42,681 matches
-
Debussy; iar bunicul mi-a răspuns: "ar fi mult prea scump, așa că însănătoșește-te și întoarce-te!" I-am povestit întâmplarea prietenului meu Sacha Schneider, violonistul, care mi-a spus: "așteaptă o clipă!" Și-a scos vioara și mi-a cântat o parte din Cvartetul de Debussy, adăugând: "acum poți să faci ce vrei!" Eu ascult multă, multă muzică, de la vârsta de 12 ani când mergeam cu mama la concerte. Dar nu muzică de operă, căci nu pot să ascult și
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
fundamentale ale muzicii", anume "melodia, armonia, ritmul; ia naștere un studiu de sonorități al cărui farmec se transmite direct". Iar în privința realizării propriu-zise, se notează că "bucureștenii au dovedit, din plin, cultură a sonorităților, cunoaștere stilistică și plăcere de a cânta", aspecte "valorificate mai ales în părțile poetice, lente, ale Suitei a II-a, a compozitorului național român George Enescu". Iar "Horia Andreescu, aidoma unui magician, a creat în Sarabandă și Arie, stări subtile de vrajă și de mister." Sunt aspecte
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi începe să ne doară capul/ De crinii de pe ei și rînd pe rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei apariții ale Madrigalului, au fost intercalate și câteva numere în care artiștii importanți au contribuit la sărbătorire: Studioul de muzică veche cu o selecție de cântece scoțiene renascentiste cântate cu delicată melancolie de Georgeta Stoleriu; Valentin Gheorghiu cu un moment emblemă pentru el, ca mare schumannian; apariția lui Gabriel Croitoru a suscitat întrebarea "oare cântă pe vioara Stradivarius" dobândită acum doi ani?" Frumusețea sunetului nu a compensat însă aplatizarea
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
contribuit la sărbătorire: Studioul de muzică veche cu o selecție de cântece scoțiene renascentiste cântate cu delicată melancolie de Georgeta Stoleriu; Valentin Gheorghiu cu un moment emblemă pentru el, ca mare schumannian; apariția lui Gabriel Croitoru a suscitat întrebarea "oare cântă pe vioara Stradivarius" dobândită acum doi ani?" Frumusețea sunetului nu a compensat însă aplatizarea frazării și lipsa de vlagă, într-o piesă în care verva ritmică este esențială. Un moment inedit a fost apariția la pupitrul Madrigalului a lui Stelian
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
în registrul obiectiv ("pe ecran, o muscă/ a ațipit// direct pe lama/ unei săbii" - Oboseală), cît și în cel subiectiv: "Benign, oboseală:/ am realizat/ durerea scurtă/ surzenia tălpilor/ iradiind/ de-atîta mers" (ibidem). Fiind resimțită lumea precum "un dar strivitor", poeta cîntă pe corzile unor stări-noțiuni declinante, care o conduc la limita inefabilului, deci a unei noi amuțiri: Insolubilă este/ sarea deziluziei/ lacrimii reci/ vezi acum/ halucinația/ remușcarea// sînt în viața asta/ pură prezență/ mută" (Ipocrizie). Stadiul ultim al acestei descompuneri îl
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a unei noi amuțiri: Insolubilă este/ sarea deziluziei/ lacrimii reci/ vezi acum/ halucinația/ remușcarea// sînt în viața asta/ pură prezență/ mută" (Ipocrizie). Stadiul ultim al acestei descompuneri îl constituie destrămarea somatică, dispariția trupului. Motiv de mîndrie pentru poetesele ce-și cîntă înflorirea nubilă ori maturitatea furtunoasă a simțurilor, aci alcătuirea trupească adoarme, orbește: "Probabil acesta-i trupul/ meu, întins;/ grijă să nu/ calc pe el, să nu cad, voi/ crea acum un spațiu mărit;/ prestanța degetului/ în prim-plan, aboslut/ va
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
sunt mai unversali atunci când, vorbind despre ceea ce cunosc bine unui public care acceptă să se vadă și să se privească autocritic, ajung prin miracolul teatrului, da, prin credința cu care scriu, prin sinceritatea pe care o investesc, să descrie, să cânte sufletul omenesc, să-i pătrundă toate tainele, să-i dezvăluie întreaga bogăție. Cehov nu e universal pentru că e rus, ci pentru că are geniul de a descrie sufletul rus, în care toate ființele umane se pot regăsi. Așa se întâmplă cu
