1,960 matches
-
se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul pe umeri”, „plini de bun-simț”, se ascunde de fapt orgoliul, un anume nobil și fertil orgoliu. Fără de care se poate trăi - ca să glumim puțin, pe jumătate! -, dar... nu se poate muri! Ce mai pot spune eu, acum, la capătul acestor lungi dizertații despre lume, secol
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stări și a aprovizionării pieții, și ce să mai vorbim de sălbatica „colectivizare”, furtul caselor, animalelor și pământului de la țărani, sursă sigură apoi de înfometare a întregii națiuni. (Identic, nordicii au păstrat și aici o măsură cât de cât de „bun-simț”, în Polonia respectându-se proprietatea agrară, în unele cazuri, până la 50 de ha.Ă Adeseori, când se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Poate acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Franța, în Parisul ocupat de nemți, și asta, probabil, pentru că ocupația a durat doar câțiva ani. Dar când lumea se „așterne” la o dominație de decenii, oamenii lasă, vrând-nevrând, să joace bunul-simț sau simțul practic, zis și al „realității”. Și atunci, „eroism” înseamnă să faci cât mai puține erori sau compromisuri, să aduci pâinea acasă familiei, să dai copiilor impresia că lumea e cât de cât normală și că viitorul lor e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare, în ciuda lipsurilor, a granițelor închise, a brutalității miliției, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare, în ciuda lipsurilor, a granițelor închise, a brutalității miliției, a cadrelor etc.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-a apropiat de nemți, de la Hölderlin la Th. Storm și Lenau, preluând chiar trama unui basm german ca osatură pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul Hiperion” arată printre altele că Eminescu nesocotește motivele mitologiei populare, ale „bunului-simț”, ale „armoniosului moderat”, „la scară umană”. (Cătălin și Cătălina devin iute un Făt-Frumos și o Ileană Cosânzeană reduși la trivial!Ă Cităm, în treacăt, splendidul studiu al lui D. Popovici, ca și cel de debut al lui Matei Călinescu, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost primul și ultimul între noi. Dar, curios, din relatarea lui Crohmălniceanu, pentru cineva care nu a trăit epoca mai aproape de mediul literar sau pentru un tânăr care-i citește memoriile, Stancu și Crohmălniceanu apar deodată ca niște indivizi de bun-simț, pozitivi, înzestrați cu cele mai bune intenții, iar Breban un fel de ins prost crescut, ușor sau chiar acuzat carierist, care nu-i respectă pe „maeștrii culturii”! Nici Stancu, care a murit înainte de revoluție, și nici Crohmălniceanu nu au dat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rotiri în cerc”, pentru mințile de azi, obișnuite până la reflexul automatizat al „progresului”, al „înaintării” pe un vector sau pe o spirală ca o formă a evoluției a „perfecționării”, echivalează pur și simplu cu o stagnare. Și, orice om de bun-simț poate să-ți confirme, stagnarea e mai mult decât o arată cuvântul; stagnarea, în dinamica socială sau a muncii, este regresiune, decadență. Și-atunci, la modul paradoxal, dacă o lege a individului - mai bine zis, a individualității! - poate „explica”, lumina
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
romanul este o oglindă purtată de-a lungul unui drum!” Sensul vieții - misterul vieții, al existenței?!... Sigur, unii sceptici sau ironici vor decreta că nu există nici un fel de „mister” și nici „sens”, deci și aceștia, încărcați de un colosal bun-simț, vor căuta viața chiar în viață și în bucuriile, satisfacțiile și victoriile pe care ea, uneori, le poate oferi. Sau în alcool. Sau în iubire! Sau... în uitare! Noi însă, în acest „colț de pagină”, ca și în acest „colț
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne bărbierim: chițibușar, cărpănos, stors de vlagă înainte de vreme, prost plătit, econom, temător de viitor, îngrijorat de mărimea pensiei și de starea prostatei lui? Pare să existe, variabilă în funcție de temperament, o marjă de eroare dincoace de care, odată cu încetarea dereglărilor bunului-simț, demarajul matinal se gripează, iar marșul eratic al rebelului se oprește de la sine. Cam pe la patruzeci de ani, "tânărul înflăcărat" părăsește tabăra excesivilor pentru a se muta în aceea a secătuiților, și o viziune mai clară a lucrurilor îl va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vremea cruciadelor, un nonviolent de la Paris sau de la Londra ar fi fost trimis la rug. Așadar, nicio exclusivitate. "Terorismul", care duce la orice, cu condiția de a ieși din această logică și de a găsi o cauză, rămâne, ca și bunul-simț, lucrul cel mai echitabil împărțit în lumea asta. Comandoul grupului Stern care l-a ciuruit cu gloanțe, în 1948, pe contele Bernadotte, reprezentant al ONU, în Jeep-ul său decapotabil, era condus de Yitzhak Shamir, viitor prim-ministru. Bunătatea? Preamilostiv
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
enorme și trecătorii minusculi. Cumpărăm ceea ce nu avem nevoie, trăim cum nu suntem și murim ca și cum nu am fost. Ni se spune că doar în matematică sau fizică mai există direcție ori sens. În inimă și minte, nu. Nici măcar în bun-simț. Semenii nu se mai îndreaptă și nu se mai privesc. Mișună sau colcăie, uitând fără să se mai uite. Pentru cei aflați jos, Cel de Sus încă mai dă semne. De bunăvoință sau de fotogenie stradală - eficientă eugenie fără dictatură
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
