3,162 matches
-
te făcea să te gândești la luminile unei tabere de nomazi. Cele două armate, izolate îndărătul pozițiilor lor, așteptau zorile. În depărtare, deasupra contingentului american, se vedeau fasciculele de lumină pe care le aținteau spre pământ elicopterele deja înghițite de beznă... Mi s-a părut că-ți ghicesc gândurile și, ca să te distrag de la ele, am început să-ți povestesc întâlnirea mea de la Milano cu unul dintre acei costumieri ai actualității. Cu limba dezlegată de băutură, pretindea că firma sa era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu avea nimic agresiv. Era o adiere de note ostenite, care aluneca uneori, ca pe o lamă de ras, la marginea unei căderi, a unui țipăt, a unui suspin, revenind apoi spre o respirație ritmică și profundă care schița, în beznă, sfârșitul unei lupte, osteneala unui bărbat în seara unei bătălii pierdute... Melodia s-a oprit brusc, dar noi am continuat să mai auzim o vreme cadența ei tăcută. Noaptea, ți-am vorbit despre ultima mea întâlnire cu Sașa, despre singurătatea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe, oboseala și absența noastră ne-au făcut invizibili. Soldații năvăliră în sală, trăgând cu automatele în ungherele unde stagnau întunericul și fumul, transformând bucătăria într-o lungă cascadă de cioburi de sticlă. Eram cu toate astea în fața lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
XXV. Din efervescența orașului nu mai rămânea decât un halou de lumină spălăcită pe cer. Am mers, pierzând treptat ecoul conversației oamenilor din secolele viitoare, nemaiauzind decât ploaia. Am recunoscut casa lui Vinner după ornamentele din fier forjat de pe grilaj. Bezna era întreruptă de fâșii albăstrui de lumină în dreptul felinarelor. Alternanța asta de lumină crudă și frunziș întunecat îmi transforma venirea într-un ciudat negativ al primei vizite, din ajun, în lumina soarelui matinal. Repetiția era atât de exactă încât avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
obișnuită, la fel ca sandalele alea de plajă, la fel ca sacul meu cumpărat în ajun din aeroport. Se produse atunci o scurtă pauză în susurul picăturilor, o secundă de liniște completă, și din fundalul ăsta umed și nemișcat al beznei, se desprinse un ușor căscat, un oftat feminin urmat de scârțâitul ușor al unei ferestre care se închidea. Ne-am uitat unul la altul. Instinctiv, am coborât glasul. M-am surprins vorbindu-i despre ceea ce nu aveam de gând să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
treptat conștiința a ceea ce mă aștepta, orice amintire referitoare la țara de dincolo de coastă (America, Florida, rostea în sinea mea o voce perplexă), orice legătură cu vreo dată, cu vreun loc. Câte un val mai vioi se ivea uneori din beznă, mă acoperea cu spumă, dispărea în noapte. Mi-l aduceam aminte pe omul pe care urma să-l revăd (o amintire incontrolabilă: obrazul lui Vinner, brăzdat de o zgârietură fină, lăsată de aparatul de ras). Mă simțeam uluit, când mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bărbați sau femei, vii sau morți. Erau dincolo de aceste diferențe. Nu le puteau susține privirea mai mult decât era necesar, pentru a vedea acolo ceva ce te făcea să te gândești la primele trepte ale unei scări care coboară în beznă și pe care privirea aceea o conținea în întregul ei, până la fund. Cel care mergea la coada șirului de prizonieri tocmai căzuse. Ducea, solid fixată de antebraț, o ciudată cutie din lemn. Femeile tinere privesc și nu înțeleg. Prizonierii ăștia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
putea fi demonstrat, dar avea pentru mine forța unui pariu mortal. Dacă el nu avea nici un sens, nimic nu mai avea sens. Mai vedeam, în mine și foarte departe de mine, pe bărbatul și pe femeia care stăteau nemișcați, în beznă, pe malul unei ape. Munții crestau cu contururile lor transparența sonoră a aerului. Curgerea râului lua cu ea stelele, le împingea în umbra stâncilor, la adăpost de valuri. Bărbatul a întors capul, a privit îndelung ușa întredeschisă a unei case
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu) constituie un viciu; că, uneori, o succesiune de cuvinte mai mult sau mai puțin apropiate semantic poate avea efect expresiv, de întărire: „Era o noapte opacă, o beznă să-ți bagi degetele în ochi”. Contează foarte mult în decizia noastră contextul semantic, stilul personal, intenția și scopul propus. Controlând textul după toate normele gramaticale și semantice în uz, riscăm să pierdem un lucru deosebit de important: prospețimea și forța
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și vei avea” și „Citește, te vei lumina”, revista se adresează în primul rând populației rurale de pe meleagurile ialomițene. Scopul ei, urmărit cu o lăudabilă consecvență, este de a contribui la o „cultivare a minților tuturor acelora cari lâncezesc în bezna satelor”, adică la „luminarea și deșteptarea țăranului român”. B. se caracterizează printr-un conținut divers și accesibil. Se publică poezii populare sau în stil popular, povestiri, anecdote, epigrame, amintiri, evocări istorice, cugetări, scurte reportaje, articole pe teme sociale și economice
BARAGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285617_a_286946]
-
între labele unui dulău furios. Mârâind, câinele dansa pe picioare și, după ce încercase în zadar să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea o bucată de jar iar când a început să gâjâie din gâtlej, dintr-o dată în cerul gurii i-a înviat jăraticul. Chipul băiatului se lumina drăcește, plutind în întuneric ca un felinar. Până și plictiseala
