2,430 matches
-
mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are dreptate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-o, succint, în Partea a doua a cercetării mele, atunci când am analizat prozele unor Alexandru Philippide, Cezar Petrescu, Mircea Eliade. Orice roman gotic și, în descendența acestora, orice proză din secolele următoare care este construită pe intriga unei proprietăți părăsite, blestemate, bântuite, izolate, în general, malefice trebuie să ia în calcul, mai devreme sau mai târziu, numeroase principii de construcție a unui habitat sau diverse concepții de arhitectură peisagistică. S-a examinat, bunăoară, foarte puțin modalitatea în care s-a realizat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit de Vergilius din Divina Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Pillat, Minulescu, iar influența simbolistă va reverbera până și în picturile sale cu țărani. Autoportretul intitulat În cabaret propune o inserție a artistului în lumea sulfuros-pestriță a cabaretului, ca o formă laică de damnare asociată detritusului decadent al poeților blestemați. Spleenul face parte din condiția provincială a intelectualului, resimțită aproape metafizic și trăită cu o voluptate amară, cum o ilustrează în Portretul Prof. Vintilă Dem. Mugur (ulei pe carton 0,590 x 0,490 cm, semnat și datat stânga, jos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
armonie perfectă cu noile valori creștine. Pe lângă referințele la Dumnezeu ca "Domn al tuturor" și la rugăciunile ce invocau "grija și mila Lui", există și identificarea lui Grendel cu urmașii lui Cain (Beowulf: 1265-74). "Și din Cain se născură spirite blestemate, printre care Grendel, cel alungat și suduit, care în luptă se-ncleștă cu păzitorul din Heorot ce-l aștepta să vină. Și monstrul îl lovi și îl trânti, dar Beowulf în a sa putere se-ncrezu, în acel dar binecuvântat
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
europeni este puțin sau prost înrădăcinată din punct de vedere sociologic și instabilă și oscilantă din punct de vedere ideologic. Ea oscilează între statutul elitist al "marelui gînditor" sau "profesor" și condiția de paria a răzvrătitului marginal, frate al "autorului blestemat". Ea pendulează între critica miturilor și producerea miturilor. Desigur, în mediul intelectual se instalează și conformiști, însă aceștia nu reușesc să domolească turbulențele în care se înfruntă ideile opuse. Și, fără încetare, noul se ivește din fierberea culturală, mai întîi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Pîrvan. Dilemele unui istoric • Alexandra Hasan, Fals tratat de jurnalism • Alexandru Călinescu, Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii • Andrei-Iustin Hossu, Existențialismul francez • Dan Botta, Unduire și moarte • Demetrio Marin, Eminescu și cultura indiană • Émile Durkheim, Despre sinucidere • Georges Bataille, Partea blestemată • Henri Bergson, Cele două surse ale moralei și religiei • Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței • Henri Bergson, Evoluția creatoare • Henri Bergson, Introducere în metafizică • Henri Bergson, Teoria rîsului • Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei • Hermann Keyserling, Jurnalul de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fapt: 1467 - localitatea a fost distrusă și incendiată de trupele lui Matei Corvin; 1476 - Bacăul a fost incendiat la ordinul lui Ștefan cel Mare; 1504-1517 - în timpul domniei lui Bogdan cel Orb „țara este pustiită și arsă (...) și rău stricată de blestemații turci și tătari, cât și de leși și munteni”; 1538 - expediția lui Soliman „Magnificul” în Moldova, în timpul căreia se pare că au fost distruse și „construcțiile Curții domnești din Bacău - Casa domnească, Turnul de apărare și anexele existente”. Dintr-o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Practic, rușii făceau ce pofteau în țara noastră și Stalin salvase bugetul URSS, astfel, de niște cheltuieli uriașe, descărcând totul în spatele țăranului român, în special, ce fusese, deja, obligat să verse cote la de toate în contul aceluiași pe veci blestemat armistițiu. Numai plata lemnelor cu care urmau a-și încălzi pieile rușii din C.Al.C. scosese din contul prefecturii suma de 198.577 de lei, la data de 13 ianuarie 1945! Și la acest început de an afluxul soldaților
