KorAP: Find »[drukola/base=căta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...78 >

1,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

la școală. Librăria nu mergea grozav. Lui nu părea să-i pese. Aveau datorii, stăteau cu chirie. Și așa mai departe. Nimic neobișnuit după zece ani de căsnicie. Nici o altă femeie, nici un alt bărbat. Nici vorbă de probleme la pat. Cătă Îmi spusese o dată despre Cristina, provocat cu privire la fidelitatea lui (pentru mine improbabilă), că e cea mai grozavă amantă pe care o avusese. Mă așteptasem ca, În seara aceea, Cristina să infirme idilicul erotic cu care se lăudase prietenul meu. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
aceea, Cristina să infirme idilicul erotic cu care se lăudase prietenul meu. Așa mi-aș fi putut explica violența, aproape isteria de care aveam parte În calitate de consolator voluntar. Dar nu, nici măcar o aluzie, deși pe mine mă Întărâta dezvăluirea lui Cătă privitoare la aptitudinile sexuale ale Cristinei. Și poate că aș fi vrut să aud că lucrurile nu stau tocmai așa, mai exact că lucrurile nu stau așa În privința lui. Fără să am până atunci parte de vreo legătură de lungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante. Nimic grav. Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina. Pantaloni negri, sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz. Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să mă gândesc prea mult la perspectiva oferită de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că nu le-ai luat cu tine. Cristina zâmbește. Își aduce aminte că-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că nu le-ai luat cu tine. Cristina zâmbește. Își aduce aminte că-s la curent cu disputele privind educația religioasă a copiilor. - Nu le prea iau cu mine. Nu din cauza lui Cătă, nici ele nu se dau În vânt. Dedramatizează. Asta nu e În avantajul meu, dar nici acum nu insist. Consolator și inofensiv, așa trebuie să par. Sau mai degrabă discret. - Îmi Închipui că n-au răbdare să stea toată slujba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
un complezent: - Tu, tu ce faci? - Caut casa lui Falcă, asta mi-a mai rămas pe ziua de azi. Am pornit de dimineață, deja-s sătul de umblat. Vine și ea. Cristina n-are nici o treabă până seara, când vin Cătă și fetele de la Timișoara, așa că se oferă să mă Însoțească. Hai, să luăm bicicletele. Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
de dimineață, deja-s sătul de umblat. Vine și ea. Cristina n-are nici o treabă până seara, când vin Cătă și fetele de la Timișoara, așa că se oferă să mă Însoțească. Hai, să luăm bicicletele. Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit și energic, trage de bicicleta ei În toate direcțiile, mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
trec toate apele. Nu de excitat, aș vrea eu. Ieșise soarele, eu nu-s prea obișnuit cu bicicletele, obosesc repede, nădușesc. Mă Înviorează un alt gând, cel mai tare de până acum: Cristina e femeie măritată, are acum probleme cu Cătă, poate merge un futai simplu și la obiect. De consolare. De răzbunare, de care-o fi. Fără lirisme. Fără reverii, fără literatură. Un futai ca atare. O facere de bine, pentru lăbarul care devenisem. Terapie. Șansa unică de a scăpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
trimite cu poșta unor persoane importante. An de an, până și președintelui SUA. Care-i mulțumește de fiecare dată. - Ar fi o idee, recunosc eu. Și mă pleoștesc: iar am ajuns la literatură. Și la copiii ei și-ai lui Cătă. Nu mai zic nimic. Mă uit la câinele ei cum hăpăie apa pe plajă. Mai aprind o țigară, mă Întind pe spate În iarbă. Se Întinde și ea, Îmi cere un fum. Mă rostogolesc Într-o parte ca să-i Întind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
