2,274 matches
-
oști pentru a porni împotriva sa „aștepta neînfricat, încrezut în ajutorul lui Dumnezeu. O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanții eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câștigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruință asupra turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredințeze conducerea și stăpânirea lumii și mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înțelegerea și hotărârea tuturor creștinilor, de vreme ce ceilalți regi și principi catolici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și hotărârea tuturor creștinilor, de vreme ce ceilalți regi și principi catolici își petrec timpul numai în trândăvii sau războaie civile...” În scrisoarea de la Turda și de la Veneția se spunea că Dumnezeu a fost cel care i-a dat domnului român o biruință atât de mare. Dlugosz scria că toată oastea lui Ștefan s-a îmbogățit din prada luată de la turci și drept răsplată pentru vitejia lor „pe mulți țărani îi făcu boieri”. Din cetatea de scaun a Sucevii, la 25 ianuarie 1475
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
petrece în 1467), iar litigiile dintre cele două țări vor fi judecate de comun acord la hotarul dintre cele două țări. N. Iorga a considerat că acest tratat era „adânc umilitor pentru cine câștigase, cu câteva luni în urmă, o biruință care salvase Ungaria”. I. Ursu considera că pentru apărarea țării în fața agresiunii turcești, „Pentru acest ideal, el n-a rezistat să-și sacrifice mândria personală și să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o scrisoare „ordinară”, cum o caracterizează Ion Ursu, o scrisoare plină de grele insulte. Și scrie Letopisețul în continuare că, după ce l-a pus domn pe Vlad Călugărul „domnul Ștefan voievod s-a întors de acolo ca un purtător de biruință cu toată oastea sa și cu toți boierii săi în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și a făcut acolo Ștefan voievod ospăț mare mitropolitului și episcopilor și boierilor săi și întregii lui oștiri. Și mulți viteji a numit atunci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el, să obțină un succes răsunător, așa cum îl prezintă el într-o fetih-nâme trimisă la Constantinopol după încheierea campaniei. În scrisoarea sa, Baiazid numea Chilia ca fiind „cheia țării”, iar despre Cetatea Albă scria că „prin situația ei, este cheia biruințelor asupra leșilor, cehilor, rușilor și ungurilor și este un centru de negoț pentru ținuturile megieșe”. Într-o scrisoare trimisă raguzanilor, Baiazid considera că Chilia este „cheia și poarta pentru toată Țara Moldovei și Ungariei și cele de la Dunăre”, iar Cetatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de gând să meargă împotriva turcilor, putea să meargă pe o cale mai scurtă, cu niște oști atât de mari și Ștefan era gata să prindă și el arma împotriva turcilor și să unească cetele sale moldovene, vestite în urma atâtor biruințe, cu oștile polone. Dar, dacă vine ca dușman în Moldova, își va da Ștefan silința să-l facă să-i pară rău, lui și polonilor, de războiul pornit împotrivă-i. În urma acestei solii amenințătoare, regele Albert, nerăspunzând nimic solilor și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
polon”. „Cruzimea cu care domnul Moldovei s-a purtat față de prizonieri, hărțuielile continue și starea de nesiguranță, pe care a întreținut-o în rândurile oastei polone, până la ieșirea acesteia din țară, arată că Ștefan cel Mare a urmărit nu simpla biruință asupra inamicului, ci administrarea unei lovituri exemplare, care să împiedice orice tentativă similară în viitor”. S-a discutat și despre participarea lui Ștefan cel Mare la lupta din Codrii Cosminului. Istoricul polon O. Górka a fost de părere că domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la hotar cu toată puterea sa”. În aceste împrejurări, Ștefan poruncește să se brodeze noul steag al țării, pe care era înfățișat Sfântul Gheorghe, luptătorul pentru credință. Pe steag era brodată și inscripția: „O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare [Mucenic] Gheorghe, care în nevoi și în nenorociri [ești] grabnic apărător și cald ajutător și, celor necăjiți, bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ridica