2,267 matches
-
Pentru 3,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În 1925, comuna Frecăței este consemnată în plasa Cataloi a județului Tulcea, formată doar din satul de reședință, cu 1393 de locuitori. În 1931, i se consemnează acestei comune și cătunul Poșta. În 1950, a fost transferată raioanelor Hârșova și Măcin ale regiunii Dobrogea. Actuala comună Frecăței din județul Brăila a fost înființată în anul 1968 prin legea reorganizării administrativ-teritoriale a României, când județului Brăila i-a fost acordată în administrare
Comuna Frecăței, Brăila () [Corola-website/Science/300962_a_302291]
-
Zece Hotare este un sat în comuna Șuncuiuș din județul Bihor, Crișana, România. Satul Zecehotare este o așezare rurală de tipul crângurilor, cu mai multe cătune risipite pe crestele dealurilor ce coboară dinspre Munții Pădurea Craiului spre albia Crișului Repede, învecinându-se cu următoarele localități: la est Șuncuiușul, spre sud-est Damișul, la sud Roșia, spre vest Tomnatecul, iar la nord Vadu Crișului. In partea de nord-vest
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Valea Luncilor și Valea Letii au fost amenajate mori de apă prin cădere, unde locuitorii măcinau secara cultivată pe terenurile proprii precum și grâul și porumbul aduse din zonele de câmpie. Deși este atestat documentar doar din anul 1913, ca un cătun aparținând satului Vadu- Crișului, sub denumirea de ROVTIZFALU, localitatea Zecehotare are o vechime de peste 200 de ani după cum reiese din mărturisirile bătrânilor Costea Copil, Pavel Copil, Floare Toderaș, Gavril Cipleu, Ana Bulzan. Străbunicii acestor oameni s-au stabilit în acest
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mai mare pentru a cultiva cartofi și secară, apoi pentru fânețe. Până la urmă a rămas aici, iar mai târziu s-a căsătorit. La fel au procedat și străbunicii celorlalte familii din sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său Breje Ieremia. Cel mai vechi cătun este Hulpi așezat în partea estică a localității. Familia ,Cecăieștilor”, pe adevăratul lor nume Copil, trăiesc în cătunul numit Gugu; cei din familia Bodea, porecliți ,filești” s-
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mare pentru a cultiva cartofi și secară, apoi pentru fânețe. Până la urmă a rămas aici, iar mai târziu s-a căsătorit. La fel au procedat și străbunicii celorlalte familii din sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său Breje Ieremia. Cel mai vechi cătun este Hulpi așezat în partea estică a localității. Familia ,Cecăieștilor”, pe adevăratul lor nume Copil, trăiesc în cătunul numit Gugu; cei din familia Bodea, porecliți ,filești” s-au
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
a rămas aici, iar mai târziu s-a căsătorit. La fel au procedat și străbunicii celorlalte familii din sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său Breje Ieremia. Cel mai vechi cătun este Hulpi așezat în partea estică a localității. Familia ,Cecăieștilor”, pe adevăratul lor nume Copil, trăiesc în cătunul numit Gugu; cei din familia Bodea, porecliți ,filești” s-au așezat inițial în Hulpi dar Simion Bodea, găsind locuri mai bune în
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său Breje Ieremia. Cel mai vechi cătun este Hulpi așezat în partea estică a localității. Familia ,Cecăieștilor”, pe adevăratul lor nume Copil, trăiesc în cătunul numit Gugu; cei din familia Bodea, porecliți ,filești” s-au așezat inițial în Hulpi dar Simion Bodea, găsind locuri mai bune în Gugu, și-a mutat casa aici. Era atunci cea mai mare casă din sat construită imediat după 1800
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cea mai mare casă din sat construită imediat după 1800 păstrată și astăzi dar nelocuită de vreo 30 de ani. În altă parte a satului locuitorii sunt urmașii unor ,cioși”, paznici ai pădurilor boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
nelocuită de vreo 30 de ani. În altă parte a satului locuitorii sunt urmașii unor ,cioși”, paznici ai pădurilor boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile în despicătura unui trunchi de copac strângându-i-le în el până la strivire. Apoi l-au ars de viu într-o ,caminiță” în care tocmai se ardea varul. Ingroziți
