3,270 matches
-
a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de radio s-a molipsit de jurnalism (contra jurnalismului n-avem vaccin și nici praf de purici, dar nici nu ne trebuie pentru că jurnalismul nu vrem să-l stârpim). Ticuță-Suflețel are spinarea tigrată, o coadă stufoasă, ca de veveriță, botul, burta și picioarele - albe ca zăpada. Pe bot are un triunghi alb perfect. Îi plac trei cuvinte: „Da!”, „Așa!” și „Bravo!” Protestează când aude: „Nu!”, „Dă-te jos!” sau „Nu-i voie!”. Atunci cască disprețuitor gura, care scârțâie de parcă ar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
jurnalismului n-avem vaccin și nici praf de purici, dar nici nu ne trebuie pentru că jurnalismul nu vrem să-l stârpim). Ticuță-Suflețel are spinarea tigrată, o coadă stufoasă, ca de veveriță, botul, burta și picioarele - albe ca zăpada. Pe bot are un triunghi alb perfect. Îi plac trei cuvinte: „Da!”, „Așa!” și „Bravo!” Protestează când aude: „Nu!”, „Dă-te jos!” sau „Nu-i voie!”. Atunci cască disprețuitor gura, care scârțâie de parcă ar avea balamale ruginite. Dimineața aleargă mult și se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și se pomeni în fața unei mări nesfârșite. Avu timp să-și aducă aminte că planeta asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la picioarele tinerei femei. Ea urcă degrabă. Îi strigă peste umăr: - Repede! Gosseyn trecu pragul, iar ușa se închise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu picioarele goale lipăind în nisip, iar ea îi acceptă privirea admirativă și, cu un „Sfinte Dumnezeule!“ spus din inimă, se întoarce și merge spre amurg știind că o să fie artist, adică o categorie superioră de preot. Și în La botul calului de Joyce Cary, cînd Gulley Jimson, rănit fatal cînd pictura murală îi e distrusă, rîde tot timpul în ambulanță pentru că știe că aceea era cea mai bună operă pe care o făcuse sau o va face vreodată. Și romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar eu încerc să exprim altceva.) Pe Agrippa îl întâlnisem de câteva ori în împrejurări și localități diferite (Călărași, Jibou, Câmpulung-Muscel, București), totdeauna sub înfățișarea aceluiași câine răpănos și negru, cu ochi lăcrimoși, extrem de expresivi, și cu un rânjet pe bot, cumplit de uman. Și el mă recunoscuse ușor de fiecare dată, chiar și atunci când, din motive personale, n-aș fi vrut să mă recunoască. La una din întâlnirile noastre l-am fotografiat, acceptase cu multă bunăvoință. Fotografia am trimis-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și se pomeni în fața unei mări nesfârșite. Avu timp să-și aducă aminte că planeta asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la picioarele tinerei femei. Ea urcă degrabă. Îi strigă peste umăr: - Repede! Gosseyn trecu pragul, iar ușa se închise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se năpusti asupra lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi zdrobi costumul metalic, sfărâmând oasele omului și sfâșiindu-i carnea. Corl își vârî în trupul cald botul - ale cărui ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de plăcere. Ridică speriat capul și zări o mică aeronavă ce se apropia din direcția asfințitului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un chiot de triumf, sări în aparatul de zbor și apăsă pe butonul care închidea portiera. Unul din tentaculele lui apucă maneta de comandă cu un gest aproape tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului atinse peretele, acesta se topi într-un nor de pulbere scânteietoare. Înaintarea fu stânjenită o clipă de această pulbere metalică, dar în clipa următoare micul aparat țâșni irezistibil în spațiu. După un timp, Corl observă că zboară pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ușa întredeschisă, chipul „destul de frumos“ din portretul aflat deasupra sofalei, dar mai aprins la pielița obrazului decât era în ramă, domnișoara Iulia Margulis, îmbrăcată într o rochie de catifea verde, aducând două farfurii, două cuțitașe de argint și două mere bot de iepure. Doctorul le cerea copiilor să mănânce măcar un fruct în fiecare zi, iar pentru iarnă avea în pivniță un raft plin cu mere așezate la distanță de un deget unele de altele, ca să nu se transmită putreziciunea vreunuia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
