2,586 matches
-
tradus din franceză de Viorica Niscov, cu o prefață Toader Paleologu. La Editura Dacia, apare volumul Între lumi: convorbiri cu Nicolae Steinhardt, ediție îngrijită de Nicolae Băciuț. Apare volumul Dăruind vei dobândi, la Editura Mănăstirii Rohia. 2008. Apare volumul Articole burgheze, la Editura Mănăstirii Rohia/ Polirom, ediție îngrijită, adnotări, cronologie și indice de Viorica Niscov, studiu introductiv de Nicolae Mecu. La Editura Mănăstirii Rohia/Polirom apare un alt volum, Dăruind vei dobândi: cuvinte de credință, ediție îngrijită, note, studiu introductiv și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Mihăilescu în Postfață la În genul ... Tinerilor, reeditată sub titlul În genul lui Cioran, Noica, Eliade ... la Humanitas în 1996, debut de care se va dezice, de altfel, mai târziu, urmează colaborări cu diferite articole la revistele vremii: la Revista burgheză: Un mare critic burghez: D-l. E. Lovinescu; Revista Fundațiilor Regale: Elementele operei lui Proust, apoi mai apar articole scrise de el în Libertatea, precum și în ziarele: Tribuna poporului și Victoria. În 1947 e îndepărtat de la Revista Fundațiilor Regale odată cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ceea ce s-a transformat pentru el într-o adevărată obsesie (în sensul bun al cuvântului) libertatea tema libertății, astfel că el îl citează pe Dostoievski: ,,Libertatea, iată formula omului", dar și pe Thomas Mann: Libertatea e o noțiune pedantă și burgheză". Cu privire la acești doi mari creatori ai literaturii universale, Steinhardt sublinia faptul că nimeni n-a reușit să înțeleagă mai bine decât ei felul în care diavolul acționează în lume, veșnic făcându-se nevăzut, absent, inexistent (vezi în acest sens Legenda
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în primul rând importanța fără egal pe care Steinhardt o atribuie libertății, conferindu-i întâietate față de toate celelalte virtuți. Astfel Steinhardt îl citează pe Dostoievski: "Libertatea, iată formula omului", dar și pe Thomas Mann: "Libertatea e o națiune pedantă și burgheză", dar mai presus de orice e fascinat de următoarele cuvinte ale lui Kierkegaard: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci e libertatea". Un alt lucru care ne îndreptățește să credem că libertatea e obârșia "memoriei fericite" e faptul că însăși problema
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
indiferent la onoruri" care era atras de Rusia Sovietelor, ca de altfel "toți socialiștii timpului", care pentru a participa la Internaționala a III-a a călătorit timp de două săptămâni "prin Baltica, Stettin, Helsinki", deoarece "cordonul sanitar întins de puterile burgheze nu permitea ca patria socialismului să fie abordată pe altă cale", acest om pentru care "politica ținea loc de orice" pare prea mult pentru un tânăr care cunoștea "ca pe degete, arta de a dezamăgi". Totuși, o călătorie făcută în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Opusul păcatului nu e virtutea, ci e libertatea". Ce elogiu mai frumos poate fi adus libertății decât aceste cuvinte. Poate cele ale lui Dostoievski "Libertatea, iată formula omului" sau cele ale lui Thomas Mann: "Libertatea e o noțiune pedantă și burgheză". Dacă însuși actul credinței se află într-o dependență evidentă de libertate din perspectiva lui Steinhardt, atunci putem considera că libertatea e cea care i-a dat puterea acestuia de a uita răutățile, de a ieși fericit din temniță. E
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
anterioare botezului. Eu, aici, am încercat să joc rolul cârcotașului. Să vedem, e chiar așa? Astfel, am citit toate textele sale anterioare convertirii. Respectiv, volumul de debut din 1934, În genul tinerilor, publicistica lui interbelică și imediat postbelică din Revista burgheză, Revista Fundațiilor Regale, Libertatea, Universul literar, evident cele două volume despre iudaism publicate împreună cu prietenul său E. Neuman, cu care nu e văr decât prin alianță, acesta fiind căsătorit cu verișoara lui Steinhardt, Gertrude Steinhardt. Apoi teza de doctorat în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ediție îngrijită și Prefață de Virgil Bulat, Ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Steinhardt, Nicolae, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional: critica operei lui Leon Duguit: teză de doctorat, Editura Solstițiu, Satu-Mare, 2000. Steinhardt, Nicolae, Articole burgheze, Editura Polirom, Iași, 2008. Wurmbrand, Richard, Îmbătat de dragoste, ediție îngrijită de Teodor Pandrea, Editura Stephanus, București, 1992. Wurmbrand, Richard, Dacă zidurile ar putea vorbi, traducere din limba franceză: Constantin Moisa, Editura Stephanus, București, 1995. Wurmbrand, Richard, Dovezi ale existenței
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
categoriile similare din alte spații politice. Într-un astfel de context, aceste straturi privilegiate erau într-un fel specializate, în sensul că-și împărțeau zonele de influență. Exista o nobilime militară, un cler menit să ofere sacralitate puterii, o birocrație burgheză însărcinată cu administrarea regatului și încă o categorie, clasa negustorilor care își asigura propria prosperitate cît și pe cea a regatului. Dar în loc să se solidarizeze, aceste categorii sociale se considerau rivale, orice avans al uneia față de alta fiind mai degrabă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