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cu acest nume cuprindea atunci teritoriul dintre Vadu-Crișului, Gălășeni, Călățea, Roșia, Beiuș, Șuncuiuș. Mai târziu ea va deveni comuna ZECEHOTARE, având aceeași întindere, apoi unele zone de margine vor trece la comunele învecinate. Astăzi satul face parte din comuna Șuncuiuș. Cătunele din care a fost constituit inițial sunt : Hulpi, Corn, Cărmăzan, Gugu, Bătrânu, Deal, Măguran, Brejești, Valea Mierăie și Tomnatic. Locuitorii satului sunt în exclusivitate români. Predomină câteva familii, în general în funcție de cătune: Ardelean, Brândaș, Cipleu, Lup, Breje, Copil, Popa, Bodea
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
învecinate. Astăzi satul face parte din comuna Șuncuiuș. Cătunele din care a fost constituit inițial sunt : Hulpi, Corn, Cărmăzan, Gugu, Bătrânu, Deal, Măguran, Brejești, Valea Mierăie și Tomnatic. Locuitorii satului sunt în exclusivitate români. Predomină câteva familii, în general în funcție de cătune: Ardelean, Brândaș, Cipleu, Lup, Breje, Copil, Popa, Bodea, Iancu și Toderaș. La hotarul satului cu Roșia se află locul numit ,Scaunul Crai” unde se ajunge greu chiar și în zilele noastre, ținutul find împădurit, greu accesibil. In legătură cu acest
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Perechile încep jocul. După o vreme femeile așează masa la care tinerii stau tot perechi. Vărjelul continuă cu joc până dimineața. Datorită numărului mic de participanți, circa șase familii, manifestarea are un caracter mai intim și se va organiza pe cătune. (Alexandru Copil) Timpul în scurgerea sa este pentru om o înșiruire de zile bune-zile rele, ani buni ani răi. Incă în ziua Anului Nou el încearcă să ghicească dacă anul ce urmează va fi un an bun sau an rău
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mutat pe la 1873 în poziția actuală din cauza unor inundații. În comuna Dedulești funcționa atunci o biserică ortodoxă zidită de locuitori în 1860. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Dedulești cu 1062 de locuitori în satele Dedulești și Bagdat și în cătunul Negulești, aparținând aceleiași plăși. Începând cu 1921, locuitorii satului Nisipurile din județul Râmnicu Sărat au părăsit amplasamentul satului de pe teritoriul actualei comune Jirlău, din cauza altor inundații provocate tot de râul Buzău, și s-au stabilit pe teritoriul comunei Dedulești. În
Comuna Mircea Vodă, Brăila () [Corola-website/Science/300980_a_302309]
-
în 1638 și întreținută în acel moment de Eforia Spitalelor Civile. În acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, funcționau și comuna Corbu (în aceeași plasă), și comuna Latinu, în plasa Vădeni din județul Brăila. Comuna Corbu avea în componență cătunele Corbu și Chioveanu, cu o populație de 1540 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită în 1868 de locuitori și o școală mixtă cu 73 de elevi (dintre care 9 fete), deschisă în 1870. Comuna Latinu avea în componență satele
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
Căldărușa din comuna Urleasca. Satul „Șcheaua-Nouă”, fostul nume al actualului Constantin Gabrielescu avea să fie întemeiat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea - al XX-lea, prin crearea unui nou amplasament în care au fost mutați toți locuitorii din fostele cătune aflate în zona actualei localități (Crestezul, Mototolești și Burta-Encei). De altfel chiar atribuirea numelui de „Nouă” avea rolul de a evita o confuzie cu „Șcheaua-Veche” (Căldărușa). Prima localitate menționată documentar de pe teritoriul comunei Bordei-Verde este Lișcoteanca, care apare în actul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
mai mari numai din arendarea moșiilor lucrate de țăranii din cele două comune: O etapă imediat următoare în evoluția administrativ-teritorială este sistematizarea localităților din zona actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui nou amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul (Cinci Câini), Burta-Encii și Imina). Satul nou creat a primit numele de "Șcheaua Nouă"având un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare pe drumul comunal ce face legătura cu
