11,853 matches
-
fel de șah, dar pricepe de multe ori și ce citește. Pe măsură ce și-a dezvoltat creierul, s-a micit tot mai mult și a pierdut din ferocitate. La asfințit seismograful înregistrează cutremure tot mai slabe pe scara Richter când Zmeul calcă prin rezervație în drumul lui spre casă. Trec mereu ielele. Se întorc înaintând în cercuri, în pas de dans. Nu mă satur să le privesc picioarele ce abia ating firul ierbii. Îmi amintesc de picioarele ei, pe aceeași alee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă vine îngerul la tine și-ți întinde o oglindă și-ți spune: La Vasilisc să privești numai prin oglindă, ca privirea lui ucigătoare să se întoarcă împotriva lui! Sau dacă îngerul te va înălța deasupra lor ca să-i poți călca de sus în picioare, sau îți va șopti răspunsul la ghicitoarea cu care te va provoca Aspida, să iei aminte la ce spune îngerul, chiar dacă câteodată se înșală: Ce este? Ce omul nu poate găsi singur? Ce nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
batem pe loc, mai la dreapta, mai la stânga, până ne scufundăm cu totul în scară. În felul acesta, nu vom mai deranja panseluțele doamnei Cleopatra. (Și exemplifică: se mișcă lateral către judecător, în pas împletit de dans. Piciorul din urmă calcă prin spate, cel din direcția de mers calcă prin față, doi pași dreapta și unul stânga, capul este orientat lateral, în direcția de deplasare. Din când în când, se ridică mâinile de la mijloc, din mânecile duble, și se pocnește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până ne scufundăm cu totul în scară. În felul acesta, nu vom mai deranja panseluțele doamnei Cleopatra. (Și exemplifică: se mișcă lateral către judecător, în pas împletit de dans. Piciorul din urmă calcă prin spate, cel din direcția de mers calcă prin față, doi pași dreapta și unul stânga, capul este orientat lateral, în direcția de deplasare. Din când în când, se ridică mâinile de la mijloc, din mânecile duble, și se pocnește din degete pentru menținerea ritmului. Sinele Mare conduce șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vadă deodată dinții frumoși și translucizi de albi. Altădată, și-a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Aproape că mă enervam când luam fotografia s-o contemplu și mă întâmpina aceeași postură a ei de mai înainte. Am trăit multă vreme contrariat de darul prietenului meu, sau poate al ghețarului, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică și hotărâtă ce avea să penetreze, fie și numai pentru o clipă, spațiul meu gonflat, lăbărțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ridicat în picioare și rochia ei de sârmă și dantele ca o crinolină se rotea ca un clopot în jurul ei. A tras aer în piept și a decis pe același ton nazal și incantat. Totuși, pentru că zici că a călcat cu grijă și nu a deranjat pe nici unul din supușii mei, nu poate pleca de-aici nerăsplătit. Chiar și firile slabe se pot îndrepta și deveni în timp utile, dacă sunt înzestrate cu forță creatoare. Darul nostru va fi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal și-atunci deveneau năprasnice și necontrolabile. La fel ca turmele de bizoni ce trec și calcă totul în picioare. Îi era teamă și de turmele de gazele cu pasul grațios. Se vede că i-ar fi plăcut o locuință confortabilă cu banane proaspete și verzi în fiecare zi, și asta nu ar fi implicat un prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apoi tot mai tare, pe măsură ce soarele se strecura obosit sub vale. Și, la lumina nedefinită a lămpii, privea nostalgic la cumpăna fântânii de mult secată, ce în timpul zilei trecea neobservată, la curtea părăginită, cu iarbă sălbatică și nerânduită, ne mai călcată de găini. Dar dintre toți, numai străbunicul a pomenit de acea spărtură în cer, acea formidabilă fereastră de lumină, iscată, așa, dintr-odată, tot din lumină, din lumina caldă și visătoare a asfințitului. Probabil că a mai văzut această fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meu de rufe murdare? Nu pot să-ți răspund. Este imposibil. Pot să-ți răspund la orice altă întrebare, ca să te recompensez pentru faptul că m-ai văzut, deși n-ar fi trebuit! Sunt reguli pe care nu le pot călca, oricât de simpatic mi-ai fi! Ciudat! Așa intrus cum te afli la mijlocul nopții în casa mea, îmi pari un înger foarte simpatic. Eu sunt foarte singur. Dacă vrei, putem să ne împrietenim. Vreau să spun, dacă mai ai drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