intelectuală, nimic nu demonstrează totuși c-ar fi avut o influență mai mare la scara întregii țării. Déroulède reflectă spiritul unei epoci la modelarea căreia și-a adus și el contribuția, pe cînd Barrès și Maurras nu inspiră decît clanurile burgheze în căutare de argumente capabile să faciliteze convertirea lor la religia națională. După aventura boulangistă, după denunțarea corupției republicane cu ocazia scandalului din Panama și apoi după angajarea împotriva lui Dreyfus, Maurice Barrès (1862-1923) va renunța la conotația contra-re-voluționară a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
evanghelice. În plus, dincolo de acest clivaj confesional, se ciocnesc două temperamente politice: primul, centralizator, static, militarist și prusian, raportat la o identitate asimilatoare de tip Reichdeutsch (Imperiul german), iar cel de-al doilea de o sensibilitate aproape helvetică, atașat libertăților burgheze moștenite de la tradiția orașelor libere medievale, descentralizator și profund federalist, care menționează conceptul de naționalitate legală comună tuturor neo-ger-manilor conferind o accepție mai locală a ideii de cetățenie. În ciuda acuității și persistenței sale pînă chiar în zilele noastre, acest conflict
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cu toate acestea ea va fi marcată mai mult de fazele autoritare care preced și urmează acestei etape. De altfel, momentul esențial este cel din 1923, după eșecul tentativei agraro-populiste conduse de Stambouliski în alianță cu comuniștii și cu partidele burgheze, soldat cu asasinatul liderului agrarian. La rîndul său, Ungaria care pierduse 67 % din teritoriu și 57 % din populație, va trece în 1919 de la bolșevismul lui Béla Kun la dictatura amiralului Horthy înche-iată în 1944 sub impactul invaziei sovietice, în vreme ce România
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lingvistică prea ace-lerată pentru o țară care s-a caracterizat mai mult decît oricare alta prin fragmentare dialectală. În maniera cea mai vindicativă, acest resentiment va alimenta frazeologia mussoliniană care exalta drepturile "națiunii proletare" a italienilor față de egoismul vechilor națiuni burgheze și suficiente. Astfel regimul fascist a impregnat spațiul vital al Italiei, sporind în intensitate pînă la invadarea Abisiniei, în 1935, luîndu-și apoi în 1938 expresia oficială a unui rasism antisemit imitat doar de Germania nazistă. Cît despre aceasta din urmă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de dreapta, alții de stînga, care nu erau însă nici marxiști, nici fasciști. Aceștia au întors spatele la tot ceea ce devenise acum Europa. Un puzzle de state, înțepenite, în lipsă de altceva mai bun, în identitățile lor meschine, încluzînd "națiuni burgheze", după formula lui Hobsbawm 367 națiuni conformiste, marcate de masacrele recente și din acest motiv mai puțin agresive decît înainte, care nu aveau alt țel decît satisfacția calmă a economiilor lor naționale care le mărginea orizontul atîta vreme cît structura
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
războiul de clasă. Cuvîntul de ordine vizează o alianță lărgită împotriva inamicului ideologic primordial: fascismul, reprezentat mai curînd de regimul nazist decît de cel al lui Mussolini, în ciuda terminologiei utilizate. Acest context explică faptul că, fără a deveni camarazi, partidele burgheze și burghezii din toa-te țările au fost acceptați drept tovarăși de luptă în ideea că ei manifestau o anumită voință de progres social și nu se considerau adversari ai comunismului, ci ai totalitarismului germano-italian. Internaționala antifascismului se născuse. Cea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
măsuri în iulie 1971 deși era o confirmare a noii realități politice, nu excela, după cum observă Cosmin Popa, în claritate teoretică și organizațională, ci se remarcă mai ales prin revenirea la formulele staliniste (cosmopolitism, concepții dăunătoare, influențele dăunătoare ale ideologiei burgheze). Cosmin Popa consideră că programul ideologic lansat în 1971 a prefigurat începutul unui proces complicat de preluare totală a controlului asupra societății, de consolidare a cultului personalității și de transformare a culturii în ideologie. Amestecul direct al conducerii partidului comunist
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în special după 1947, când comuniștii au preluat oficial puterea în România, nu mai reprezintă rezultatul unei continuități, a unor acumulări literare, ci efectul unei rupturi brutale cu tradiția estetică a literaturii române, considerată retrogradă, periculoasă, semn al unei mentalități burgheze. E un lucru știut că literatura, dar poezia în special, are nevoie de un interval în care să se manifeste fără constrângeri; are nevoie, altfel spus, de un spațiu al libertății. Nu e vorba de o libertate socială, ideologică, nici măcar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