un lăcaș de cult, ce avea să devină necropolă domnească. După Analele putnene, zidirea bisericii de la Putna, cu hramul Adormirea Sfintei Nascătoare de Dumnezeu, a început la 4 iunie 1466 și s-a terminat la 3 septembrie 1469, după biruința asupra tătarilor la Lipnic (Lipinți). După alte informații, zidirea a început la 4 iulie și s-a terminat în 1470, iar zidul împrejmuitor, cu turnul de la intrare au fost ridicate în 1481, așa cum se poate vedea pe pisania așezată la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puteau aduce călugării de la Chilia “sau [de] la iezere, sau [de] oriunde în țara noastră”. Carele cu pește erau scutite de vamă. Între 26 mai și 15 septembrie 1488, era zidită biserica cu hramul “Sfântul și slăvitul mucenic, purtător de biruință, Gheorghe”. În timp ce se ridica biserica, Ștefan cel Mare cumpăra, la 17 august 1488, satul Știlbicanii, pe Toplița Rece, pe Suha Mare și pârâul Suha Mare de la izvoare până la gură, cu toate poienile și toate izvoarele, anume Răroia, Ostra și Negrileasa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Europa. Dacă s-ar fi urmărit numai supunerea Țării Românești, sultanul nu avea decât să trimită o expediție comandată de unul dintre căpitanii săi ca să-l determine pe Mircea cel Mare să îi plătească tribut și să îi recunoască suzeranitatea. Biruința lui Mircea la Rovine nu a însemnat numai oprirea ofensivei otomane pe Dunăre, dar și prima mare biruință obținută de un principe creștin într-o bătălie împotriva turcilor. O altă încercare a turcilor de a ocupa Țara Românească are loc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
comandată de unul dintre căpitanii săi ca să-l determine pe Mircea cel Mare să îi plătească tribut și să îi recunoască suzeranitatea. Biruința lui Mircea la Rovine nu a însemnat numai oprirea ofensivei otomane pe Dunăre, dar și prima mare biruință obținută de un principe creștin într-o bătălie împotriva turcilor. O altă încercare a turcilor de a ocupa Țara Românească are loc sub conducerea sultanului Mahomed I, în 1420. A eșuat și aceasta, sultanul mulțumindu-se cu un tribut, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis mulți români, sultanul a spus: „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. (Iorga a tradus cu „nu vom putea învinge cu totul pe unguri”). Prima confruntare dintre Moldova și Imperiul Otoman a avut loc la 10 ianuarie 1475. Bătălia care s-a dat la Vaslui a fost câștigată de Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nostru de o sută de ani”, folosită de P. P. Panaitescu, a fost rostită de Matei Corvin, în ianuarie 1476. În scrisoarea trimisă principilor creștini, la 25 ianuarie, 1475, Ștefan cel mare se referă, în prima parte a acesteia, la biruința pe care a obținut-o la Vaslui. În partea a doua, domnul român le arată principilor creștini că sultanul va veni „cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Chiliei și Cetatea Albă, nu se putea înainta spre centrul Europei. Acestă realitate politică și militară este sesizată de martorii contemporani ai evenimentelor, de a căror părere P. P. Panaitescu nu a ținut seama. Ian Dlugosz scria că la vestea biruinței lui Ștefan, din 10 ianuarie 1475, regele Cazimir „făcu rugăciuni de mulțumită și aduse jertfe către Dumnezeul cel preaputernic și milostiv”, deoarece de puterea turcului „de care se îngrozea întreg pământul a fost strivit de puterea nebăgată în seamă a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a considerat că această interpretare este întărită de felul în care este primit Ștefan cel Mare la Suceava, după victoria din 10 ianuarie 1475 de la Vaslui: “Iar Ștefan voievod s-a întors cu toți oștenii săi ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții, purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preînalt și binecuvântând pe împărat: «Să trăiască împăratul! »”. Grigore
