2,653 matches
-
așa cum apar ele în colecția de documente publicate numai în limba română. În ediția în care documentele sunt publicate în original (slavonă) și în traducere românească DRH, A, vol. II, sunt 93 de documente care se referă la regimul proprietății boierești din Moldova. Perioada 1473-1488 După cum rezultă din tabelul alăturat, cele mai multe documente, 44 la număr, se referă la stăpânirea unui sat, jumătate din numărul documentelor din perioada anterioară. Acest lucru se explică datorită împrejurărilor de politică externă. Începând cu 1473, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întru ajutoriu” și boierii s-au risipit prin alte țări. Au plătit cu viața Costea pârcălab, Ivanco logofătul, Sima vistiernicul “și pre alții pre mulți i-au prins vii și le-au tăiat capitele în târg, în Roman”. Instabilitatea domeniului boieresc O altă particularitate a domeniului de la noi o constituie felul în care acesta este moștenit. În timp ce în Apus, domeniul îi revenea primului născut, la noi au drept de moștenire toți copiii boierului și cum, în epocă, unele domenii erau moștenite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
opoziția marii boierimi față de Ștefan cel Mare se destramă de la sine, odată cu destrămarea domeniului. În afară de vânzarea satelor moștenite, care duce practic la micșorarea sau chiar la dispariția unui fost domeniu de pe vremea lui Alexandru cel Bun, are loc pulverizarea domeniului boieresc prin împărțirea acestuia între urmași. Așa s-a făcut cu domeniul lui Ion Jumătate, dregător și martor într-un privilegiu, din 5 ianuarie 1403. Fiii lui Ion (Oană) Jumătate au fost Giurgiu (Jurj) Jumătate, Mândrea și Șteful Jumătate. Mărina, fiica
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
partea de sus, iar patru nepoți vor stăpâni partea de jos. Numărul moșiilor împărțite este destul de însemnat. În mențiunile documentare de după 1504, întâlnim împărțirea domeniului lui pan Hărman în 1516, între fiicele sale. Asistăm, așadar, la fărâmițarea unor mari domenii boierești, către sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor, în timp ce unii boieri își consolidează domeniul prin cumpărarea unor sate, așa cum face Clănău spătar sau Luca Arbure. Domeniile bisericești S-a afirmat că domnul a răscumpărat satele din domeniul domnesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ivan Damianovici au vândut lui Ștefan mânăstirea Dobrovăț și cinci sate: Fetești, Alexești, Munteni, Costiceni și Ostroveni, sate pe care Ion Damian avea un privilegiu de la Alexandru cel Bun. Așadar avem de-a face cu o mânăstire de pe domeniu boieresc, mânăstirea și domeniul acesteia existând de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Prin cumpărare, Dobrovățul devenea “mânăstirea noastră”, adică mânăstire domnească. În documentele de după domnia lui Ștefan cel Mare, dintr-un privilegiu dat probabil între 1499-1504, aflăm că Ștefan dăruise mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnului, înțelegem mai bine care era relația dintre domn și biserică. Țăranii liberi. Din documentele emise de cancelaria domnească, în secolul al XV-lea, avem informații bogate despre țăranii dependenți, pe care îi găsim în satele stăpânite de boieri - sate boierești -, în satele mânăstirești sau episcopale și în satele domnești, care se aflau în ocoalele stăpânite de domn. Despre existența țăranilor liberi, nu avem nici o informație în documentele secolului al XV-lea. Acest lucru se datorează faptului că documentele din acest
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și ei, ani de zile în șir, cu Roznovanu Rosetti, care voia să pună stăpânire pe satele lor. La începutul secolului XIX-lea, vrâncenii au reușit să câștige procesul cu marele boier. În rândul satelor răzeșești, au ajuns și sate boierești. Stăpânite în devălmășie, numărul stăpânilor crește, aceștia sărăcesc și ajung în rândul răzeșilor. Constantin Cihodaru era de părere că “obștile răzeșești din această zonă (dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în devălmășie, numărul stăpânilor crește, aceștia sărăcesc și ajung în rândul răzeșilor. Constantin Cihodaru era de părere că “obștile răzeșești din această zonă (dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară boierească”. În structura satelor există elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte cândva dintr-o obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești, este faptul că nici un domeniu laic (boieresc) nu primește scutire de dări și de slujbe în secolul al XV-lea, deci nu se poate vorbi de domenii laice imunitare. S-a considerat că există “o serie de dovezi indirecte, pe baza cărora, de asemenea, se poate afirma