am certat, ce faci, te duci la oficiali? A râs, cică eram de-a dreptul habotnic, nu era chiar așa, dovadă că i-am și ales vreo zece poeme, din cele din care nu Înțelegeam mai nimic. Au avut succes. Cătă se reapucase și el de scris, nu de poezie, ci de o ISTORIE RECENTĂ A ROMANULUI ROMÂNESC ÎN PRIMELE LUI 20 DE PAGINI În care voia să demonstreze că scriitorul autohton nu va reuși să producă best-sellers fiindcă nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
vorba de succesele conjuncturate politic, ca Cel mai iubit dintre pământeni, Delirul ori Jurnalul de la Păltiniș. Ci de succesul de piață condiționat de simpla plăcere a lecturii unui roman bun. Primele douăzeci de pagini se prezentau jalnic În antologia lui Cătă, cu doar câteva excepții: Orbitorul lui Cărtărescu și, culmea, Ciocoii noi cu bodyguard ai lui Dinu Săraru. Cine știe, poate că descoperirea asta cu odiosul director de Teatru Național l-a făcut pe Cătă să renunțe după doar două capitole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
se prezentau jalnic În antologia lui Cătă, cu doar câteva excepții: Orbitorul lui Cărtărescu și, culmea, Ciocoii noi cu bodyguard ai lui Dinu Săraru. Cine știe, poate că descoperirea asta cu odiosul director de Teatru Național l-a făcut pe Cătă să renunțe după doar două capitole și vreo treizeci de pagini. Cât despre Andreea, ea câștigase un proiect de film documentar la Academia de film din Berlin, trebuia să lipsească aproape toată vara, să umble prin Europa, să-i filmeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Cristina, ea pusese pe picioare editura și avea nevoie de titluri. O ajutam, traducând cu ea din amintitul Thoreau, din Chomsky și din alți stângiști. Traduceam benevol, cu speranța ca și ea să-l traducă la un moment dat pe Cătă. După chicotelile din pădure nu se mai Întâmplase nimic, nici nu se iviseră prilejuri, deși acum, lucrând Împreună, aș fi putut să-mi creez ocazii fără să trezesc suspiciuni. Cred că prietenul meu Cătă nu m-ar fi suspectat niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
traducă la un moment dat pe Cătă. După chicotelile din pădure nu se mai Întâmplase nimic, nici nu se iviseră prilejuri, deși acum, lucrând Împreună, aș fi putut să-mi creez ocazii fără să trezesc suspiciuni. Cred că prietenul meu Cătă nu m-ar fi suspectat niciodată că vreau să-i fut nevasta. Ori poate că i-ar fi fost indiferent, chiar de-ar fi Început să bănuiască ceva. Nu știam care era de fapt presupunerea favorabilă mie. Clandestinitatea și drama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
fi fost indiferent, chiar de-ar fi Început să bănuiască ceva. Nu știam care era de fapt presupunerea favorabilă mie. Clandestinitatea și drama probabilă provocată de eventuala noastră descoperire mă excitau mai mult decât postura de soț placid a lui Cătă. Aveam deja reverii, care va să zică. Mă Închipuiam confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și, gâfâind și lingându-mi urechea, Îmi șoptea: Hai, repede, că vine Cătă și ne prinde! Cum spuneam, visul ăsta m-a pus pe gânduri. Începusem să-mi dau seama că impotența mea și-ar fi putut găsi leacul În mizeria presupusă de o aventură cu soția celui mai bun prieten. Numai o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pe cale să devină demonism. Așa că renunțasem la aerul inofensiv. Mă chinuiam - ăsta e cuvântul, fiindcă nu-mi prea ieșea - să fiu insinuant, aluziv, lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le făceam cadouri fetelor, le scoteam În oraș la teatrul de păpuși, mă plictiseam Îngrozitor. Cred că și Cristina Înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
alteori intrau, spre deliciul presupus al Andreei și Laurei, Într-un striptease, povesteau, după, tot felul de istorii. Pe mine nu mă interesau ieșirile astea, simțeam că-s pe drumul cel bun, aveam semnale: o invitație amicală la teatru, când Cătă era plecat cu fetele la Timișoara (o făcea din ce În ce mai des) apoi o plimbare la braț, pe bulevard, pe malul Mureșului. Cât pe-aci În seara aia! Dar n-a fost să fie, Cristina nu m-a invitat și În casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
