2,510 matches
-
îndoială veridicitatea. Așa de pildă, încă din copilărie, am urmărit cu toții plini de încântare, filmele zise „Western”, cu cowboy și pistolari fantastici, care fără să țintească, scot rapid revolverul și trăgând de la înălțimea șoldului, împușcă cu extraordinară precizie pălăria unui călăreț aflat în goana calului la peste un kilometru distanță. Am și eu experiența mea în acest domeniu, și îmi amintesc că pe când eram militar, la exercițiile de tragere cu pistolul TT-33 (Tulscki Tokarev) aflat în dotare, era greu să nimerim
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
când rupt dintr-o metopă cu chipuri În piatră de legionari ai Romei, porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
perceptibilă numai conducătorului obișnuit al mașinii, sensibil și Îndrăgostit de ea - există și se afirmă În multe Îm prejurări, Însă cu discreția unei subtile personalități mai mult decât omenești. La fel ca un cal bun de călărit care-și simte călărețul stăpân În șa, automobilul apre ciază pe conducătorul priceput, abil și stăpân pe reflexele sale la volan. CU AUTOMOBILUL ESTE ADEVĂRAT CĂ PLECI, CĂ SOSEȘTI (când sosești) - dar nu călătorești. În acest sens, am călătorit În viața mea o singură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
partea muzicală a ceremoniilor lăsând celor ce l-au auzit cântand o amintire de neuitat. La 29 august 1948 a celebrat cu mare fast prima liturghie în satul natal. Conform obiceiului, gardurile de pe traseul pe care urma să-l străbată călăreții și trăsura ce-l aducea de la Hălăucești pe tânărul preot erau acoperite de fiecare gospodină cu cele mai frumoase scoarțe și lăicere viu colorate, iar flăcăii au amenajat arcuri din crengi de tei și salcâm pe traseu și la poarta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înecate într-un sos picant, greu, roșu. Berea își face și ea apariția, ba chiar și un cântăreț gen rasta, agățat de o trompetă obosită. Puzderie de afișe pe zidurile din zonă. Unul dintre ele, imită perfect arhi-cunoscuta marcă a călărețului din westul sălbatic. Inevitabila inscripție "fumatul dăunează grav sănătătii" este deturnată și înlocuită inteligent cu "instaurarea de dictaturi dăunează grava Africii". Departe de francofonia de lemn, oficială, se propune organizarea de mitinguri contra ideii de "dominație" franceză pe continent, le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de oameni care au început apoi să cânte cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu toate bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o mai cumplită secătuire sub toate raporturile a unei populații harnice și nevinovate ca cea din Țara Făgărașului, din partea armatei austriece. Așezarea în aceste sate a soldaților călăreți îi neliniștea mult pe iobagi, căci li se rechiziționau livezile și grădinile din primăvară până în toamnă pentru păscutul și fânul necesar cailor, încât oamenii n-aveau de unde-și mai face un braț de fân. Iar dacă le scăpa o vită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
într-o rână și am un gând subit și fără legătură: „săraca, este complet scursă de energie”. Mă uit în jur la copacii cu forme ciudate, aud un nechezat de cal și aștept să văd o scenă de bătălie cu călăreți, praf și sulițe. În schimb simt un nod puternic în gât, bâjbâi după hârtia igienică, descopăr că mi-o luase altcineva, mă uit cu tristețe în jur fără să disting nimic, apoi mă resemnez și dau să mă ridic. Descopăr
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mine, expunându-mă în diferite momente. Am executat ordinele primite și nu de puține ori am constatat că Cineva, acolo Sus, mă ocrotea, mă apăra! După misiuni pe termen scurt, reveneam la batalion și plutonul meu primise porecla de „pluton călăreț”. La începutul lui iunie 1942, abia venit dintr-o misiune, pe când ne aflam la popota ofițerilor, înainte de a servi masa, se citesc ordinele nou venite. Pe când se arăta că, din ordin, trebuia să trimită pe cineva într-o nouă misiune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
opera Coppelia de Leó Delibes, Natalia Vronschi-Gașler a creat personaje de neuitat: Maria din Fântâna din Baccisarai de Boris Asafiev, Fadetta din baletul cu același nume de Leó Delibes, soția morarului din Tricornul de Manuel de Falla, Parașa din baletul Călărețul de aramă de Reinbold Glier, prințesa Mașa din Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovschi. A mai jucat, cu mult succes, În calea trăsnetului, un balet de Kara Karaev, Giselle de Adolph Adam și tot ce a cuprins repertoriul ieșean
