1,825 matches
-
EVIDENT, DAR DUREREA ÎI ÎNVĂLUIA MINTEA ÎNTR-UN FEL DE CEAȚĂ, CARE ÎI MICȘORA AGERIMEA OBIȘNUITĂ. AUZI LÂNGĂ EL VOCEA CONSILIERULUI: \ Sunt dovezi care atestă că bomba a căzut din aer. Oricum diagrama zborurilor efectuate deasupra regiunii respective arată că bombardierul și-a încheiat zborul intrând drept în inima exploziei. Un avion fără pilot! Traseul lui aerian deasupra orașului fusese înregistrat de detectoarele automate. Dacă baza de unde plecase se găsea în exteriorul marginilor orașului, atunci radarele îi înregistraseră ruta de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SĂ INDICE CĂ EXPLOZIA AR FI FOST REZULTATUL UNEI CONSPIRAȚII JORGIENE. DAR, CHIAR ÎNAINTE SĂ PRIMIM MESAJUL TĂU, NE-AM DAT SEAMA CĂ EI NU AVEAU NICI O LEGĂTURĂ. S-A DESCOPERIT CEVA PE TERENUL B? ÎNTREBĂ MARIN. \ NIMIC, INTERVENI CONSILIERUL. BOMBARDIERUL A FOLOSIT TERENUL CA LOC DE GARAJ. NICI NU A DESCĂRCAT, NICI NU A ÎNCĂRCAT NIMIC. \ Înțeleg, spuse Marin. Aștepta instrucțiuni. Sau avea un dispozitiv automat de declanșare întârziată. Îl preocupa un lucru: fusese distrus atâta material prețios și fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să apărăm orașul și portul împotriva atacurilor dușmane: la alarmele de probă, fiecare își găsea în câteva secunde postul de luptă. Obuzele noastre de 8,8 au ajuns să fie folosite practic numai de două sau trei ori, atunci când câteva bombardiere inamice au fost observate noaptea în spațiul aerian și au fost prinse în snopul de raze al proiectoarelor, ca ținte. Momentul era de o frumusețe sărbătorească. Dar atacuri mari, așa-numite furtuni de foc precum cele pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de suferit Köln, Hamburg, Berlin, orașele din bazinul Ruhr-ului și despre care nu se auzeau decât lucruri neclare, noi nu am trăit. În apropiere de șantierul naval Schichau, pe Fuchswall, au fost lovite două case, morți puțini. Dar doborârea unui bombardier Lancaster cu patru motoare ne-a făcut să ne simțim mândri, chiar dacă nu a fost atribuită bateriei noastre, ci bateriei Zigankenburg, aflată la marginea sudică a orașului. Membrii echipajului, despre care se spunea că fuseseră carbonizați, ar fi fost canadieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
front. La fel ca mine, ei voiau să trăiască, pe cât se poate, neînfricați, în mijlocul primejdiilor, să scufunde navă după navă, să scoată din luptă tanc inamic după tanc inamic, să doboare de pe cer, din cel mai nou tip de Messerschmitt, bombardierele dușmane care ne terorizau. Dar, după Stalingrad, fronturile erau pretutindeni în retragere. Cel care, asemenea unchiului meu Friedel, urmărea situația cu ace cu gămălii colorate pe hărți mărite special și lipite pe carton, nu putea decât cu mare greutate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aici ca să-mi închidă cartea. Numai păpușile și animalele ei de pluș rămăseseră sub glaful ferestrei din stânga. Din dispoziția conducerii districtuale, toți copiii de școală fuseseră evacuați la țară, pentru a fi feriți din calea atacurilor teroriste ale escadrelor de bombardiere dușmane. Profesorii care plecaseră cu ei continuau să predea la clasa ei și la alte clase, în apropierea satului pescărersc Heisternest din peninsula Hela. De acolo, sora mea scria cărți poștale bolnave de dor de casă. Părinții mă răsfățau, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se putea deduce că rușii pătrunseseră în Prusia orientală. Relatări despre violuri și crime împotriva femeilor germane în ținutul Gumbinnen îmi ocupau visele cu ochii deschiși din timpul cursurilor teoretice. Peste zi vedeam, pe cerul înghețat și limpede, flotilele de bombardiere inamice. Neabătut, își urmau drumul lor ca un snop de dâre de condens - încotro? De fapt, imaginea era frumoasă. Dar unde rămăseseră avioanele noastre de vânătoare? Încolo, mai era vorba doar de rachetele V1 și V2, ca și de armele-minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny. — Da. B17-urile americane. Ședeam în cărucior. Mama mă scosese la plimbare în parcul din oraș - pe vreme aceea locuiam în Faversham, comitatul Kent - și avioanele treceau adesea pe deasupra noastră, dar de data asta trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de conștiință, atunci când se întâlnesc față în față cu victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră că au ucis pe cineva. Ei nu văd pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor paralele sau încrucișate, formau un labirint de șerpi albi, care se zvârcoleau, veseli ca niște delfini, în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline. Mi-am apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu forțele mele prin aerul auriu. Ne depășiră două autobuze ale aeroportului și un camion, roțile lor cu cilindru rotativ părând aproape imobile, de parcă vehiculele ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Muhammed nu și-ar fi pierdut o oaie, cine știe când și dacă s-ar fi găsit sulurile de lângă Marea Moartă! Știi ce mulțumiți ar fi arheologii din lume dacă li s-ar da măcar banii necesari construirii unui singur bombardier atomic? În loc de o singură bază militară de agresiune să se facă o flotilă de batiscafuri în Atlantic. Ce zici? Să se dea banii cu care s-ar echipa o divizie unui institut de cercetări științifice pentru stipendierea fanteziei cercetătorilor. Montaigne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