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
cînd privește detaliul în imediatul lui, ignorînd deliberat contextul și tocmai astfel adîncind suspense-ul, și cînd explică, dizertează, recreînd situații și reflectînd la morale. Părerea mea este că Behr își concepe propria identitate auctorială ca un cor de amatori, care cîntă bine cînd au o seară mai bună și piesa se nimerește să fie frumoasă în sine, dar poate fi la fel de bine jalnic dacă tenorul e prost-dispus sau fragmentul interpretat ceva mai dificil. E riscul gazetarului, de altfel, care se poate
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
cele câteva produse sau calități ironizate, dar recunoscute de toată lumea? Sunt nemții buni ingineri, englezii toți gentlemani, iar francezul umblă tot timpul cu bereta pe cap și bagheta sub braț? Românul este cineva care mănâncă mititei și mămăligă, recită Eminescu, cântă doine și se îmbracă în iie? Propria mea definiție se referă în primul rând la limbă maternă. Este român cel care vorbește româna ca limbă maternă sau ca limbă oficială. În cazul meu, atâta timp cât romana este încă limba pe care
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai crede încă, nimic nu pare a fi decît la început./ Chiar sfîrșitul. Urcăm în munți, uităm cine sîntem,/ iubim și cîntăm, revenim în straie,/vorbim, uităm, și pînă la urmă/ n-are rost să-ți mai spun că-n sfîrșitul de acum/ mileniul pare a fi abia un început de vorbuliță gata să dea/ în lături adevărul, să spună tot ce
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
lente, panglici möbusiene,/ schimbîndu-se, îi dă ocol" (ibidem). Sau următoarea combinație, Bacovia plus Aragon, în aceeași lascivă rotire de vals: "un vals slav rotitor întru slava ta vals/ ușor roșu 'n obraji de atîta efort/ dansezi fals mon amour și cînți fals acest vals/ și ești greu mon amour ca un lemn ca un mort// rotitor somnolent raz-dva-tri valsu' slav/ obrazul pe umărul tău să mi-l culc/ și să-ți spun te iubesc și să-ți spun că-ți sunt
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
universală nu se mai poate sustrage impresiei de joc caleidoscopic, de irațioanlă perindare de elemente capabile, concomitent, a da corp totalității și a o persifla: "și nu îndrăznesc să bat la ușa vecinului de deasupra/ l-am auzit toată noaptea cîntînd:/ "Let me kiss your cheek your brown/ Toudoritza, darling!/ Kiss your eyes and Lashes now,/ Toudoritza, darling!"/ m-aș trage totuși la căldură pe undeva mai aproape de vatră/ pe undeva către centrul Pămîntului/ aș îngropa toată Geologia în litere/ pîn
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
cedat în sfîrșit piculinei și cornului/ abia a mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
nenorocirile noastre. Vorbeau limba română. Limba noastră. Erau edomiții noștri". Punct în care Virgil Gheorghiu se cam înșela: respectivii nu vorbeau limba noastră, ci, la perfecție, pe a lor - de lemn! Volumul se încheie imnic, așa cum și începuse: Dacă te cânt, tu, frumosul meu regat natal, tu nu vei muri. Numai țările care n-au poeți sunt muritoare și pier." 1) România în știința și cultura occidentală, Academia româno-americană de științe și arte, vol. XIII, Davis, 1992, p. 160.
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
tuberculozei, a poliomielitei etc. Banul își umanizează chipul. Teoriile vechi, depășite de realitate, se ascund îndărătul bărbilor stufoase ale "marilor dascăli". Se mai preconizează o ofensivă împotriva malnutriției... Vasul vechi, ruginit, amintind de "Aurora", se scufundă aidoma "Titanicului", în vreme ce orchestra cîntă, cîntă, cîntă... Pe undeva, prin Africa, un prunc adoarme tot așteptînd ca orezul imaginar pus la fiert să dea în clocot.