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
pe care am făcut-o În mintea mea Între cele două acțiuni nu m-a ajutat să accept modul În care Lenski se făcea de râs și ne plictisea și, prin urmare, am fost fericit, când, după Încă trei reprezentații (Călărețul de aramă de Pușkin; Don Quijote și Africa - Tărâmul minunilor), mama a cedat rugăminților mele fierbinți și s-a renunțat la toată povestea. Acum când stau și mă gândesc, acele imagini ca niște meduze, proiectate pe pânza umedă a ecranului (se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o lovitură puternică, dar extrem de ineficientă. Când Lenski ne-a părăsit definitiv, În primăvara anului 1914, ne-a fost adus un tânăr dintr-o provincie de pe Volga. Era un tip fermecător, de familie bună, bun jucător de tenis și excelent călăreț; era foarte fericit că se putea bizui pe asemenea talente, Întrucât, la acea dată târzie, nici fratele meu și nici eu nu prea mai aveam nevoie de ajutorul la Învățătură al acelui amărât, promis părinților mei de optimistul lui protector
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În America. Știind englezește, am putut savura Călărețul fără cap, În versiunea originară neprescurtată. Doi prieteni schimbă Între ei haine, pălării, cai și În cele din urmă este ucis cine nu trebuie - acesta este filonul principal al complicatei sale intrigi. Ediția pe care o aveam (probabil una britanică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frumoase decât cele pe care le-am improvizat aici - că toate sentimentele, toate gândurile lui Iuri erau dominate de un unic dar: un simț al onoarei echivalent, din punct de vedere moral, cu o acută absolută. 2 Am recitit recent Călărețul fără cap (Într-o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui Cehov, după care ea a pierdut-o pe cheiul de la Ialta. Când o deținea Louise, ea era Îndreptată spre umbrele pestrițe de sub mesquites, unde călărețul inimii ei purta o conversație nevinovată cu fiica unui bogat haciendado, Doña Isidora Covarubio de los Llanos (al cărei „cap acoperit cu un păr bogat rivaliza cu coada unui armăsar sălbatic“). „Am avut privilegiul“, i-a explicat mai târziu Maurice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o conversație nevinovată cu fiica unui bogat haciendado, Doña Isidora Covarubio de los Llanos (al cărei „cap acoperit cu un păr bogat rivaliza cu coada unui armăsar sălbatic“). „Am avut privilegiul“, i-a explicat mai târziu Maurice Louisei ca Între călăreți, „să-i fiu de folos Doñei Isidora, salvând-o odată de niște indieni necuviincioși“. „Un mic serviciu, Îi spui dumneata!“ exclamă tânăra creolă. „Un bărbat care face atâtea pentru mine!...“ „Tu ce-ai face pentru el?“ Întrebă Maurice nerăbdător. Pardieu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rusești, răgetul de măgar al muezinului care psalmodia În fiecare seară din minaretul satului (un turn zvelt, albastru, care se profila pe cerul de culoarea piersicii) era categoric un sunet al Bagdadului. Și iată-mă stând pe un drum de călăreți calcaros lângă albia calcaroasă a unui râu, În care peste pietrele ovale șerpuiau niște firișoare de apă - iată-mă acolo, ținând În mână o scrisoare de la Tamara. Priveam abrupții munți Iaila, acoperiți până la culmile stâncoase cu pini taurini Întunecați ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când am recunoscut În nefericitul călăreț pe Mojuhin, pe care Tamara și cu mine Îl admirasem de atâtea ori pe ecran. Filmul Hadji Murad (după povestirea lui Tolstoi despre acea căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului. Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierdem capul. Am câștigat o bătălie numai. Războiul continuă... Brusc, se smulge gândurilor: Cu drept cuvânt Moldova are de ce să se veselească! Și Transilvania e în sărbătoare. Se trag clopotele, se înalță slujbe de mulțumire... Eram în târg, când un călăreț, alb de spumă, a căzut de pe cal și a strigat: "Am învins!" povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prăvălise peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune, vere. Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric... Ar fi păcat, avem totuși sorți. A spus-o însuși Mahomed: "Țările române și Ungaria, împreună, sunt o mare putere". Mateiaș adună oastea. Călăreți în galop, cu sabia însângerată, dau iureș, bat satele, târgurile, cheamă Transilvania la luptă. Dincolo de trecătoare, la Brețcu, au hotărât tabără de adunare sub comanda lui Vlad Drăculea Țepeș. Vlad mi-a scris că-l ard palmele să scoată iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]