celelalte camere și nu a zărit decât un zid nesfârșit lipit de geamul ușii. Ca și cum casa ei s-ar fi terminat aici, în spatele acestei uși. Atunci a înaintat rapid către fereastră, căci mersul ei era foarte ușor, ca și cum ar fi călcat pe nori, mai mult ca o alunecare. A privit stupefiată dincolo de fereastră, unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în orele în care Jorge nu somnambulizează sau în zilele lui libere. E o adevărată grădină botanică cu arbuști exotici și pomi fructiferi. Dar numai și pentru asta te așteaptă cozi interminabile, doar pentru a atinge cu pasul urmele unde calcă Jorge în timpul somnului său peripatetic. Cred că am să plec în câteva zile, mai spune ea. Nu mă simt nici mai bine, nici mai rău. Nu mă simt nicicum. Asta înseamnă că trăiești, când nu te simți nicicum. Am sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe cine poate ajuta și pe cine nu, de asemenea, că nu-și amintește absolut nimic despre oamenii pe care i-a ucis în biserică. De când eram mic, somnul meu a fost un calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele, cu vremea însă s-au obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însămânțat in vitro ideile șefului, așteptând gestația Fătului-Formă. Dunărea tocmai îl trecea pe Alexandru Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă de idee înflori în capul italianului. Tentativa se coagulă în gând colțuros, deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cifre. Deci timpul, când trecea Ea, se învârtea pe loc, iar în mijloc Alimentară era dresoarea orelor care nu mai simbolizau trecerea, ci locurile fixe pe unde minutul și secunda trebuiau să se oprească o clipă. Când trecea Ea, timpul călca în gropi, se oprea des pe la porțile orelor, se mărunțea în minute și secunde, se repeta, nu aducea nicio inovație, era monoton de plicticos, tipic pentru un ceas, o arenă în mijlocul căreia Ea își pocnea biciul de dresoare a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în gol, fascinat de gol, pe care îl vezi ca pe un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căluțul-balon, și balonul-buburuză simțiră trădarea și hotărâră, independent, să se răzbune. Dacă au făcut ce au făcut în același timp, înseamnă că au comunicat telepatic. Acestea le ofereau credința că sunt vii. Și calul țâșni din Universul de Aici și călcă în picioare buburuza de Dincolo. La fel calul de Dincolo, omorî gărgărița de Aici. Mama de Aici ajunse ca un fulger Dincolo și o ucise pe Mamă, în timp ce Aici Mama era ucisă de cea de Dincolo. Mioarele vibrau și Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau și mă ascult îndărăt, nu mi-ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura timpului, o descărcau la gropile de gunoi. Paznicii îi dădeau foc, fumul era dus de vânt și de aripile păsărilor înapoi în oraș. Oamenii respirau și călcau pe timp. Mioara îl strângea în cutii de chibrit. Îl va duce cu sine. Faldurile nopții le va duce cu sine. Ziua dilatată la lungimea anului, soarele încăpățânat de a putrezi aerul cu jarul trabucului le va strânge cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atunci! Cum ar transpira bietul cojan în blugi bufanți, cum ar lipsi de pe străzi pentru că bibliotecile ar deveni neîncăpătoare. Ar fi ideal cu proștii ideali! i-am zis eu. În mare secret, pot să-ți spun, Mitică, acest Autor mă calcă pe nervi, pentru că vine în mintea mea nepoftit. M-am făcut că nu observ cititul pe furiș al jurnalului, faptul că el însuși ia notițe în timp ce eu gândesc, dar acum pot spune că prezența lui mă înduioșează și îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
buze, pentru că Leana se plimba îmbrăcată hibrid ca în viață, femeiește-bărbătește pe linia ferată, adunând păcatele căzute din trenuri într-o sticlă pe care o dădea pe gât după ce-i făcea plinul. Vie, dar altfel! Leana aștepta răbdătoare să o calce alt tren, apoi altul și altul. Avea ce bea până la sfârșitul morții... Era mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără discernământ peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile materiei. T oată lumea e călare pe toată lumea îi zise Cargobot strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]