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
a poliomielitei etc. Banul își umanizează chipul. Teoriile vechi, depășite de realitate, se ascund îndărătul bărbilor stufoase ale "marilor dascăli". Se mai preconizează o ofensivă împotriva malnutriției... Vasul vechi, ruginit, amintind de "Aurora", se scufundă aidoma "Titanicului", în vreme ce orchestra cîntă, cîntă, cîntă... Pe undeva, prin Africa, un prunc adoarme tot așteptînd ca orezul imaginar pus la fiert să dea în clocot.
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
poliomielitei etc. Banul își umanizează chipul. Teoriile vechi, depășite de realitate, se ascund îndărătul bărbilor stufoase ale "marilor dascăli". Se mai preconizează o ofensivă împotriva malnutriției... Vasul vechi, ruginit, amintind de "Aurora", se scufundă aidoma "Titanicului", în vreme ce orchestra cîntă, cîntă, cîntă... Pe undeva, prin Africa, un prunc adoarme tot așteptînd ca orezul imaginar pus la fiert să dea în clocot.
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie să fie citite doar în fumul cramelor./ A le citi în altă parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma e grota din care continuăm/ să ieșim
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Blaga, este fiu de preot. A crescut în biserică. Climatul ritual i-a străbătut copilăria până în adâncul ei și aceste puternice impresii sacre, plămădite în ființa lui, izbucnesc în inspirații literare și se răsfrâng asupra întregii lumi pe care o cântă poetul. Natura cu mărețiile ei devine astfel un act de prăznuire liturgică a Creatorului ei, fiindcă un zvon de liturghie cântă mereu în sufletul lui, venind din adâncurile copilăriei. E biserica satului Rășinari, extinsă asupra mediului cosmic și confundată cu
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
impresii sacre, plămădite în ființa lui, izbucnesc în inspirații literare și se răsfrâng asupra întregii lumi pe care o cântă poetul. Natura cu mărețiile ei devine astfel un act de prăznuire liturgică a Creatorului ei, fiindcă un zvon de liturghie cântă mereu în sufletul lui, venind din adâncurile copilăriei. E biserica satului Rășinari, extinsă asupra mediului cosmic și confundată cu întreaga făptură văzută". (p. 156) Poezia filozofico-religioasă a lui Tudor Arghezi oscilând între "credință și tăgadă", așa cum este prezentată de majoritatea
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
scopul în care a fost scrisă această lucrare. Însă mici "artificii" reorientează textul, - poemul "Marș funebru" își găsește un extraordinar corespondent în proză: "Prin draperii i se arată astfel o brună care într-un larg salon, cu o mantie cernită, cântă la clavir gemînd, înconjurată de făclii, un marș lugubru chopinian. O blondă aproape goală ia de pe clavir, care seamănă cu un sicriu, o vioară veche și acompaniază muzica celeilalte, delirând" etc. Ipoteze interesante sunt emise și apoi ignorate. Într-o
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
și de aceea acceptă să treacă, în numele său, prin orice. Ce-i drept, nici n-ar avea ce regreta, căci experiența Oedipei, ca executor testamentar, e fabuloasă: cunoaște cei mai ciudați indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
preocupărilor al căror înțeles, ramificat, își regăsește permanent elanul și mijloacele de a deveni faptă, comunicare, eveniment. Un "Festival Mozart" se desfășoară anual la începutul lunii decembrie; la fiecare dintre edițiile succesive, ca și la aceasta, a IX-a, se cântă și o muzică funebră, "Recviemul" de Mozart sau alte opere menite a comemora seara în care pulsul geniului a încetat să mai palpite. De astă dată, fantastica "Muzică funebră francmasonică". Ceea ce este încă mai special în aceste festivaluri de iarnă
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
lumii muzicale această figură dispărută ca pe un bun național care merită să intre în conștiința publică. Nu forțează nici comparația, nici măsurarea meritelor unui om plin de talent cu ce a fost și ce este Mozart. În festival, se cântă aproape zilnic muzică de J.M. Kraus. Se cântă și opere de Mozart. Valoarea străinului adoptat de cultura Suediei este reală: el are atuul unei personalități interesante, tensiunea interioară a vulcanilor în erupție și suficientă meserie pentru a colora, dramatic, aproape
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]