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În jurul cartierului armenesc au fost ridicate baricade. Trupe turcești blochează ieșirile dinspre chei. Dar vântul bate În continuare din direcția greșită. Pe la miezul nopții Își schimbă totuși direcția. Începe să bată spre sud-vest, adică dinspre Înălțimile turcești spre port. În beznă se adună torțe. Trei soldați turci stau Într-un atelier de croitorie. Torțele lor luminează suluri de pânză și costume pe umerașe. Apoi, pe măsură ce lumina crește, devine vizibil croitorul Însuși. Stă la mașina de cusut, cu piciorul drept Încă sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a anului 1923 minotaurii Îmi bântuiau familia. Desdemonei Îi apăreau sub formă de copii care nu se mai opreau din sângerat sau care erau acoperiți cu blană. Monstrul lui Zizmo era cel bine cunoscut, cu ochi verzui. Îl privea din bezna râului când aștepta pe mal o livrare de alcool. Se furișa de pe marginea drumului ca să-l Înfrunte prin parbrizul Packardului. Se răsucea În pat, de pe-o parte pe alta, când ajungea acasă Înainte de răsăritul soarelui: un monstru cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o coloană de mașini. Mașinile par că se joacă, apărând când În față, când Într-o parte, când În spate, ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate gheața În viteză. Acul vitezometrului se ridică. Motorul duduie. Lanțurile de pe cauciucuri lasă o dâră Învolburată În zăpadă. Packardul se avântă În beznă, alunecând pe porțiunile de gheață dezvelită și derapând cu spatele. ― Ați pus-o la cale amândoi? strigă Jimmy. Ca Lina să se mărite cu un cetățean american și să Îți fie garant? ― Despre ce vorbești? Bunicul meu Încerca să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridică din nou privirea, vede Packardul mergând mai departe. E imposibil să-și dea seama dacă Zizmo Încearcă să vireze, să oprească. Lefty se ridică În picioare, n-are nimic rupt, și se uită cum Zizmo se năpustește frenetic În beznă... cincizeci de metri... șaptezeci... nouăzeci... până când, dintr-o dată, se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul atinge o pată Întunecată pe lacul Înghețat. Ca și gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Între sprâncenele mamei mele de câte ori ceream ceva scump prin magazinele de jucării. Carnea Începuse să apară mai rar pe masa noastră. Milton raționaliza curentul electric. Când Capitolul Unsprezece lăsa o lumină aprinsă mai mult de un minut, se trezea În beznă totală. Și o voce din beznă Îi spunea: ― Ce ți-am zis eu de kilowați? O vreme am trăit cu un singur bec, pe care Milton Îl muta dintr-o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva scump prin magazinele de jucării. Carnea Începuse să apară mai rar pe masa noastră. Milton raționaliza curentul electric. Când Capitolul Unsprezece lăsa o lumină aprinsă mai mult de un minut, se trezea În beznă totală. Și o voce din beznă Îi spunea: ― Ce ți-am zis eu de kilowați? O vreme am trăit cu un singur bec, pe care Milton Îl muta dintr-o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gura. Acest lucru o blocă. Obiectul fusese lovită drept În inimă. Se pleoști. ― Chiar așa? Întrebă. ― Aduce ușor a ceapă, am spus. Eram acum pe gazonul din spatele casei. Copiii stăteau pe gardul de la verandă, cu jarul de la țigări strălucind În beznă. ― Ce părere ai despre Rex? șopti Obiectul. ― Ce? Să nu-mi spui că-ți place. ― N-am zis că-mi place. I-am sondat chipul, căutând răspunsul. Își dădu seama de asta și se duse mai Încolo pe peluză. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am Încercat să mă calmez și am tras cu urechea. Am auzit pași pe scări, apoi ușa de la dormitor deschizându-se și Închizându-se. Obiectul intră și rămase acolo, pe Întuneric. Probabil că aștepta să i se obișnuiască ochii cu bezna. Stăteam Întinsă pe-o parte, prefăcându-mă că dorm. Podelele au scârțâit și ea a venit pe marginea unde stăteam eu În pat. Am simțit-o oprită deasupra mea, uitându-se În jos. Apoi s-a dus de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost unul dintre ele. În cea mai mare parte, acțiunile ei politice constau În studiu și scris. Iar În lunile În care am trăit cu ea au constat În educarea mea, În scoaterea mea din ceea ce ea vedea ca fiind bezna din Vestul Mijlociu. ― Nu trebuie să lucrezi pentru Bob dacă nu vrei, mi-a spus ea. Eu oricum o să plec În curând. E doar o chestie provizorie. ― Am nevoie de bani. Mi-au furat toți banii. ― Dar părinții tăi? ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întocmai. Retrași astfel, cei din față se lăsară în genunchi și ochiră în întuneric spre orice ar putea ieși de acolo. Cei din spate rămaseră în picioare lipiți de perete ca să fie mai greu de ochit și încercau să străpungă bezna cu ochii lor. Corvium își lăsă arma în spate și încet o scoase pe Eterna cu mâna stângă. Lama îi era albă ca fildeșul și bătea ușor în galben vechi. Sângele îi era rece și în inima sa nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până când aproape ieși din raza vizuală a celorlalți. Tunetul părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ceva din armonia vieții mele se tulbură, ceva din ce am lăsat în urmă revine. Evreul aruncă ironic peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus în față, ca unul care cunoaște locurile. Pusio îl urmează în tăcere. Oricât încearcă să fie rațional, nu se poate dezbăra de un sentiment confuz de panică în timp ce străbat în grabă coridoare după coridoare, unele luminate, altele cufundate în beznă. Cum le-or fi rânduit așa, într-o dezordine totală? se întreabă întruna. Merge ca scaiul după celălalt, de teamă să nu se piardă. Însă cu fiecare pas îngrijorarea îi crește. Nici țipenie de om prin părțile astea. Cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]