V-a abucat be toți să vă bateți, ca be Lahovary și Filibescu, să vă omorâți în duel, care cu sbada, care cu bistoalele! Să dea dracu’ dacă știu ce-i cu lumea asta! A bătucit un timp zăpada cu botul bocancului, fără să mă scape din ochi: — Te duc la Boliție, să facă ce or ști. Deși am văzut că la sfârșit de săbtămână nu-s brea mulți curcani be-acolo, s-o găsi careva să te ducă-n arest și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine scoțând un fuior alb pe gură, de parcă fuma: — Nu vezi că nu bot? Aide, bune mâna! L am apucat pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne. Petre l-a aranjat puțin, ca pe-o marfă, i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e singur băiatul ăla mic și slab? Și de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte se simțise invadat de dragoste, acum furnicăturile, tot de la cozoroc la botul ghetei, erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel de-a spune, de fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea lui iubire
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sandu zis Botosu’, clientul polițailor, era unul din cei prezenți în toate dezordinile din Capitală, și la ultimele evenimente, la manifestările din strada Carol, devastase câteva prăvălii. Cum îl apucă de mână, răsucindu-i-o la spate, Nicu simți că botul - fiindcă numele îi venea de la cum îi era făcută gura - îi puțea. — Bă, ăsta, cu mama nebună, hai, fă-te’ncoa cu pomana porcului. Băiatul, care suporta de-obicei agresiunea ca pe-o doctorie amară al cărei gust trece după
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebuie să țipe când nu-l doare deloc și să tacă mâlc când îl doare, așa că tăcu mâlc. - Mai dosești ceva, bă, pomanagiule, ce, te pui cu mine? Cu Sandu, bă? Cu Botosu’ te pui tu, mocârțane? - și-și apropie botul de fața băiatului. Nicu socoti că a venit momentul să urle cu toate că-l durea, mai ales că-i dăduseră lacrimile de-a binelea. Însă, pentru că tramvaiul abia plecase, nu mai era nimeni în stație, ca să-l apere. Pungașul se apucă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aș vrea. Ba da, vreau. O să scriu diseară cum a fost și dacă m-am îndrăgostit. Dar cu falca încă nu de tot dezumflată, orice amor e compromis. 2 Conu Costache nu apucă decât să ridice mânerul gros, ieșit din botul unui leu aurit, fără să-l mai coboare, că ușa se și deschise, iar în prag se ivi un tânăr cam nervos, care dădea să iasă, iar printre picioarele lui un motan vărgat se strecură afară, cu un șoarece în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui. Nu mai avea curiozități legate de oameni. De-asta creștea păsări. 4 Generalul lua la rând Calendarele puse teanc lângă măsuță, reviste pe care le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie-ți aripa în apă Zice - atunci Călin - și stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și se îndreaptă Cu trei fete - mpărătese unde frații îl așteaptă. Pe-ntinsori de codri negri un senin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Stelele că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine să fericească Ci vine să putrezească. Creșteți flori și - mbobociți Că mie nu-mi trebuiți, Creșteți flori mari cât și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vin la nen-tău să le-nveți. Pieptu-ncepe a-ți băte, Inimioara a-ți ofta, Ochii ți se rătăcesc Când pe gânduri te găsesc. Florico! astea ce sunt? Nu știi! Nen-tău îți dă cuvânt; Ai văzut pe rămurea Turturel cu turturea Bot în bot se sărutând Și din pene des bătând, Nici acest secret nu-l știi? Îl afli când la nen-tău vii. Dar cântece - ai auzit Că au în ele-o vorbă "iubit", Vesel altele de dor Cari spun tot de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nen-tău să le-nveți. Pieptu-ncepe a-ți băte, Inimioara a-ți ofta, Ochii ți se rătăcesc Când pe gânduri te găsesc. Florico! astea ce sunt? Nu știi! Nen-tău îți dă cuvânt; Ai văzut pe rămurea Turturel cu turturea Bot în bot se sărutând Și din pene des bătând, Nici acest secret nu-l știi? Îl afli când la nen-tău vii. Dar cântece - ai auzit Că au în ele-o vorbă "iubit", Vesel altele de dor Cari spun tot de amor, Ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]