KorAP: Find »[drukola/base=buzunar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...551 >

13,753 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cer să veniți s-o vedeți pe doamna Eckman. Este foarte Îngrijorată. — Vreți să spuneți că el nu mai e? — Dispărut. Nu s-a mai Întors acasă noaptea trecută. Foarte misterios. Era rece. Myatt Închise fereastra și, cu mâinile În buzunarele hainei lui de blană, Începu să se plimbe În sus și-n jos prin Încăpere, trei pași Încoace și trei pași Încolo. Spuse Încet: — Nu mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-l Îngrijoreze, domnule Myatt. Trebuie să fim miloși. Dar eu nu sunt creștin, domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le citi cu atenție. Nu comentă nimic și nici expresia lui nu trădă nimic. Nimeni n-avea cum să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ai vrea să vii cu mine la un spectacol În seara aceasta? Folosi numele ei de botez, simțindu-se acum cu totul În largul lui, căci știa că mama ei fusese evreică și că-l avea pe unchiul ei În buzunar. Mi-ar face mare plăcere, dar i-am promis domnului Savory că voi cina cu el. — Putem ieși la unul din cabaretele acelea de noapte. Dar Myatt nu avea intenția s-o lase să cineze cu domnul Savory. După-amiaza era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști? Myatt se gândi o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și mâinile lor se Împletiră. Myatt se Întrebă dacă nu cumva domnul Stein avea deja contractul În buzunar. Mistinguett (1875-1956), pe numele ei adevărat Jeanne-Marie Borgeois - dansatoare și cântăreață franceză celebră În special pentru picioarele ei frumoase și pentru personalitatea scenică. Numele de Mistinguett (Miss Tinguett) derivă de la un cântec dintr-un spectacol de revistă. A dansat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

am spus să păstreze restul. —Mulțumesc, doamnă, spuse el, băgându-i la curea. Ne vedem data viitoare, i-am zis, ținând ușa deschisă ca să poată ieși. Aproape că Jim ieșise pe ușă, când se Întoarse și spuse: —Asta era În buzunarul domnului Mortimer, doamnă. Mi-a Îndesat ceva În mână și a dispărut pe coridor. Închizând ușa, m-am uitat la ceea ce-mi dăduse Jim: o punguță Ziploc din plastic transparent, care părea să aibă În ea un teanc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

cineva pe-acolo. Se-ntâmplă cumva să fi murit mai mulți inși azi-noapte în clădirea Loomis Place? Și tipul cu favoriți o apucă zdravăn pe gagică de păr și o dă mai încolo. Cu mâna cealaltă scoate un telefon din buzunarul interior și-i deschide clapeta, zicând: „Alo!“. Pe toți or să-i găsească fără nici o cauză aparentă a morții, zic. Nash învârte degetul prin sosul de ceapă și zice: — Ăla-i blocu’ tău? Păi da, am mai zis o dată. Ținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zâmbește. Și tipul cu favoriți zice: — Da, înseamnă foarte mult pentru mine în momentul ăsta. Și eu te iubesc. Închide și se lipește iar de fața gagicii. Nash ia bancnota de zece dolari de pe bar și și-o vâră în buzunar. Nu, n-am auzit nimic, zice. Gagica alunecă de pe bară și râde. Se urcă la loc și zice: — Ea era? Și tipul cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate capacul unui marker galben și deschide cartea. O întreb dacă doamna Boyle discută despre poezii. Și Mona zice: — Adică Helen? Da, a recitat vreodată vreo poezie? A dat vreodată telefon din biroul dânsei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
avut impresia că am stabilit în sfârșit o legătură, numai că după aia mi-am dat seama că vorbisem despre realități cu totul diferite. Și mă ridic în picioare. Despăturesc o foaie de hârtie pe care am scos-o din buzunarul de la spate, îi arăt poemul și o întreb dacă îi sună cunoscut. În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Magia însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale. Parcurge poemul cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer, întinde arătătorul spre mine și zice: — Am auzit de așa ceva. E un descântec de adormire, nu? În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Rezultatul ultim al morții este chemarea renașterii. De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și se sărută. Își întind unii altora fuioare roz de vată de zahăr. Merg unul lângă altul, fiecare ținându-și mâna în buzunarul de la spate al blugilor celuilalt. Privind la mulțime, Helen zice: — Să nu mă înțelegi greșit, dar când ai făcut-o ultima oară? Ce anume să fac ultima oară? — Știi tu. Nu știu dacă ultima oară când am facut-o se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
E o Carte a umbrelor, zice Mona, adevărata Carte a umbrelor. Trebuie să fie a unei vrăjitoare adevărate. Lăsați-mă s-o traduc. O să vă zic ce-am descoperit. Pe cuvânt. Împăturesc blestemul de la Helen și mi-l vâr în buzunarul de la spate. Fac un pas spre Mona. Mă uit la Helen, și dă din cap. Tot cu spatele la noi, Mona zice: — O să-l aduc înapoi pe Patrick. O să-i aduc înapoi pe toți copilașii, zice. O apuc de talie pe la spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar și zice: — Așa, unde rămăsesem? Deci, zic, unde a găsit poemul? Și Nash zice: Ia ghici. L-am găsit, zice, în singurul loc în care nu ai cum să-l distrugi. Apucă o sticlă de bere și-i îndreaptă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la portbagaj. Pune-le aici arată el un loc liber. Țăranul aduce geamantanele și le îngrămădește în locul arătat de șofer, scoate apoi din buzunar o hîrtie de 25 și i-o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice șoferul, luînd bancnota, aranjînd mai bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pîine, preocupat să-și dea seama ce anume l-a neliniștit. Departe, în autoservire, peste rafturile cu borcane de dulceață, un crîmpei de cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase la șeful autogării pe un șofer. Să-ți dau o invitație pentru sîmbătă, poate vii cu prietena la premiera piesei mele spune Mihai întinzîndu-i hîrtia scoasă din buzunar. Rîndul trei, locurile șase și șapte. Mulțumesc! se bucură Vlad, punînd în portmoneu invitația. Sorina tocmai îmi spunea la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în care joacă și o actriță cu care a copilărit; locuiau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
telefon am solicitat o convorbire cu taxă inversă, pe numele Lazăr. La-zăr spune apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc! Închide și se întoarce la locul lui, începînd să se caute prin buzunare de bani. V-a fost student? îl întreabă actorul pe profesor, văzîndu-l abătut. Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lăsat să dorm. Chelnerul își vede urgent de drum, amintindu-și surîsul bătăios. Cînd ajunge lîngă Lazăr, se apleacă ceremonios: Fratele meu omul dorește ceva? Ce-mi poți da de șase lei și cincisprezece bani? Sfaturi. Lazăr scoate mîna din buzunar și răstoarnă banii pe masă: Te ascult. În ce domeniu? Filosofie. Ce teorie trebuie să adopt ca să-mi treacă de foame? Ține cont: azi, la prima oră, am băut doar o gură de cafea, și-aceea în fugă. Fratele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]