4,934 matches
-
și de la poporul meu; și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului." 9. Moise a zis lui Faraon: "Hotărăște-mi cînd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale? Nu vor mai rămîne decît în rîu." 10. El a răspuns: "Mîine." Și Moise a zis: "Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11. Broaștele se vor depărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale? Nu vor mai rămîne decît în rîu." 10. El a răspuns: "Mîine." Și Moise a zis: "Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11. Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu." 12. Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
11. Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu." 12. Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. 13. Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. 14. Le-au strîns grămezi, și țara s-a împuțit. 15. Faraon, văzînd că are răgaz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și de la poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu." 12. Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. 13. Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. 14. Le-au strîns grămezi, și țara s-a împuțit. 15. Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima, și n-a ascultat de Moise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
s-a mai domolit, în pragul chiliei s-a oprit bătrânul. În mână ținea două undiți rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar o broască, dară mite un pește. L-am urmat totuși cuminte pe poteca ce cobora lin și șerpuitor. Odată ajunși la pârâu, bătrânul a căutat un loc potrivit și, pe nepusă masă, m-a întrebat: Știi să pescuiești? „Iaca și întrebarea de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cerșetorul sări drept în picioare și era gata să o rupă de fugă. N-a putut,însă, din cauza lunganului. Acesta-l apucase, cu o mână, de beregată, și îl strângea, cu putere,încât, Călin Ciolca începu să facă ochii, ca broasca, atunci când zice mioarc. Stai pe loc, măi domnișorule Buză de iepure, că, după negul de la ceafă, după buzișoara aia, a ta, de iepure, te-am recunoscut, trecând, pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără margini. FOTOLIUL DE VECI Da, gândi Mațoschi,în timp ce cobora, mândru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
poată, nimeni, reveni, cândva. Și de muncă trebuia să mă țin, că, altfel, muream, cu toții, ca niște proști. Și nu aveam de ales. Și nu găseam o ieșire. Infernul mă înghițea,încet încet, ca un șarpe imens, pe o mică broască. Până când am întâlnit-o,într-o zi, pe Leana. O cunoștință; o aproape fostă prietenă de familie, de care nu mai știam, de foarte mult timp, ceva. M a întrebat: ce faci? Iam răspuns:înnebunesc. Se vede, a replicat, ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
el nu-i mai era teamă. Copilul vroia de mult să se ducă cu cârligul în singurătățile pe care le știa el din spusele celor doi jandarmi, Vasile Crețu și Vasile Cojoc. Și-ar fi luat undița cu care pescuia broaștele în Șomuz și s-ar fi strecurat în grădină. Din grădină în porumb, fără ca să-l simtă nimeni. Maică-sa prăjea chiftele în bucătărie și n-avea cum să știe ce se petrece afară. Băiatul auzea cum sfârâia grăsimea în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de leu, pentru a încerca să văd dacă ajungeam cu mâinile până la spărtura din acoperiș, și am fost în pericol să cad deoarece îmi sprijinisem piciorul pe un maldăr de chei ruginite. Prima cheie pe care am vîrît-o, nerăbdător, în broască s-a învîrtit cu ușurință. Am ezitat, ca de obicei, să împing ușa, dar o pală de vânt a trîntit-o de perete și m-am pomenit în fața unui câmp acoperit de zăpadă, proaspăt căzută. Nici vorbă de mare, însă, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Luca... S-a oprit să-i ceară tânărului custode un pahar cu apă. După ce și-a astâmpărat setea, a continuat pe cu totul alt ton. ― Era o mânăstire veche, băiete, așezată între o pădurice și un lac acoperit de mătasea broaștei. Când se scăldau călugării, le pluteau bărbile pe apa murdară ca niște nuferi putreziți. Spectacol care n-avea nimic evlavios în el, te asigur. Și, nu-ți ascund că mă dusesem acolo fără să fiu atras până atunci de călugărie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În ritmul trecerii Cristina Oprea schimb de tură - între noapte și zi nici-un cuvânt lecții în noapte - același salt al broaștei clatină stele cer cu lună plină - în vechea pușculiță un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
