14,936 matches
-
a apărut de câteva ori În vara aceea În casa bunicilor, slăbit, abătut, cu o expresie de om Îndurerat pe chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi, nu l-am mai văzut niciodată, cu toate Încercările bunicilor de-a da de urma lui. Căile Ferate Îi desfăcuseră contractul de muncă, puțin după moartea mamei. Atâta aflaseră bunicii despre el. În vara aceea, mă maturizasem, simțeam asta după felul În care interpretam ceea ce se Întâmpla cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, mi se părea că-mi dă forță și liniște. Noaptea adormeam cu imaginea orașului meu drag În minte, până când pâcla grea a visului cobora Încet În creier și În trup. Dimineața, când mă trezeam, Îi auzeam prin preajmă pe bunici, ca pe niște păsări cântătoare ce fâlfâie tot timpul din aripi. Acest fâlfâit se repeta ritmic și-mi dădea Întâi o senzație de bucurie stranie. Primul lucru pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul a părăsit lumea asta, spunând cu foarte mare greutate ultimul cuvânt: Îndoială, În prezența preotului care-l spovedise. Preotul a interpretat cuvântul ca un semn al pierderii credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l pot explica, mai ales că nu există În el nici o grotă, iar trandafirii nu sunt flori specifice zonei; Înfloresc și ei atâți câți sunt, prin curțile oamenilor, și În câteva locuri verzi, din unicul parc aflat lângă Liceul Economic. Bunica mă avea numai pe mine și eu o aveam numai pe ea. Eram aerul ei, mândria ei, seninul ei. Despre tata nu vorbeam, iar pe mama am visat-o o singură dată, legănând un prunc, Înfășat În scutece aurii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar brusc mi s-a făcut rușine și frică de râsul meu. În curând urma să intru la liceu. Învățam destul de bine, dar străluceam În special la geografie, religie, gramatică și fizică. Deși tata nu se mai arătase În casa bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un moment dat banii nu au mai venit. Într-o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de râsul meu. În curând urma să intru la liceu. Învățam destul de bine, dar străluceam În special la geografie, religie, gramatică și fizică. Deși tata nu se mai arătase În casa bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un moment dat banii nu au mai venit. Într-o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit care lega câteva sate și comune, de Grota cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu se mai arătase În casa bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un moment dat banii nu au mai venit. Într-o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit care lega câteva sate și comune, de Grota cu Trandafiri. Se Îmbrăcase ca de sărbătoare, avea părul strâns la spate Într-un fileu croșetat, așa cum poartă balerinele, iar la reverul unui pardesiu de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să afle de ce n-au mai venit banii de pensie alimentară, de atâta timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
color despre țări africane, cu zeci de imagini pline cu militari, dar n-am recunoscut niciodată În ele vreo manta produsă de fabrica unde sunt angajat ca manechin cu salariu mediu pe economie și bonuri lunare de masă. Locuiesc cu bunica dinspre tată, care este oarbă. Are 90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care a citit atâtea cărți...,, Kawabata izbucnește În râs și fumul de țigară se Împrăștie În Încăpere ca bătut de suflul unei pale de vânt. -Tu nu pricepi, că eu, Înafară de câteva pagini din Biblia pe care o avea bunica la căpătâiul patului și pe care am vândut-o Într-o zi unui șmecher cu ochi de pisică, pentru a-mi cumpăra niște ochelari de soare, nu am citit decât o singură carte din care Îmi amintesc și acum pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-l văd când mă trezesc din somn este oala de noapte din faianță de Salzburg, un obiect funcțional și azi, desăvârșit ca proporție, decorat discret cu niște arbuști gălbui pictați cu multă migală. A fost oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910, când se consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
obiect funcțional și azi, desăvârșit ca proporție, decorat discret cu niște arbuști gălbui pictați cu multă migală. A fost oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910, când se consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii, cum e și firesc, sunt pantalonii din stofă neagră, subțire, pe care-i las să alunece de-a lungul picioarelor până ce Încremenesc pe dușumea ca o nevertebrată moartă. În final mă aplec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă lași singur, mai vrei să te arunc și la gunoi?,,. -Știi cât sunt de păcătos, mai știi și că toată viața am scormonit prin gunoaie și nimeni nu s-a sinchisit de asta, nimeni nu m-a oprit. Biata bunică și amărâta de mătușă m-au hrănit și m-au păzit cât au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o prelungire a tabloului,,. Nu o interesează. Citesc pe chipul ei o mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prea mult, dar ne putem trezi mâine-poimâine la marginea societății, cerșind. Trebuie mult mai mult ca să fim un cuplu respectat și apreciat, chiar dacă societatea nu ne cere acest lucru.,, Draga mea, ,,Ceaiul mă reconfortează. Ceaiul Îmi amintește Întotdeauna de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
momentul surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită În text par să le cheme. Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost separat de singura lui soră și crescut de bunici. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
par să le cheme. Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost separat de singura lui soră și crescut de bunici. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Îngrijit de bunicul său bolnav și bătrân, perioada adolescenței va fi marcată de starea de solitudine și suferința fizică, combinate cu iminența morții. Kawabata a fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu rugăminți și lacrimi, niște pulovere, două perne, și alte mărunțișuri de necesitate urgentă. Începuse un drum obositor al ,,ascunzătorilor,, noastre, terorizați de cel care În acte Încă mai era tată și soț, până În ziua când am intrat În casa bunicilor mei, recuperată printr-o minune.,, Prin ferestrele Înalte, larg deschise, cu ramele de lemn exfoliate, ca niște orhidee care primesc lumina soarelui, auzeam neîntrerupt monologul femeii jignite, presărat cu strigăte. După finalul În care el Îi cerea să Înceteze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mari, Întrebători, ca ai tatălui și, de când Începuse să descifreze literele din alfabet, același frison ciudat la vederea lor. Când a intrat În adolescență, noul lor apartament, confort doi Îmbunătățit, În care deveniseră chiriași după o expropriere brutală din casa bunicilor materni, era o În fapt, o mare bibliotecă . Ani de zile, anticariatele și librăriile fuseseră scormonite de tată și apoi de tată și fiu, care-și uniseră pasiunea pentru lecturi și cumpărau Întruna tom după tom. Sălile de lectură erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un copil interiorizat, care la cinci ani Învățase deja aproape singur să scrie și să citească, mama, se cam plictisea. Gospodăria nu o atrăgea, de asemenea, și de altfel, În familia noastră o bătrână menajeră care fusese și În slujba bunicilor paterni, rămăsese lângă noi ca o garanție a atașamentului, și făcea absolut totul, cu meticulozitate și pricepere. Era foarte În vârstă, dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe ea n-o interesase, de vreme ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În vârstă, dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe ea n-o interesase, de vreme ce nu părăsise Încăpătoarea noastră casă, de la vârsta de douăzeci de ani și slujea acum, cea de-a treia generație. Moșiile bunicilor dispăruseră Înghițite de furia comunistă, dar casa, nici azi nu-mi explic cum, nu ne fusese luată. Prima zi de școală a fost un supliciu. Abia așteptam să revin În camera mea și nu puteam concepe că, de-acum Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numelui nostru de familie, mă-ntreb dacă n-o să mă faci, poate, și pe mine părtaș la secretul ăsta. Așa, ce rușine, ce rușine că Alex P. e singurul din toată clasa care nu și-a făcut mămica și tăticul bunici. În timp ce toți ceilalți se însoară cu evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]