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ele înstrăinare și discordie, trădare și chiar moarte. Dar înțelepciunea ei, specifică unei lumi patriarhale, nu a fost luată în seamă și atât Ana, cât și Ghiță, personajele centrale ale textului, sfârșesc tragic. Focul va veni să purifice acel loc blestemat al morii, curățind păcatele și lăsându-i pe supraviețuitori, bătrâna și copiii, cu un gust amar al unui destin care ar fi trebuit să fie direcționat altfel. Bătrâna rămâne, prin tot ceea ce face și spune, un veritabil tezaur de moralitate
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
rurale în declin și ai vechilor bresle din orașe 18 ("Curios ziar, se spune despre "Libre Parole" al lui Drumont, pe care-1 citesc preoții de țară și vechii comunarzi!"). Neliniște, dezordine, incertitudine și pizme s-au cristalizat în jurul acelei imagini blestemate a evreului (sau a francmasonului, sau, mai mult, a evreului francmason) omniprezent, spoliator și cuceritor. Mecanismul psihologic și social se aseamănă cu cel al exorcismului. Răul pe care-1 suportăm, într-o măsură mai mare Răul de care ne temem s-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Constant, Despre libertate la antici și la moderni Jean-William Lapierre, Viață fără Stat? *** Măștile puterii Eseuri de ieri si de azi Ștefan Afloroaei, Întîmplare și destin Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt Nicolae Balotă, Societatea deschisă Georges Bataille, Partea blestemată Charles Baudelaire, Paradisuri artificiale Nicolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski Henri Bergson, Cele două surse ale moralei și ale religiei Henri Bergson, Eseu despre datele imediate ale conștiinței Henri Bergson, Teoria rîsului Leon Bloy, Mîntuirea prin evrei. Sîngele săracului Dan Botta
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
patru și douăsprezece lovituri În palmă, pe care trebuia să o ții Întinsă, iar grăunțele, care erau ținute Într un săculeț, le foloseau pentru a ne așeza pe ele cu genunchii goi. Când expira timpul de ședere pe aceste mult blestemate grăunțe, trebuia să le scoți cu unghiile din carnea puțină de pe genunchi. Urmele lor rămâneau În bieții genunchi multe zile. Pentru Învățătură nu am cunoscut aceste cazne, dar pentru purtare le-am cunoscut În câteva rânduri. Prin anul 1947, când
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
el, rândurile "criticilor civilizației" s-au îngroșat până la neverosimil: Theodor Lessing, prieten și succesor al lui Klages, cu o personalitate agitată, cu Istoria ca o conferire de sens lucrurilor lipsite de sens (Geschichte als Sinngebung des Sinnlosen 1919) și Cultura blestemată (Die verfluchte Kultur, 1921); neognosticul Leopold Ziegler, pe urmă adept al ideii guénoniene de tradiție, cu opera de succes în două volume Metamorfoza zeilor (Gestaltwandel der Götter, 1920); teologul protestant Albert Schweitzer cu Decadența și reconstrucția culturii (Verfall und Wiederaufbau
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
textului sau a secvenței, intenție care permite stabilirea unor legături între enunțuri cărora eventual le lipsesc elementele de conexiune și/sau de coeziune și/sau de progresie. Luăm ca exemplu textul scurt al lui Robert Desnos: (1) PORUMBELUL DIN ARCĂ Blestemat Fie tatăl soției Făurarului care bătu fierul toporului Cu care pădurarul doborî stejarul În care fu sculptat patul În care se născu stră-străbunicul Omului care conduse mașina În care mama ta Îl întâlni pe tatăl tău!3 Conexitatea sintactică a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Conexitatea sintactică a acestui poem este corectă, dar progresia este mult prea forțată în raport cu coeziunea semantică, iar coerența nu este garantată din punct de vedere pragmatic decât dacă ne referim la o poeticitate inseparabilă de mecanismul ilocuționar al blestemului ritualic ("Blestemat fie...") mult timp analizat de W. Labov (a se vedea Adam 1997: 125-146). La nivel local, orientarea argumentativă poate fi indicată, așa cum arată analiza ilocuționară clasică, prin micro-acte de limbaj (a promite, a întreba, a ordona, a cere, a enunța
