respectiv și magazinele de la care ne aprovizionam. A fost puțin cam incomod, dar unde e dragoste multă, treci peste anumite inconveniente. De Anul Nou musafiri destui și mult belșug pe masă, cu sentimente de mulțumire și negrăită fericire că mă aflam lângă ai mei, în capitala Franței!... Deoarece nepotului i se născuse încă un copil în Belgia, în prima decadă a lunii ianuarie ne-am deplasat cu o mașină
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
inimă, suflet și minte o adevărată comoară de frumuseți la cota cea mai înaltă! Mai aveam încă o lună de stat în Franța, tocmai în cea mai frumoasă parte a anului. Soare mult și blând, lumină lină, mângâietoare, frumuseți din belșug și o rară dispoziție de a merge și de a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe străzile și bulevardele Parisului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și vis, dar nu-mi puteam da seama cam ce semnificație ar putea avea visul în sine... Totuși revelionul 1999/2000 mă găsește ca invitat la o nepoată în Bârlad. Am fost treaz până către ora șapte dimineața. Ninsese din belșug și vântul puternic spulberase zăpada. Plec spre casă, gândind că e mai bine să fiu la casa mea. Pe străzi, municipalitatea bârlădeană deszăpezise străzile. Mergeam din direcția spitalului către centru, pe strada curățată de zăpadă, deoarece pe trotuare zăpada ajunsese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și rămânerea a ce era folositor, fuiorul și canura, se soldau adesea cu accidente care afectau vederea, nu mai vorbim că trebuia să te îmbăiezi dacă participai la procesul tehnologic organizat, și nu în toate cătunele era apa necesară, din belșug, pe măsura trebuințelor. În timp ce făcutul caierelor, cu folosirea raghil ei și a pieptenilor pentru desprinderea fibrelor în bucăți cât mai fine, torsul a ceea ce rezulta, erau muncă specifică părții feminine, deci a mamei, ca și a sculurilor cu firele toarse
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
icoana din casa mare și stropite cu aghiazmă și date ca hrană animalelo r, vaci, boi, viței dar și oilor, în ziua de Bobotează, cu credi nța tuturor celor ai casei, că numai așa, mulgătoarele aveau să dea lapte din belșug pe durata întregului an, iar împreună, cele care au gustat cât de cât din turtele ofer ite lor, vor fi sănătoase și puternice pentru înmulțire. Nu dădeai turtă la vacă și oi, nu aveai laptele trebuitor. Nu aveai din ce
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și mama a fost un rai în zilele acelea. Mâncam bunătăți pe care nu le-am întâlnit niciodată în viața noastră, de până atunci. De caii pe care îi băgaseră într un șopron aveau grijă și le dădeau fân din belșug, iar ei aveau și ovăz pentru ei și îi alimentau cu dărnicie. Când le-au sosit trenul, despărțirea lor de noi a fost marcată de gesturi de adevărată duioșie, semn că ne acceptasem reciproc. Comportarea și ajutorul alimentar primit de la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
puternici, ca tata, ca ea... De dimineață și până seara, târziu, mâinile ei de aur nu se opresc, nu au astâmpăr, adună, gătesc, frământă, răsucesc, sucesc, sapă, smulg, bătătoresc, culeg, țes, torc, spală, clătesc, se roagă... Lasă în urma ei numai belșug și bunăstare, pace și bucurie... Încă o dată, ne cheamă lângă ea, ne spune ceva frumos, numai de ea știut, noi rămânem ochi și urechi, o sorbim din priviri, o divinizăm, și ne îmbujoră m, iar ea, cu înțelepciunea din totdeauna
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
apetisante și băuturi special pregătite, foarte vag alcoolizate, îndulcite, în fapt cele mai fine și ușoare lichioruri, preparate din minunatele fructe de pădure, cu efecte hrănitoare și curative benefice pentru făt și pentru viitoarea mamă și care se găsesc din belșug pe hotarul satului. Pe vremea lehuziei care conform canoanelor bisericești trebuie să dureze 40 de zile, femeia care a născut are interdicție de a ieși în uliță, mai ales la fântână ca să scoată apă. Dacă botezul pruncului se oficiază înăuntrul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]