3,179 matches
-
Community: Finding Connection în a Computerized World, Secker & Warburg, Londra, 1994. RICE-LINCOLN, Susan, Mastering Web 2.0: transform your business using key website and social media tools, Kogan Page, Londra și Philadelphia, 2009. RIEFFEL, Rémy, Sociologia mass-media, traducere de Ileana Busuioc, Editura Polirom, Iași, 2008. ROȘCA, Viorica, Mediatizarea discursului electoral și imaginea publică a candidaților, Editura Institutul European, Iași, 2007. RUETTE-GUYOT, Emanuelle, LECLERC, Serge, Web 2.0. La communication "lter @ active", Éd. Economică, Paris, 2009. SAVIGNY, Heather, The problem of political
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Editura Polirom, Iași, 2007, p. 22. 11 Ibidem, p. 22. 12 Pierre Bordieu, Jean-Claude Passeron, Sociologues des mythologies et mythologies des sociologues, în Leș Temps Modernes, nr. 211, decembrie 1963, pp. 1998-2001, apud Rémy Rieffel, Sociologia mass-media. Traducere de Ileana Busuioc, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 106. 13 Jean Baudrillard, La société de consommation, Gallimard, Col. "Idées", Paris, apud Rémy Rieffel, op. cît., pp. 107108. 14 Denis McQuail, Mass Communication Theory. An Introduction, ediția a II-a, Sage Publications, Londra, 1987
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
nu era În niciun fel diminuată de austeritatea În care trăiau. În cerșetorie nu mai vedem azi acea demnitate senină pe care ne-o poate transmite orbul din poemul de mai jos: zâmbetul orbuluiîn cutia cu monede câteva frunze Valentin Busuioc Trebuie să recunoaștem că orbul zîmbește mai curînd toamnei atît de blînde (Încă), În ciuda faptului că noi vedem cum În agoniseala lui sau pripășit și cîteva frunze. Dar poate că orbul le a simțit deja atingerea sau adierea și este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date odraslelor, Natalița reuși să termine de așezat masa. Nu uită să șteargă icoana, cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
icoana, cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache, răpus, de tânăr, în războiul Crimeii. Prin ușa întredeschisă, Ion se uita cu luare aminte la ceea ce făcea maică-sa: avea o cană, de unde, cu un mănunchi de busuioc, stropea, cu agheasmă, plapumele, macaturile și păturile, primite în dar la nuntă, costumele ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele de băiețandri, care pocneau din bice și spintecau văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură, dar bucuria lor fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ei. — Miroase, îi spuse el. A inhalat cu ochii închiși, încercând să ajungă la parfumul pielii lui. —Coriandru, spuse ea, triumfătoare. Lisa primi drept răsplată un alt zâmbet din partea lui. Gura i se curba puțin la colțuri... Și mai e busuioc, chimen și cimbru, indică el. Le poți folosi la gătit. Da, zâmbi ea. Le pot presăra peste mâncarea livrată la domiciliu. Nu avea rost să se prefacă în fața lui. Zilele în care era îndrăgostită lulea și abia aștepta să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tandrețea mamei ce venea să mă sărute seara, când credea că am adormit, iar eu doar mă prefăceam; cum venea ea tiptil, se apleca și mă săruta pe obraji sau pe gât, fiind Întotdeauna Însoțită de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și nu ți-a trecut decât cu foaie de ceapă și pâine mestecată În gură de bunica, la șopârla verde care s-a ascuns printre lemne când ai fost la moară, la duminicile când oamenii mergeau la biserică mirosind a busuioc și trandafirași cum Îți amorțeau picioarele În timpul slujbei și cum pe la jumătate voi copiii fugeați afară pe la tufele de zmeură din spatele bisericii și cum stăteau oamenii după-amiază pe cale, bărbații deoparte și femeile și bătrânele În altă parte toți pe bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
furiș, aproape pe furiș a intrat În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își mistuie zvârcolirea pe sub stoguri de fân. Ochii albaștri sunt ai bunicii tale. Amintirea e dintr-o vacanță. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