era plecat cu fetele la Timișoara (o făcea din ce În ce mai des) apoi o plimbare la braț, pe bulevard, pe malul Mureșului. Cât pe-aci În seara aia! Dar n-a fost să fie, Cristina nu m-a invitat și În casă, Cătă putea să apară În orice moment și se pare că nu Împărtășeam cu Cristina aceeași fantezie. În plus, mi-a spus că trebuie să se trezească devreme, asta așa era, nu suna ca-n filme, chiar trebuia s-o facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
a șasea lună de viață și intrat, la Început de vară, În hibernare. Sorin și Andreea erau plecați, Vasile ocupat, Împotriva oprobiului pe care-l risca, să pregătească Încă o carte de poezie, Florin prins de comenzile de webmaster. Rămăsese Cătă, Însă de pus la cale ceva cu el nu prea aveam chef. Cristina Îmi lăsase ceva de tradus, aveam termen trei săptămâni până la Întoarcerea ei, nu era cine știe ce, dar lucram fără poftă. Mătușa Clara se apucase să zugrăvească, trebuia refăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
mers amândoi pe jos, ea era destul de beată, mă ținea strâns de braț, mergea strâmb, pe jumătate Întoarsă spre mine, lipită de mine, Îi simțeam sânii. Eu mă simțeam din ce În ce mai În largul meu, copleșit de o erecție fundamentală, cum scrisese Cătă Într-un poem din tinerețe. Mă gândeam la Cătă, mda, asta ar fi fost o problemă. Eram Însă prea căzut În admirația propriilor dimensiuni, lesne de ghicit prin pantalonii scurți pe care, foarte neprotocolar, Îi purtasem Întreaga seară. Mă Împiedicam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ținea strâns de braț, mergea strâmb, pe jumătate Întoarsă spre mine, lipită de mine, Îi simțeam sânii. Eu mă simțeam din ce În ce mai În largul meu, copleșit de o erecție fundamentală, cum scrisese Cătă Într-un poem din tinerețe. Mă gândeam la Cătă, mda, asta ar fi fost o problemă. Eram Însă prea căzut În admirația propriilor dimensiuni, lesne de ghicit prin pantalonii scurți pe care, foarte neprotocolar, Îi purtasem Întreaga seară. Mă Împiedicam de propria sulă, asta mă făcea să nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Eram Însă prea căzut În admirația propriilor dimensiuni, lesne de ghicit prin pantalonii scurți pe care, foarte neprotocolar, Îi purtasem Întreaga seară. Mă Împiedicam de propria sulă, asta mă făcea să nu-mi iau În seamă gândul care aluneca la Cătă, la Cristina, la ficțiune. Eram gata de acțiune, farmacista Îmi dăduse toate semnalele. Am ajuns, după vreo zece minute de erecție În mers, la ea acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În seamă gândul care aluneca la Cătă, la Cristina, la ficțiune. Eram gata de acțiune, farmacista Îmi dăduse toate semnalele. Am ajuns, după vreo zece minute de erecție În mers, la ea acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj, trebuia să urcăm o scară Întunecoasă, mă țineam cu o mână de balustradă, cu cealaltă o sprijineam pe fată. Am intrat În apartament, stătea bine farmacista, două camere uriașe, una din ele dădea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
a intrat pe ușă Leac, mi-a spus că pe el Cristina nu-l sunase, era un semn bun. Am stat la o bere cam plicitisiți, așteptam să se facă târziu, Leac pregătise ceva pentru seara aceea. Au apărut și Cătă cu Alexi, negrul era (În fine!) Însoțit de o blondă frumoasă, o știam, fuseserăm vecini În copilărie. Cătă primise și el telefonul, nu-i nimic, la ce mă așteptam? Și totuși am vrut să mă răzbun. Mi-a Încolțit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
bun. Am stat la o bere cam plicitisiți, așteptam să se facă târziu, Leac pregătise ceva pentru seara aceea. Au apărut și Cătă cu Alexi, negrul era (În fine!) Însoțit de o blondă frumoasă, o știam, fuseserăm vecini În copilărie. Cătă primise și el telefonul, nu-i nimic, la ce mă așteptam? Și totuși am vrut să mă răzbun. Mi-a Încolțit În minte cel mai murdar gând din câte produsesem zilele acelea. L-am invitat pe Cătă să vină cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]