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
populat efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care s-a stabilit definitiv în Vintilești a fost Vasile Sârbescu, din cătunul Sârbești, comuna Vintilă Vodă, județul Buzău, în anul 1927. De altfel, numele de „"Vintilești"” a fost ales tocmai plecând de la preponderența numerică a celor împroprietăriți, provenind din această comună buzoiană. Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
a șaptea (1,37%). Pentru 2,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Gulianca", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Gulianca, Olăneasca și Ariciu, cu o populație de 867 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două școli mixte cu 57 de elevi în total (una înființată în 1880 la Gulianca și alta în 1863 la Ariciu) și
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
plasa Vădeni, județul Brăila, sat care avea 408 locuitori și în care funcționa o moară cu aburi. În 1925, comuna Domnița era inclusă în plasa Boldu a aceluiași județ Rm. Sărat și era formată din satele Domnița, Corbeni și din cătunul Boarca, cu 1540 de locuitori. În timp, satul Deșirați a luat numele de Râmnicelu și a devenit comună separată de Scorțaru Nou, iar comuna Domnița a luat numele de "Mihail Kogălniceanu". În 1950, cele două comune au fost incluse în
Comuna Râmnicelu, Brăila () [Corola-website/Science/300986_a_302315]
-
fată) și o biserică zidită de frații Chiriacescu în 1843. În 1925, comunele făceau parte din aceeași plasă; Jugureanu era constituită tot dintr-un singur sat, cu 1921 de locuitori, în vreme ce Ulmu avea în componență satele Ulmu și Mohreanu, și cătunul Pribeagu, cu 2592 locuitori. În 1931, comuna a primit numele de "General Poetaș", ambele sate, Ulmu și Mohreanu, fiind comasate în satul de reședință General Poetaș. În 1950, cele două comune, Jugureanu și General Poetaș au fost incluse în raionul
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
cu 1061 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și o biserică zidită în 1837. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei funcționa în plasa Grădiștea a aceluiași județ și comuna Câineni, formată din cătunele Stăvărești (care era reședința), Plăsoiu, Maralaiu și Câineni, cu o populație totală de 883 de locuitori. Aici funcționau o școală de băieți cu 22 de elevi la Stăvărești, deschisă în 1885 și două biserici una zidită la Stăvărești în 1835
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]
-
Balaci este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Balaci (reședința), Burdeni și Tecuci. Satul Balaci este format din cătunele (cartierele) Braniște, Odorog și Săracani. Situat în zona geografică "Găvanul Burdea", denumită astfel din cauza că este presărată cu dese mici depresiuni, ca niște "găvane" (găvan = farfurie din lemn scobit). Satele sunt situate în general în astfel de depresiuni. Localitatea se
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
ai lui Iehova (2,42%). Pentru 4,81% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Localitatea Bragadiru este atestată documentar la 13 decembrie 1783. Ea s-a format prin migrarea populațiilor unor sate mai vechi din zonă și anume Țânțăreni, Cătunul, Gorganul, Scăești, Voevodești, ulterior dispărute. Din 1861 devine comună, având în componență și satele Țânțăreni, Scăești, dispărute în jurul anului 1900. De la atestarea sa documentară și până în anul 1950 localitatea Bragadiru a aparținut județului Teleorman, plasa Marginea. Între anii 1904-1908 comuna
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
Sus. Toponimul tradițional, Bășești, este cel folosit în mod curent, deși nu are statut oficial. Explicația renunțării la denumirea generală tradițională pare să fie interpretarea să, în mod eronat, drept termen indecent. Satul Ionașcu este desemnat adeseori prin expresia "La cătun", "În cătun". O parte a satului Băcălești, spre comună Mihăești (Olt) se numește Rata, deși nu este diferențiată clar. Alte microtoponime: Malu Roșu (carieră de lut, în marginea de nord a satului Ionașcu), Brotaneasa(ogoare între Ionașcu și pădurea de la
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]