31,862 matches
-
84 drumul ei către centrul imploziei primordiale; se atrag gravitațional cu o viteză de 600 km pe secundă așa că, inevitabil, peste miliarde de ani lumină se vor ciocni. Se vor contopi pe ecran aveți varianta contopirii sau se vor face bucăți și praf care vor începe să hoinărească prin Univers. Atracția gravitațională n-o interesează că în miliardele de planete din Galaxia noastră sunt peste 4000 de Sisteme Solare și milioane de planete pe care pot exista condiții de viață embrionară
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
-i modifice traiectoria de rotație în jurul Pămăntului? într-un moment Cosmic, cănd Luna se apropie de Pămănt, forța lui de gravitație o atrage s-o aducă acasă. Ce s-ar întămpla? Da, eventual Apocalipsa; contopirea la loc sau distrugerea în bucăți care vor începe să hoinărească prin Sistemul Solar. Dar în oricare din situații viața de pe Pămănt va dispărea imediat căteva milioane de ani. Sigur există și miracolul Cosmic ca Pămăntul și bolidul care l-a lovit să rămănă sau să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să-și "aplece" eternitatea și să rămână ca o simplă "dantelă" lângă iubita care nu cunoaște "otrava gândirii". Căci, spune Arghezi: "Dar de stai să te gândești,/ Mai bine să fii cum ești,/ Să te-nțepi, să te strivești / Prin bucate omenești". Infinitul cu toate bolțile sale se reduce la un șuier prelung, la o simplă săgeată care pătrunde făptura omenească. Moartea este văzută ca o plecare ceva mai îndelungată, un joc "de-a v-ați ascunselea" povestit copiilor cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de nădușeală, cum vorbește cu zbură toarele care mai că i se anină de colțul suflecat al șorțului, unde ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau o bucată de brânză și trei chifle calde, pe ultima masă, din colț, de lângă tejghea. Lui Ivan nu-i era foame, însă mâncă așezat, cu grijă să nu lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vă rog, vorbiți în receptor, aveți o ușoară disfonie. Cuvintele din altă limbă. Eritroplazie tendință de confluare și cartilaj cricoid. Și din nou ce procedură? laringectomie supracricoidiană suprahioidiană. Vocea egală a medicului ușor plictisit, dar amabil, cu zâmbet profesional și bucata aia de poveste despre imposibilitatea păstrării segmentului fonator și da, o să montăm o sondă esofagiană după operație, da, e neapărată nevoie, altfel nu vă putem hrăni, am înțeles, mulțumesc, îmi cer scuze, nu vă aud, mulțumesc, am spus, mulțumesc... și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana de ceai, clădind apoi bucățile într-o inexpugnabilă structură gemelară și căutându-le gustul cu vârful limbii. Prin aer... Te joci cu mâncarea. Știi că nu-mi place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
agilă și pricepută ca nimeni alta la vînătoare, Hana avea un singur defect: acela că părea să nu fi aflat încă de existența lupilor tineri! Nu există tactică de captare a atenției pe care aceștia să n-o fi încercat: bucata cea mai bună i-o păstrau ei; urletul cel mai reușit era anume destinat urechilor micuței domnișoare; victoriile în competiții îi erau dedicate. Nimic însă nu-i stîrnea Hanei interesul. Pentru că, înainte de orice, Hana era o lupoaică deșteaptă. Ce-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oricum, lîngă tine. Cuvintele tinerei lupoaice se transformară în limbi de foc pentru sufletul puiandrului. Nu, Hana nu va mai fi, niciodată, poate, lîngă el. Durerosul adevăr îi puse sîngele în mișcare. Simți că i s-ar rupe inima în bucăți dacă nu i-ar împărtăși prietenei lui radicala hotărîre. Era, poate, ultima confidență pe care avea să i-o facă vreodată. Și, decis, Lupino rupse tăcerea. Mă voi destăinui ție, minunată prietenă a mea. Îmi încalc promisiunea făcută lui Arus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spate, foșnet de crengi uscate, a respirat ușurat. "Se trezește pădurea", și-a spus, știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul s-a repetat. Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să creadă ce vor! Mai ales că nici despre fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca, Menu. Constați cu un colțișor de creier că e identică, nici măcar ordinea nu este alta, cu toate celelalte meniuri din orice birt, indiferent de localizarea lui, de nume, de patron, de chelneri. Îți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tot spune Manole? De restul mai știi ceva? Am vorbit cu Marina, o mai știi..., aia de nu avea astâmpăr și au și dat-o afară din liceu chiar înainte să intre în Bac... Știi tu. S-a făcut o bucată... Ce era... S-o vezi acuma! Aproape că era să divorțez din cauza ei. M-a prins nevastă-mea cu ea pe stradă. S-a lăsat cu un scandal... Trebuia să vezi! De groază. N-a mai vorbit cu mine o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deliberare în capul scărilor, locatarii blocului 48A se sfătuiră să cumpere o pânză pe care să scrie negru pe alb că ei nu sunt de acord cu hotărârea abuzivă a primăriei. În două zile, pe fațada blocului stătea întinsă o bucată înădită de material cu țesătură deasă, pe care fizicianul de la doi scrisese, căci lui îi revenise onoarea, cu litere de-o șchioapă: „Nu suntem de acord!“ Și, chiar dacă în felul acesta chestiunea nu era tocmai rezolvată, locatarii erau mândri și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
grăsuță a unui bucătar fără cap, căci ghișeul prin care li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos. Plictiseală mâncase ciorba în picioare, înmuind bucățile de pâine în zeama incoloră, și lăsase la final zgârciul de care atârna și o minunăție de fâșie de carne moale. E drept că i se cam aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot țși atunci la insistențele bunicii) fără să fac fărâme întreaga bucată. REPORTAJ DE LA SPATELE LOCULUI Dragii mei preacurioși cititori, încă de la început vă avertizez să nu porniți la drum cu ideea preconcepută că am să vă povestesc fapte cu însemnătate. Întâmplările, puține la număr și sărace în conținut, nu sunt mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
necesar să și ridice pantalonii. Între timp, toată tabăra zdrăngănea într-un freamăt groaznic și, din nefericire, continuu. Cineva s-ar putea gândi țși acest cineva ar fi, desigur, cititorul nostru neinstruit, prost și îngâmfat [...] aici cenzura a interzis o bucată de text) că ar putea fi vorba de pregătirile înainte de luptă, de ascuțitul lănciilor, de încărcatul muniției sau amplasatul tunurilor în locuri strategice. Ei nu, dragă cititorule, ca un cronicar ce mă aflu, îți voi spune că, ce-i drept
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bine. E drept că până la urmă tabăra s-a văzut nevoită să-și strângă catrafusele și să meargă cu ele târâș câțiva kilometri buni, până la un pod, unde împăratul urma să se mai gândească o țâră ț„țâră“ - regionalism. 1. bucată ruptă, ruptură, zdreanță. 2. în expresii, puțin, nițel, oleacă). De remarcat este însă faptul că până la urmă duș manul și-a făcut mult așteptata apariție. Nu am să știu niciodată cu certitudine cum se face că nu a avut loc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
însemnat nimic pentru cel pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine însuți? E greu, foarte greu și uneori pare chiar imposibil, dar nu poți să rămâi blocat la nesfârșit în acea durere care te sfâșie pe interior bucată cu bucată, cu fiecare zi tot mai mult. Te devorează ca un animal sălbatic mereu înfometat și nu dă semne că ar intenționa să se oprească. Trebuia să lase în urmă toate amintirile care-i zgândăreau rănile, trebuia să ierte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pentru cel pe care l-ai iubit mai mult decât pe tine însuți? E greu, foarte greu și uneori pare chiar imposibil, dar nu poți să rămâi blocat la nesfârșit în acea durere care te sfâșie pe interior bucată cu bucată, cu fiecare zi tot mai mult. Te devorează ca un animal sălbatic mereu înfometat și nu dă semne că ar intenționa să se oprească. Trebuia să lase în urmă toate amintirile care-i zgândăreau rănile, trebuia să ierte pentru a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]