stupoare, nevenindu-mi să cred ce vedeam cu ochii. Am decis să plec imediat, dacă șeful nu va avea obiecții. M-am dus direct la ei și mi-am exprimat nedumerirea că Dobre era la recepție, încălcând orice regulă a bunului-simț, nu mai vorbesc de uzanțele diplomatice. Dobre a bâlbâit repede o minciună, că i-ar fi adus ambasadorului o pastilă și că a rămas puțin, la un pahar. Tovarășe ambasador, am reușit să obțin unele informații. Credeți că putem pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
încremeniră afară de Nicolae, care spunea oricui [îi] vorbea: „Eu nu sunt făcut să domnesc. Nu mă interesează. Pe Carol chemați-l“. Cu toate acestea, Vintilă, când avea a face cu Nicolae, ne spunea: „E incult, nepreparat, nedisci plinat, dar are bun-simț și o dreaptă judecată care îmi reamintește pe regele Ferdinand“. Maniu fu cel mai impresionat, mai întâi fiindcă le dezvăluia rolul dublu ce de mult jucase cu jesuitism și văzându-se în fața unei voințe neclintite care îi zădărnicea toate ambițiile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Năstase și a colectivului său constituie aproape o legendă. Nu-mi amintesc de o altă clinică în care să se reunească, într-un singur cabinet, atâtea somități, nici de o școală medicală mai aproape de ceea ce se numește "spirit hipocratic": bun-simț, rațiune sănătoasă, comportament simplu, normal, dispreț pentru pseudoerudiție , formalism și ipocrizie savantă. Nu știu dacă echilibrul se "ia" prin contagiune; dar în jurul lui Năstase era firesc să devii echilibrat și în cabinetul său te simțeai, în mod inexplicabil, "mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
C. Brătianu (în 1888, Gane a fost pentru trei săptămâni ministru al domeniilor), ultimul episod referindu-se la înmormântarea fostului prim-ministru român, la care, deși bolnav, scriitorul a participat. Cum era de așteptat, faptele concrete, afirmațiile argumentate sau de bun-simț și sursele documentare din epocă se învecinează cu multe impresii personale subiective pe alocuri, despre oameni (de la cei mai simpli la personalități de anvergură, precum Cuza, C. A. Rosetti, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Pogor, Brătianu), întreg volumul focalizându-se pe literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pierd în noaptea timpurilor. În anul mântuirei 1863 după Hristos, continuă Negruzzi, imperturbabil... Minciuni!... Protestez!... "Junimea" a existat de când lumea, în aer, invizibilă, impalpabilă, imponderabilă, înainte chiar de a se naște membrii ei. La acest al doilea argument, plin de bun-simț, toți membrii au început să bată în palme cu entuziasm, iar Negruzzi nu și-a mai putut continua discursul pănă când nu a recunoscut adevărul istoric, așa de bine probat de Pogor despre originele "Junimei". Apoi, rădicându-se la gradul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Junimea" acest gen de literatură nenatural, muncit, care jignea simțimântul nostru estetic, a cedat pasul ideilor limpezi și neîntortocheate și în cele din urmă a fost părăsit de însuși acei ce au căutat să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și membrii noi-veniți, precum: Conta, Panu, Lambrior, Tasu, Creangă etc., capete solide, care gândeau clar, se exprimau clar și nu admiteau forma greoaie a pedantismului german. Aniversările "Junimei" se făceau regulat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și pentru mine. Mă frământă. Un incapabil cum sunt io să dea randament la ceva. N-am o părere extraordinară despre propria persoană. Niciodată nu am fost în stare nu numai de ceva de anvergură, dar măcar de ceva de bun-simț. Nu fac mișto. Chiar așa e. Ca să scrii e suficient să te așezi pur și simplu la o masă. Oamenii, cred io, nu pot scrie pentru că nu au suficientă încredere în ei înșiși. Nu dau doi bani pe ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Care-i unul și care-i celălalt. De aceea a trebuit să învăț să le scormonesc în minte, să văd dacă au de gând au ba să mă atace. Mai timid am fost. De aici se decid și oamenii cu bun-simț, îi separi de ipocriți, lichele. Am simțit mereu mai mult decât restul oamenilor. Mai acut. Cumva, eu am murit și am înviat, am parcurs un fel de rit de purificare. Am știut să mă bucur de orice. Sunt patetic, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
refuză prostia porcească. Asta s-ar putea să nu fie atât de grav precum pare. Numărul destul de mare al celor dezamăgiți ar fi și un prilej de bucurie. Cred că în țara asta există o majoritate tăcută de oameni cu bun-simț, majoritate care sper că va schimba ceva. Sau măcar va încerca. Numai că nu știu unii de alții. Vorbesc prea mulți tâmpiți ca să audă între ei. Nu trebuie să-ți ceri scuze dacă ai talent sau ceva preocupări mai intelectuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru că lucrează sau își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și prea temutul Început de veac XX. - „Ce naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mai sus, care nu comportau nici un fel de aptitudini mili tare, ci, mai degrabă, cele așa zicând „țivile“, În Înțelesul pe care Napo leon, acest mare țivil, cum Îi plăcea să se intituleze, Îl da acelor Însușiri clarvăzătoare, de bun-simț și de acțiune realiza toare promp tă, aptitudini foarte rar Întâlnite printre militarii de carieră. și am descoperit În executarea atribuțiilor mele de război o aplicație neașteptată a activităților mele sedentare de până atunci ca... secretar de redacție al unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]