firava armie a dandy-lor. Oricât de mult ne-ar consterna efeminarea acestora, trebuie recunoscut că În tumultuoasa biografie a lui D’Annunzio nu lipsesc câteva episoade cu adevărat eroice. Ele se consumă În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian, e lovit deasupra Veneției, riscând să rămână orb. Căsătoria prematură, sinuciderea soției, răpirea unei prințese, fuga, arestul, legătura pasională cu celebra actriță Eleonora Duse, ruina materială, amenințarea cu Închisoarea datornicilor, refugiul În Franța, toate Îl prind ca un vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
găsite la Bagdad. Timp de decenii au stat în lăzi prevăzute cu alarmă sau în spatele unor uși de oțel, protejate de cel mai sofisticat sistem de securitate din lume: dictatura lui Saddam Hussein. Dar mulțumită soldaților de pe tancuri și piloților bombardierelor ce brăzdau cerul de deasupra, Saddam a fugit și ușile muzeului s-au deschis larg. Soldații americani care înconjuraseră ministerul petrolului punând dosarele și actele, prețioasele secrete legate de aurul negru, sub pază armată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care pare să fie prea grăbit, și un milion de stele care nu s-au mișcat niciodată de la locul lor. Socoti ora... Era trecut de miezul-nopții și o adiere proaspătă încercă să împingă ambarcațiunea spre mangrove. Broaștele își slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Fidorous aduse sulița, trăgând cablul după el. — Scout..., am început. Sunt lucruri pe care vreau să le... — Nu. Păstrează-le în minte și spune-mi-le când mă întorc. — Așa spun eroii din filmele de război. Mai ales piloții de bombardiere. Ea râse. — Nu-mi vine să cred că ai spus asta. Mă cuprinse pe după mijloc de brațele și mă sărută. Când ne despărțirăm, zâmbi. — Ești cam netot uneori, știi asta? — Mda, am spus. Scout, te rog să ai grijă. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al unui pilot de bombardier! — După cum Îți spuneam, Începu Rowe, briceagul ăsta... În timpul unui bombardament e greu să-ți păstrezi șirul gîndurilor. Individul Îl Întrerupse, apucîndu-l nervos de Încheietură cu o mînă osoasă, prinsă de un braț enorm. Știi prea bine c-a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere n-ar fi putut face mai multe ravagii decît făcuseră acești trei oameni. Începu ancheta. Sanatoriul era cercetat Încăpere cu Încăpere. Apoi chemară și alți polițiști În ajutor. În odăile de la etaj, luminile erau aprinse și stinse fără Încetare. — Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nevada și asupra potenței somonului bărbos, care trăiește În Marile Lacuri. „Gândiți-vă! Acolo sunt și toți sânii Pamelei Anderson!“ strigă unii. „Sunt toxici! Puah!“ răspund ceilalți. Dimineață, pe când dezbaterile din Senat erau În toi, iar un număr impresionant de bombardiere Greenpeace așteptau În port semnalul de-a mărunți imensul depozit de gelatină, un alt cutremur, insensibil la controverse și la diatribe, se descătușează. E un seism ceva mai bine Întemeiat decât primul, cu zvâc și personalitate, nu un biet frison
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sfetnicii săi și toți egiptenii, și a fost jelanie mare în Egipt, căci nu era nici o casă în care să nu fie un mort” (Ieșirea, XII, 29—30). Vedeți că pe lângă ce-a făcut divinul Dumnezeu cu egiptenii, americanii cu bombardierele lor mai au de învățat. De abia atunci Faraon, cică a trimis urgent după Moise și Aaron (fratele și aghiotantul său) și a început să-i roage să plece naibii cât mai curând din Egipt, împreună cu toată seminția lor. Dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui și mă gâdila în timp ce bâzâia în josul faringelui. I-am dezvăluit Sabinei că mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îndreptîndu-se spre rafinăriile din zona Ploieștilor și spre Capitală. Alcătuită din studenți intrați în ultimul an de la Politehnică, bateria avea misiunea să doboare avioanele inamice, să nu le lase să treacă munții, dar nici un obuz nu și-a atins ținta. Bombardierele americane treceau ca la paradă printre ghemotoacele de fum ce împroșcau cerul. După aceea, ofițerii și trupa se relaxau. Se organizau "ceaiuri", se înfiripau idile. Mai mulți militari-studenți se obișnuiseră să vină, duminica după-amiază, la noi în curte, aducând uneori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]