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de asemenea, se poate afirma că de privilegiul imunității s-au bucurat și feudalii laici din Moldova”. În privilegiile acordate bisericii sunt menționate scutirile (imunitatea), deoarece domeniile bisericii sunt de dată mai recentă și au la origine daniile domnești. Domeniile boierești sunt de origine foarte veche și „au la bază dezagregarea obștii din sânul căreia a ieșit boierimea gentilică”, iar domnia a recunoscut drepturile imunitare ale domeniului boieresc. Un argument ar fi o analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Serbia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bisericii sunt de dată mai recentă și au la origine daniile domnești. Domeniile boierești sunt de origine foarte veche și „au la bază dezagregarea obștii din sânul căreia a ieșit boierimea gentilică”, iar domnia a recunoscut drepturile imunitare ale domeniului boieresc. Un argument ar fi o analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Serbia lui Ștefan Dușan sau în Lituania. Dar o parte dintre cele mai mari domenii boierești din Moldova secolului al XV-lea primesc un privilegiu de întărire, începând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a ieșit boierimea gentilică”, iar domnia a recunoscut drepturile imunitare ale domeniului boieresc. Un argument ar fi o analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Serbia lui Ștefan Dușan sau în Lituania. Dar o parte dintre cele mai mari domenii boierești din Moldova secolului al XV-lea primesc un privilegiu de întărire, începând din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Dacă erau imune, nu aveau nevoie de o nouă întărire, iar dacă i se acorda o nouă scutire, era absolut necesar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o nouă întărire, iar dacă i se acorda o nouă scutire, era absolut necesar să fie amintită imunitatea. Imunitatea înseamnă actul final care consfințește fărâmițarea feudală. E un act dat de o instituție superioară, regalitatea. Cine a acordat imunitate domeniilor boierești înaintea de realizarea întemeierii Moldovei ? Marile domenii, ca cele ale lui Oană vornicul, Oană Cupcici sau Șteful Cernătescul primesc și alte bunuri funciare și ar fi fost firesc să fie amintite scutirile acordate de domn. În afară de aceasta, lui Ioaniș Viteazul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de steagul de la Tutova, “cine îl va ține, și alt judecător să nu aibă”. O altă parte steagurilor erau subordonat cetăților, iar locuitorii acestora erau comandați, în timp de război, de către pârcălabii cetăților de care aparțineau. Oastea cea mică Cetele boierești. Organizarea militară a societății feudale se baza pe obligația vasalilor de a sluji cu armele pe seniorii lor. Seniorul dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la chemarea seniorului cu un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
precum au fost până acum, fiind din ceata boierului nostru Gangur”. Pentru Ioan Bogdan, documentul respectiv reprezintă “prima mențiune documentară despre cetele războinice ale boierilor moldoveni”. Așadar, Moldova secolului al XV-lea avea o oaste tipic feudală, formată din cetele boierești. Documentul din 1484 a fost considerat, însă, ca fiind fals. Dar, chiar dacă îl socotim autentic, documentul nu sprijină interpretarea făcută de Ioan Bogdan. În cazul celor doi români din Galiția, lor le este dăruit un feud cu obligația de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sluji cu armele, pe seniorul de la care au primit feudul. De aceea, ei făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el ne-ar fi indicat existența unei cete boierești, ceata lui Gangur, dacă acesta dăruia satul Răzenilor. Dar, acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de stăpânul lor la război”. Din Moldova secolului al XV-lea, nu avem decât două documente, în care un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de stăpânul lor la război”. Din Moldova secolului al XV-lea, nu avem decât două documente, în care un boier face o danie de un sat unei slugi. Dar, prin stăpânirea unui sat, sluga devine boier, el nu îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau o jumătate de sat, un sat sau două sate. De obicei, un asemenea domeniu era stăpânit de un neam
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiind mici, cetele boierilor erau și ele mici. Pe de altă parte, boierii noștrii nu aveau castele, unde să poată rezista în fața unei oști condusă de domnul țării. Având în vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite dintr-un număr mic de oameni. Nici cel mai mare boier din Moldova nu se putea opune domnului, bizuindu-se numai pe ceata sa. Boierii nu au îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]