realizează, pe lângă romane "curate", precum Groapa ori Princepele, și cărți comandate. Dintre acestea, Facerea lumii (1964) avea sarcina de a crea o mitologie apocrifă a ilegalității, care să legitimeze rolul jucat de comuniști înainte de 23 august 1944 în transformarea societății burgheze, cu toate păcatele sale capitale, într-o societate de tip nou, socialistă. Falsul istoric astfel lansat public va fi susținut și dublat de ecranizarea cărții, dând naștere unui dublu discurs ideologic. Istoric literar de anvergură, dar și un foarte cunoscut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în paginile aceluiași cotidian, muncitorii intelectuali. Avem de-a face, practic, cu descrierea unei proceduri calculate, realizată ca demers propagandistic și având scopul de a justifica eliminarea "elementelor intelectuale" provenite din "vechiul regim", considerate a fi "reacționare" sau "tributare mentalității burgheze" și care erau, practic, incapabile de a se ridica la cerințele nobilei misiuni de promovare a "idealurilor comunismului" de inspirație marxist-leninistă. Sunt puse la lucru, în această direcție, două tipuri de articole de presă, așa cum le determină autorul capitolului în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pună "energia creatoare" în slujba puterii. În fine, întrucât procesul este gândit astfel încât să producă rezultate imediate, în cea de a treia etapă se produc în paginile Scînteii proaspeții "muncitori intelectuali" de extracție "sănătoasă", care, departe de a avea sofisticarea "burgheză" de "acrobați ai ideilor", vor reda în termeni pe înțelesul "maselor largi, populare" coordonatele responsabilității lor creatoare. Ceea ce reușește Sorin Bocancea, printr-o abordare ce nu urmărește să "judece" comportamentul intelectualilor dinspre o iluzorie "puritate ideologică", ci "din perspectiva existenței
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
această încercare de supraviețuire a sociologiei este ambiguă, explică Zoltan Rostaș, exemplul cel mai clar în acest sens fiind identificat în 1959: pe de o parte, o critică la adresa monografiilor economice pe model sociologic, acuzate de a recupera o "metodologie burgheză", în total dezacord cu principiile marxism-leninismului, apare în publicația Lupta de clasă, neadmițându-se, practic, nicio replică și dând semnalul intrării sociologiei într-o nouă perioadă apocaliptică; pe de altă parte, participarea unei delegații române la Congresul internațional de sociologie
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Miron Constantinescu, Tamara Dobrin, Sabin Totu ș.a.). Desprindem din memoriile lui Ion Ianoși imaginea unui personaj preocupat constant atât de tensiunea dintre autonomia individului și dictatul autorității supreme, cât și de salvgardarea libertății lăuntrice 21. Multipla condiție minoritară - originea transilvană, burgheză, maghiară-evreiască - nu este doar un stigmat, ci și o șansă pentru o perspectivă mai echilibrată atunci când vine momentul rememorării și reconstituirii istori(ografi)ce. Cum am scris și cu alte ocazii, numeroși români au fost contaminați de ideea că regimul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mult sau mai puțin "burgheze". Este o întrebare care s-a mai pus în istoriografia română (o sesizăm la profesorii Andrei Pippidi, Dinu C. Giurescu, dar și la alți istorici, arhitecți): în ce măsură mediul, ambianța, vechea cultură și arhitectură (cu nuanțe burgheze, aristocratice, care supraviețuiesc în comunism) au o influență? Nu atât asupra naturii regimului (sau a schimbării naturii regimului politic), cât a stării de spirit a locuitorilor. Iar aici afirmațiile lui I. Ianoși - care trăiește în Leningrad în 1949 omagierea deșanțată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
populară. Uzina comunistă este hrănită de energia celor care se dedică schimbării, conștienți fiind de poziția lor de constructori ai socialismului. Îndoiala în fața liniei de partid este un păcat capital. Neglijarea cabinetului centralizând și analizând inovațiile este motivată de viziunea burgheză a științei ca apanaj al celor privilegiați prin educația superioară. "Cristescu: Păi, ce, inovația se face așa, cât ai bate din palme? Cavafu: Te culci prost și te scoli peste noapte inventator? Cristescu: Eu le-am atras atenția de la început
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
comuniste. Proiectul de cheie imaginat de Biserică este atribuit unui imaginar Ionescu-Perjoiu, inginer-savant cu studii în Germania. Trucul lui Mitică Ionescu expune un alt păcat major ce poate submina armonia lumii noi: servilismul lui Cristescu și Cavafu indică supraviețuirea mentalității burgheze de ploconire în fața tehnicii occidentale. Neîncrederea față de Spiridon Biserică este neîncrederea față de rețeta de succes a socialismului, rețetă capabilă de a scoate la lumină geniul latent al maselor. Comicul este, pentru Baranga, o armă de luptă în confruntarea cu mentalitățile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]