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deci el fuma înainte)4. Pentru a ilustra, putem spune că, în poemul lui Desnos, conexitatea morfo-sintactică este corect realizată, însă progresia semantică mult prea forțată, iar coeziunea este destul de puțin asigurată din punct de vedere pragmatic de către insulta ritualică ("Blestemat fie..."). În plus, întocmai cum am arătat, raportul semantic între titlu și poem ține mai mult de enigmă decât de fixarea unei teme a discursului și niciun raport izotopic nu poate fi instaurat fără un efort destul de mare de interpretare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
insuficiente. Tranzițiile determină succesiunea a șase verbe la perfectul simplu sau șase evenimente constituente ale unor nuclee fără nicio completare cu un imperfect, adică cu o stare. Rezultatul este, în fapt, producerea unei succesiuni orientate în întregime către un final: "(Blestemată fie) mașina în care mama ta îl întâlni pe tatăl tău". Prezența posesivelor de persoana a doua (după articolele hotărâte specifice din sintagmele nominale precedente) reprezintă marca unui gen discursiv specific, cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
făcut frumoasă; tu însă cu păcat Te folosești de harul ce ție ți l-a dat. Deci află că un suflet se plânse chiar acuși 510 De rana dureroasă pe care i-o făcuși. Arnolf (aparte) Ah! Cotoroanța naibii! Năpîrcă blestemată! Agnès Un om rănit de mine? Întreb atunci mirată. De tine, zise baba. Rănit de moarte, vai! E tînărul pe care aseară-l salutai. 515 Dar cum se poate una ca asta , zic. Făcui Să cadă din greșeală vro oală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aceste macro-propoziții esențiale (Complicația Pn2 și Rezoluția Pn1) este urmată de evaluarea explicită a lui Arnolf. Dacă acesta din urmă subliniază sfârșitul situației inițiale (Orientarea-Pn1) prin "Foarte bine", aceste două evaluări în aparteu din versurile 511 ("Ah! Cotoroanța naibii! Năpârcă blestemată") și 535-536 ("Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă!") marchează cele două evenimente majore ale progresiei narative. Structura acestei introduceri în scenă este următoarea: (a) Dialog (v. 482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire (483) Intrare-prefață (484) (c) [POVESTIRE] Pn1 = Orientare (v.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cazul să tragem o concluzie. Întâmplarea acționează într-un mod haotic, dar numai într o singură direcție poate acționa o forță bine definită. Unul dintre scriitorii de seamă ai Franței, Mau ric e Druon, își încheia cunoscutul său roman Regii Blestemați, cu următoarele cuvinte: ,,Venind pe lume, fiecare om e investit cu o misiune măruntă sau de mare însemnătate, dar îndeobște neștiută de el însuși, și pe care firea sa, leg ătu rile cu semenii săi, întâmplările neprevăzute ale vieții sale
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
cu același nume, care se înalță, înconjurată de aleile ei de bambuși, în mijlocul unei vaste cîmpii; mai departe, o pădure ce se întinde pînă la marginea insulei. În față, pe malul mării, se vede Golful Mormîntului; mai către dreapta Capul Blestemat, iar mai departe, largul mării, la suprafața căreia răsar cîteva insulițe nelocuite [...]. B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 287 Să adăugăm că poziția descriptorului poate fi fixă (cazul lui Étienne în descrierea precedentă) sau mobilă: (57) Dacă, intrînd în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dimpotrivă, pot deveni o piedică. Dacă ei disprețuiesc studiul și refuză să se umple cu cuvintele Scripturii, cum le vor putea medita ulterior? De aceea, vor avea parte inevitabil de blestem, căci orice animal care nu rumegă va fi considerat blestemat și nenorocit... ...Așadar, dacă un frățior simplu nu se remarcă printr-o înțelepciune deosebită, să completeze această lipsă cu ardoarea studiului. Să nu-i fie rușine să cerșească cu ardoare pâinea cuvântului lui Dumnezeu oriunde va putea și să memorizeze
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o vagă prefacere la nivelul discursului, sortit să umple "golurile" narative din text cu pasaje mai mult analitice decât evocatoare. Schimbarea se datorează faptului că trecutul, prin trădarea femeii cu chip de icoană, a devenit izvor de durere, un spațiu blestemat, cu puține oaze de lumină și pace. Privind îndărăt, Andrei contemplă peisajul pustiu, de cenușă, ce-și întinde trupul până departe, în copilăria îndepărtată, de unde revin în memorie tristețile copilului sfios și neîncrezător, privat de afecțiunea maternă (mama murise înainte de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]