68,811 matches
-
-n bucăți). Șterge Soarele de praf Șterge Soarele de praf ca pe o mobilă lustruiește-l cu gîndul în altă parte apoi deretică-n continuare fă ordine în restul odăii năpădit de umbrele ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din urmă du-te la fereastră privește copia de pe cer a Soarelui din casa ta atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată din Amarul Tîrg Odăi sîngerînde cum răni proaspete în piața centrală
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
pe care nimeni nu s-a așezat vreodată un ziar pe care nimeni nu l-a citit vreodată și iată cum ca-ntr-un puzzle se alcătuiește eternitatea noastră provizorie. Unde-i concretul pur Unde-i concretul pur acest concret căzut din înalturi de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Ion Murgeanu Alegorie Vine noaptea - cade moartea ca o barză din copac. Aș ieși afară s-o înduplec să nu intre, nu să mă amâie, să-i întind piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Ion Murgeanu Alegorie Vine noaptea - cade moartea ca o barză din copac. Aș ieși afară s-o înduplec să nu intre, nu să mă amâie, să-i întind piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
regresiv chiar mercurul-cynabrul, iar trupul foc se roagă în neîncetare înfrățit pururi cu duhul Un regat învins la picioare fără regină și fără de tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj, într-o
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
zei Mesaj, într-o doară, către urmași Când lumea, într-o zi, va fi să fie Din nou croită până-n amănunt Și se vor meșteri cu măiestrie Câte de trebuință-n viață sunt, Să nu fiți triști când spada o să cadă, Nu luați nimic, plecați cu mâna goală, Până-n tărâmul viscolului mut, Mai bine să dormiți cu vântu-n poală Și toate să le luați de la-nceput, Decât să știți mereu că ceva strânge, Că nu știu ce e larg în cheutori Și nu știu care
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
să învețe Cum să dezlege, Cum să șteargă, Cum să întoarcă-n risipă, Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Nu pot gândi fără cuvinte, Fără pământ, fără pădure, Oricât mă chinui înainte Nu pot s-ajung în spații pure; Din lucruri curge semnu-n toate, Până în muguri și-n lumină, în tot ce-așteaptă și se poate, în tot ce cade și se-ntină; Chiar duhul e din chip și vrere, închipuire-ntoarsă-n cale, Un trup de carne care piere în nori din ceruri inegale; Nu pot să sorb credință goală, Nici, fără faptă, mări de bine, Nici suferință fără boală Și
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
se înfiripă... Subintitulată "Traduction et extrait des principaux počtes et prosateurs", antologia a fost făcută de doi autori, N.Iorga și Septime Gorceix. Acesta din urmă semnează un Ťavertismentť, unde istorisește cum a ajuns să ia parte la întocmirea antologiei. Căzut prizonier la Verdun, încercase două evadări spre Elveția, dar nu izbutise decît să devină prizonier austriac. I-a venit ideea să încerce spre Răsărit. A traversat, împreună cu un alt tovarăș de fugă, Austria și Ungaria, iar în mai 1918 a
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare. Mestecenii Șezând la masă în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare putea fi între acest peisaj de păduri tăiate mai în tot locul de oglinzi de lacuri
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
afla acum în această pădure din Sörmanland, în această zi de 4 septembrie, surprinzătoare zi însorită și fierbinte la asemenea latitudine B, dar cu zeci de ani în urmă trăise un asemenea moment, văzuse o asemenea lumină, urmărise frunzele galbene căzând din mestecenii cu scoarța argintie, da, văzuse toate acestea pe scena unui mic teatru bucureștean unde se juca o piesă de Cehov. Trei surori, probabil. Regizorul, dar mai cu seamă scenograful, crease o nemaipomenită atmosferă încât până și aerul pe
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
respira în mica sală părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
fotografii în sepia... Cum ar fi putut fi înlocuite acele clipe de un text rulat cu repeziciune pe un ecran de calculator? Cum și cu ce să înlocuiești acel aer stătut, acel miros de praf învechit, acele raze de soare căzute prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
Așa că n-ar fi fost, oare, mai bine să le arunce singur, să le distrugă sau să le șteargă printr-o simplă apăsare cu un singur deget pe acea tastă pe care scrie Del ? Delete. Pirinei Razna printre vii soare căzut butași cu ciuf de frunze transparente "...verde crud, verde crud..." Razna printre dealuri munți, albastru ochiul Mării maci și rosmarin cimbrișor și migdali și smochini "...e aprilie nu mai..." pini și chiparoși. Și diamantul orbitor diamantul piscului Canigou. Razna printre
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și a furnicii-n mușuroi...
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
sânge. Ce multe aș fi putut să te învăț, dacă nu le-aș fi uitat pe toate. Un lucru însă n-am uitat: Nostalgia pentru ziua de mâine care ar putea să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
rouă Lasă-mă să-ți fiu prieten lin în lumina caldă care plouă Sufletul tău moale ca un crin Fața să ți-o mîngîi trist cu fața Mîinile cu mîinile să-ți prind Cînd sporește-n ceruri dimineața Roua grea căzută pe pămînt Cu sărutul carnea mi-o-mblînzește Lepădat am fost și m-ai găsit Prietena mea blîndă din miresme în povestea fără de sfîrșit... Te sărut, Emil P.S. Am în mine o amărăciune seacă. Chiar așa de tare te-am supărat? Sînt
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
post. Când frântu-i-s-a-n zare și cerul și destinul, Ca broasca i-au plesnit feciorul și vecinul, Se-ncenușa pe buze și-n blide, brusc, tainul. Pogonul, greu de aur, l-au măcinat lăcuste, Fierbea-n fântâni nămolul pe străzile înguste, Munții cădeau în mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele de gheață Inorogi țesuți în verdeața înaltă a cerului înmiresmat în mațele turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea Struțocămile prin deșerturi de sacâz pălmași umeziți de bruma căzută pe casele de pai străpunși cu cârjă de păianjenul șchiop în pânza de lipitori și lăcuste Domni peste ținutul sălbatec peste sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
-s în van că Invoc aliura oțului de-am fost, în timp ce-mi pică oasele din fleancă Și când purced să-mi fac de-o cârjă rost. Prin ipostaza asta belalie Nici că răsar figurile de stil Și-mi cade stilografu-n astenie La capătul acestui vers fosil. Prea galopantă-i trecerea prin lume Prea galopantă-i trecerea prin lume La care toți contribuim din plin, Fie și leneși, subsemnatul cum e, Sau pilangiul megieș, Savin. (Acesta are, nene, o fomeie
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
i-am oferit criticului Lucian Raicu una din ultimele mele apariții editoriale din prima parte românească a destinului meu literar. Era un imn de prietenie și respect, atenuat de umor - dar Raicu părea... nemulțumit! Mi-a și spus-o: "Îți cădea mâna dacă scriai Părintelui meu literar?" Și iată că poetul Șerban Foarță îmi trimite un decupaj din revista "Orizont", nr. 4, din 19 aprilie 2004, un grup de piese "ars dedicatoria" - pe câteva cărți de-ale sale! Cele mai multe sunt în
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]