culoarea dorită, inclusiv albastră. Ei au selecționat și un mic animal cu blana prețioasă - „mura” - care nu exista până acum În natură. Tu mănânci o dulceață de mure. Ești În vizită. În casă la Remus Doctor miroase a iod, a busuioc și a naftalină Învechită. Mobilele sunt de nuc lustruit cu uși și sertare burtoase de care atârnă mânere de bronz. Farfuriile stau aliniate pe un perete Între icoane vechi pe sticlă și pe lemn. Trei farfurii Îi atrag atenția. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se opresc decât atunci când nu mai pot sufla și se duc la fântână și beau apă și-n aer plutește miros de praf și busuioc, iar calul alb din fruntea cetei de lătureni oprită-n fața curții sforăie și bate din picior. Onica Întoarce capul și Întâlnește cerul adunat În ochii feciorului cu părul galben pe care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În sfârșit. Și ieși cu o supieră în mâini. O puse pe masă. Pe spaghete se afla un buchețel de busuioc în formă de floare. Mă servi, apoi se așeză în față mea cu mâinile sprijinite pe masă. — Dar tu nu mănânci? — Mai târziu. Am vârât furculița în farfurie, mi-era foame, nu-mi aduceam aminte de când nu-mi mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de mâncarea făcută la microunde, a continuat ea. Ai auzit vreodată expresia „Dacă nu e rupt, nu-l repara“? Și ce e asta? m-a întrebat ea referindu-se la o pungă din celofan în care erau frunze proaspete de busuioc. Mama le împungea cu degetul suspicioasă. —Ăla e busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
auzit vreodată expresia „Dacă nu e rupt, nu-l repara“? Și ce e asta? m-a întrebat ea referindu-se la o pungă din celofan în care erau frunze proaspete de busuioc. Mama le împungea cu degetul suspicioasă. —Ăla e busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv. —E o plantă, i-am replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
frunze proaspete de busuioc. Mama le împungea cu degetul suspicioasă. —Ăla e busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv. —E o plantă, i-am replicat eu răbdătoare. Biata mama! Înțelegeam cât de nesigură și de amenințată se simțea. —Ei, nu poate să fie cine știe ce de capul ei dacă n-au putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-a răspuns ea dubitativ, ce zici de asta? Ți-ar folosi? mi-a spus ea neliniștită oferindu-mi un feliator de ouă, care era în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să tai busuiocul? În trecut, am descoperit că unul dintre obiectele astea funcționează destul de bine, a zis ea pe un ton ușor sarcastic, evident cam sătulă de straniile mele pretenții. Se numește cuțit. Sunt sigură că dacă dăm niște telefoane, o să găsim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ton ușor sarcastic, evident cam sătulă de straniile mele pretenții. Se numește cuțit. Sunt sigură că dacă dăm niște telefoane, o să găsim un magazin în Dublin care vinde așa ceva. Pusă la punct, am acceptat cuțitul și am început să toc busuiocul. —Și ce faci tu exact? m-a întrebat mama, care se uita la mine cu o privire pe jumătate urâcioasă, pe jumătate fascinată, de parcă nu i-ar fi venit să creadă că ceva atât de ciudat ca gătitul se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la mine cu o privire pe jumătate urâcioasă, pe jumătate fascinată, de parcă nu i-ar fi venit să creadă că ceva atât de ciudat ca gătitul se petrecea în bucătăria ei. Un sos pentru paste, i-am spus în timp ce mărunțeam busuiocul. Se numește pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus în timp ce mărunțeam busuiocul. Se numește pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap cu înțelepciune, atotștiutoare, de parcă se întâlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap cu înțelepciune, atotștiutoare, de parcă se întâlnea cu ingredientele astea la modul cotidian. — Întâi toc busuiocul foarte mic, i-am explicat, ca un chirurg care îi explică viitorului pacient cum o să-i facă un triplu by-pass. Cu blândețe, exhaustiv, îndepărtând orice mister. (Întâi o să-ți secționez sternul.) — Apoi adaug uleiul de măsline, am continuat. (Apoi îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rochiile alea îngrozitoare, lungi și violete, și cu machiajul ăla disperat. Nu vrei să vorbești cu ea și să încerci s-o convingi să se mai îngrijească puțin? Dar Anna arată așa cum e ea, i-am spus mamei în timp ce vărsam busuiocul tocat într-o tigaie. Asta e Anna. Dac-ar arăta altfel, n-ar mai fi Anna. Știu, a oftat mama. Dar cum se îmbracă! Sunt sigură că vecinii cred că bietul copil n-are nici o haină. Arată ca o vagaboandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunt rele deloc. Uite ce e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i cumpăr niște busuioc. Parcă spuneai că are bucătar, a remarcat Alex. Nu putea să-l trimită pe el? — Într-adevăr, are bucătar. Și mai are și menajeră, și bonă, și doi copii. Așa că n-am nici cea mai vagă idee de ce eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]