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții, purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preînalt și binecuvântând pe împărat: «Să trăiască împăratul! »”. Grigore Ureche va relua ideea, scriind că după biruința de la Vaslui: “ieșindu-i înainte mitropolitul și cu toți preoții, aducând Sfânta Evanghelie și cinstita cruce în mâinile sale ca înaintea unui împăratu și biruitoriu de limbi păgâne, de l-au blagoslovitu.” În 1473, Ștefan dăruia mânăstirii de la Humor un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre lupta dusă de Ștefan cel Mare pentru apărarea Crucii, sub semnul crucii, sau sub protecția Marelul Mucenic Procopie, domnul poruncește ridicarea bisericii de la Voroneț, pe care o închină Sfântului Gheorghe, patronul și protectorul oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului Gheorghe, domnul dăruia mânăstirii Zografu un Tetraevanghel, în 1502 și trimitea aceleiași mânăstiri steagul său de luptă, pe care era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
schimbă efortul de pe câmpul de luptă cu armele, pe cel de pe câmpul de luptă pe plan spiritual. Trebuia întărită credința, iar lupta se va duce sub Semnul Sfintei Cruci și sub oblăduirea Sfântului Gheorghe, marele luptător împotriva răului și pentru biruința adevăratei credințe, strategul ceresc, care va fi înfățișat pe steagul Moldovei. Prima biserică zidită în 1487 a fost cea de la Pătrăuți, cu hramul Cinstitei Cruci. Zugrăvirea bisericii s-a făcut îndată după înălțarea acesteia. Deși zugrăveala este foarte afumată, tabloul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
militari (voievozi), cei doi Theodori (chipurile lor sunt identice), apoi Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Procopie, Sfântul Mercurie, Sfântul Nestor, Sfântul Artemie, Sfântul Evstratie. Zugrăvirea acestei scene nu înseamnă numai mântuirea prin credință, ci mai ales, speranța că până la urmă, biruința asupra păgânilor (musulmanilor) o vor obține creștinii. Domnul era dezamăgit pentru că principii creștini nu l-au ajutat în timpul confruntării cu turcii, dar nu a renunțat la ideea de a continua această luptă, atunci când împrejurările o vor îngădui. În anul 1500
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Aflarea Sfintei Cruci, este unică în iconografia ortodoxă, ea nefiind prezentă în nici o Erminie. André Grabar, marele specialist în arta bizantină a atras atenția asupra semnificației pe care o are această scenă: împăratul Constantin “pleacă pentru bătălia care va aduce biruința credinței creștine: arhanghelul se întoarce, pentru a-i arăta semnul apărut pe cer: sfinții războinici îl urmează și apără oastea sa“. La începutul erei creștine și în Evul Mediu, oamenii au crezut în simboluri și în semne, unul dintre semne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în timpul sacru și reveniți în social pot purta coroana ființei. Fecioara știe că va naște prunci de aur pentru că își anticipează evoluția ulterioară prin suferință și mai știe că doar un erou întemeietor (i.e. împăratul) poate concepe alături de ea pruncii biruinței solare. Niciodată făgăduințele fecioarelor nu se vor pierde în eter, ele sunt receptate direct sau indirect de împărat în mod obligatoriu. Abilitățile inițiatice nu se pot risipi, ele sunt dobândite întru refacerea creației înseși, pentru care tinerii sunt „unși” să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șarpe, numai să nu-l găsească ea când l-o căta. De-l vei lua, poți face cu ea ce vei vrea, că în el îi stă puterea întreagă”. Pasărea îi dă feciorului toate informațiile necesare pentru a-i asigura biruința, iar metamorfoza temporară îl face să ia contact cu energiile pure ale faunei. Secretul puterii războinice reprezintă cheia incursiunii inițiatice și momentul dezvăluirii lui reprezintă epifania așteptată de erou. De aici încolo tensiunea rituală scade, iar acțiunea își urmează cursul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
70. Alexandru Averescu, (1859-1938), mareșal, comandant la Școlii Superioare de Război din București (1894-1895); atașat militar la Berlin (1895-1898); ministru de Război )1907-1909); șef la Marelui Stat Major (1911-1013); comandant la Armatei a doua (1916-19181), pe care o conduce la biruința de la Mărăști (iulie 1917); prim ministru și ad interim la Externe (1918) când tratează pacea silită cu Germania, a înființat Partidul Poporului, a fost ministru de Externe (decembrie 1919), prim ministru (1920-1921, 1926-1927), ministru de interne (1920), ministru de industrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]