o Închirieze, te apucă amețeala cînd te gîndești. Avea piscină și o grădină destul de mare, cu o mulțime de copaci și chiar cu o porțiune de păpuriș, unde Julius se ducea adesea și cînd se Întîmpla să dea peste o broască rîioasă se Întorcea speriat și transpirat, am ajuns la Madre de Dios, Nilda!, striga el intrînd În dormitorul În care stăteau Sălbatica și copilul ei. Aproape că nu aveau nevoie să iasă, mai ales duminicile și În zilele de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și demonstrat ajungînd În patio-ul interior, unde chelnerii elastici de la „Murillo vă servește“, puțin În Întîrziere din pricina celei de a doua defecțiuni electrice, așezau ultimele platouri cu gustări. Cei nouă profesori erau niște artiști adevărați și Carlos, ca o broască țestoasă țîfnoasă, se retrase În carapacea lui de cum Îi văzu venind pe cei nouă șoferi mult mai norocoși decît el. Cei nouă profesori nici nu l-au băgat În seamă pe Carlos. Au sosit voioși și nici nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și apa lui a secat ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit. 13. Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate care semănau cu niște broaște. 14. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, și care se duc la împărații pămîntului întreg ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. 15. "Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
ca să spună ceea ce tăcerea spune mai bine. Lucrurile moarte sunt ceea ce sunt deja și pot să tacă din gură împăcate. Oamenii sunt cei mai răi. Vin peste el cu vorbele lor. Mai rău decât greierii într-o noapte caldă. Sau broaștele, mai mult sau mai puțin. Auzi cum împroașcă. Ascultă păsările alea. Dar păsările pot fi și mai gălăgioase. Așa-i spusese mama lui. Cu cât mai mici, cu atât mai zgomotoase. Gândește-te la vânt: toată larma aia, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai de aceea, când Mark o roagă să-l ducă la „The Upper Room“, femeia face o mutră de parcă toate cele șapte trâmbițe s-ar fi apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia a fost deja. Grindina se transformă la loc în ploaie electrizată, destul de slabă ca să-și recapete curajul. Totuși, Weber nu porni mașina. Deci spune-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Degerătură“, încuviințează Karin. Fă-mi și mie. Lucrează împreună, ca niște tehniciene. Bonnie se dă un pas îndărăt, ca să-și admire opera. —Mortal, spune ea, ceea ce probabil că e de bine. Înarmată și periculoasă. Poți să mănânci bărbații cum mănâncă broaștele muște. N-o să știe ce l-a lovit. Mortal, îți spun eu. Karin stă nemișcată și plânge. O strânge în brațe pe machieuza descurajată. Bonnie îi răspunde la îmbrățișare, ținând-o strâns, o complice înainte ca fapta să se consume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mock? mi s-a părut c-o aud pe mama Întrebînd. — Da, am fost la Mock, a spus tata. — Și ce-ai mîncat la Mock? a Întrebat mama. — Ei, niște stridii și un pahar cu bere și niște supă de broască țestoasă, a spus tata. Mergeam la White aproape În fiecare seară după spectacol, cu cei doi preoți care erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit. Bine-nțeles, i-am auzit pe cei din trăsură rîzÎnd, iar unul ne-a strigat ceva În legătură cu iepurele și broasca țestoasă. Iar eu m-am Înfuriat atît de tare și m-am simțit așa de umilită și mi-a fost atît de milă de șofer, că tata a zis: „Nu te necăji, poate că nu totdeauna cîștigă cei iuți cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
putea să avem o inimă vie, care pulsează, care iubește pe Dumnezeu și pe frați, și nu doar pe noi înșine. „Există câte unul - a scris un mare preot italian din secolul XX - care în loc de inimă are în piept o broască râioasă” (don Zeno Saltini). Să nu ne displacă această expresie puternică a omului din Nomadelfia, pentru că experiențele noastre de viață ne fac să cunoaștem cazuri încă și mai rele, și sperăm să nu se cuibărească în noi o inimă asemenea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de sunete. Șase. Cinci. În stadiul final este fiecare pentru el, este singur. Adversarii au dispărut. Următorul va fi David. Patru. Trei. Apoi eu. Doi. Dintre poveștile pe care mi le-a spus David, am păstrat pilda cu Achile și broasca țestoasă, a săgeții grăbindu-se spre ținta sa. Achile nu poate învinge broasca țestoasă, iar săgeata nu se va înfige nicicînd în ochiul taurului, oricît de repede s-ar deplasa, pentru că trebuie să parcurgă jumătate, o jumătate din ce în ce mai mică din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Adversarii au dispărut. Următorul va fi David. Patru. Trei. Apoi eu. Doi. Dintre poveștile pe care mi le-a spus David, am păstrat pilda cu Achile și broasca țestoasă, a săgeții grăbindu-se spre ținta sa. Achile nu poate învinge broasca țestoasă, iar săgeata nu se va înfige nicicînd în ochiul taurului, oricît de repede s-ar deplasa, pentru că trebuie să parcurgă jumătate, o jumătate din ce în ce mai mică din distanța rămasă. Este el în mișcare sau stă încremenit? Așa este percepută ultima
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se vedeau încă ruine pe timpul lui Herodot (IV, 124). Darius, văzând că nu poate da de Sciți, se pregătea să se întoarcă îndărăt, când primi de la Sciți o stranie solie. Un trimis scit remise regelui o pasăre, un chițcan, o broască și cinci săgeți, cu ordinul de a le lăsa fără ai da nici o explicație. Mândrul rege al Persiei tâlcui această solie după dorința inimii lui, anume că Sciții supuneau lui pământul, apa, aerul (sub forma păsării) și armele lor. Un
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]