11,186 matches
-
dispariții. Eu însă rămân la convingerea mea că treaba este mult mai serioasă. Să înțeleg că tu de asta ai plecat pe munte? întrebă Ileana după câteva clipe de tăcere în care rumegase cele spuse de Cristi. Sperai să găsești cadavrele celor dispăruți? Acum, stând de vorbă cu tine, îmi dau seama că nici eu nu știu ce căutam. Desigur că nu mă așteptam să găsesc trupurile aliniate în pădure dar credeam că voi descoperi un indiciu, ceva care să mă poată ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu știu nici cum au loc răpirile și nici cum îi duce până acolo, la fel cum n-am idee ce se întâmplă mai departe cu victimele. Le ține sechestrate, le torturează după care le omoară și apoi le îngroapă cadavrele? N-am habar, însă mi-am pus în gând să aflu. Cristi făcu o pauză cât să-i arunce o privire Ilenei după care continuă: Sunt convins că m-am apropiat de criminal. Ajuns acolo, am intrat pe teritoriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În acest moment, la poliția din Baia de Sus sunt înregistrate un număr de dispariții de persoane, atât și nimic mai mult. Nu s-a deschis nici un dosar de omucidere. Toate crimele sunt numai în imaginația ta. Nu există nici un cadavru, nu există nici un mobil și nici un suspect. Nimeni de la poliție nu te crede, ba chiar ai niște probleme din acest motiv cu însuși comandantul secției, tatăl meu. Ai uitat? Măi, oameni buni, ați înnebunit? spuse Toma vehement. Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar s-a omorât. Îți repet că așa ceva nu s-a întâmplat. Moș Calistrat nu s-a spânzurat. Și atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și nici bestia nu are nici un amestec, ce crezi că s-a întâmplat totuși? Încă nu știu, dar cineva este vinovat de moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ileana dădu din cap în tăcere. Deși avea încredere în flerul de polițist al soțului ei, cel puțin deocamdată nu pricepea cum s-ar fi putut petrece lucrurile. Îmi pare rău că n-am fost de față când au descoperit cadavrul, adăugă după câteva clipe inspectorul, sunt sigur că aș fi putut să-mi dau seama cum l-au ucis. Încep să cred că, ori de câte ori vii la Baia de Sus, vezi numai asasinate în jurul tău, spuse Ileana. Și, n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
N-avem încotro. Am nevoie de tine să mă ajuți. Ileana nu răspunsese, se mulțumise numai să dea tăcută din cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu o încânta absolut de loc. Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză albă acoperea trupul cu totul. Sper să nu te superi că îți deranjăm odihna, șopti inspectorul în timp ce o dădea de o parte. Pe cât de încordat fusese până atunci, un sentiment de ușurare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat orice îi cereau, inclusiv un testament, numai să-l lase în pace. După aceea, cadavrul i-ar fi fost descoperit plutind în apele Nevei, ori nu l-ar mai fi găsit deloc pentru că mafioții ruși împrumutaseră de la colegii lor americani obiceiul de a scăpa de cadavre înglobându-le în betonul de la fundațiile noilor construcții. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
testament, numai să-l lase în pace. După aceea, cadavrul i-ar fi fost descoperit plutind în apele Nevei, ori nu l-ar mai fi găsit deloc pentru că mafioții ruși împrumutaseră de la colegii lor americani obiceiul de a scăpa de cadavre înglobându-le în betonul de la fundațiile noilor construcții. Se frământase îndelung unde să-și deschidă cazinoul. Nu se gândise nici o secundă să renunțe ori să caute altceva. Odată ce îi intrase în cap că trebuie să intre în lumea jocurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-am atins. Total neimpresionat de vestea primită, Vlad începu să studieze hârtiile pe care tocmai le primise. Erau exact acele documente pe care le aștepta, nu lipsea nimic. Din punctul acesta de vedere, lucrurile erau în ordine. Scapă de cadavru! spuse el într-un târziu, fără să își ridice ochii. De tot, vreau să spun. Adică, nu vreau să-l duci acasă și să-l pui la loc în pat. Găsești tu o soluție! adăugă el după o clipă. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vișinescu, sub zece metri de umplutură. Îndeplinise întocmai ordinul lui Vlad, nimeni nu-l va mai găsi niciodată. Activitatea lor la Baia de Sus se dovedise a fi plină de evenimente care mai de care mai ciudate. Abia scăpase de cadavrul contabilului când, se trezise cu un alt personaj ce începuse să dea târcoale noului lor punct de lucru. În fiecare dimineață, Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
momentul atacului. Îl ridică de jos, luându-l cu el. Așa era mai bine, Moș Calistrat era nedespărțit de ciomagul acela, cel puțin el nu-l văzuse niciodată fără acesta. Era deci foarte bine dacă cei ce îi vor descoperi cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi dădu un brânci cu piciorul, având grijă ca acesta să nu se rostogolească prea departe. Toiagul îl lăsă chiar acolo, rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îmi raportezi că oamenii noștri au fost uciși iar tu ai fost fugărit de o arătare care voia să te mănânce. Spune-mi, te rog, pentru că eu nu am putut să-mi dau seama din relatarea ta, ai văzut vreun cadavru? Urme de sânge ori bucăți din trupuri omenești? Șeful făcuse o pauză numai cât să tragă aer în piept. Îl privea întrebător pe Boris care se mulțumi să nege din cap, fără să vorbească. Pe tine, te-a atins animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau prizonier și nu avea de gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sînge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întîmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gînd sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În jurul orei două dimineața se vor stîrni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
crimelor va consemna În jurnalul său: „Nu pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, cînd unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stîlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavînd nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mînă. Cadavrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cadavrele. „Asemenea stîlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavînd nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mînă. Cadavrele erau despărțite anevoie, de cîte ori se elibera spațiul pentru o nouă Încărcătură a trupurilor vieții, jilave și Împăstate de urină, cu picioarele mînjite de fecale și de sînge menstrual. Cam vreo douăzeci de muncitori Îi căutau În gură, descleștînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piezișe ce nu ajungeau să mîngîie pămîntul. În cele din urmă, tata s-a oprit dinaintea unei porți mari din lemn lucrat și Înnegrit de vreme și de umezeală. În fața noastră se ridica ceea ce mi s-a părut a fi cadavrul părăsit al unui palat sau un muzeu de ecouri și de umbre. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
erau limpezi. Ceea ce se știa era că duelul avusese loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai optimiști, preferau să creadă că, implicat În vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vreme circulase altă versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea mai crîncenă mizerie. Fetele de la bordelul unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În port sau care mureau de frig pe treptele de la metrou. Fie și numai ca să nu se dea bătut, Monsieur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Însă am refuzat. — Dar probabil că aveți o bănuială, am sugerat eu. — Tot ce știu e că, În vara lui 1936, la scurt timp după izbucnirea războiului, un angajat de la morgă a sunat la editură să ne spună că primiseră cadavrul lui Julián Carax cu trei zile În urmă. Fusese găsit mort pe o străduță din Raval, Îmbrăcat În zdrențe și cu un glonț În inimă. Avea asupra lui o carte, un exemplar din Umbra vîntului, și pașaportul. Ștampila arăta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Umbra vîntului, și pașaportul. Ștampila arăta că trecuse granița cu Franța În urmă cu o lună. Unde fusese În tot acest timp, nimeni nu știe. Poliția l-a contactat pe taică-su, Însă acesta a refuzat să se ocupe de cadavru, pretextînd că el nu avea nici un copil. După ce au trecut două zile fără ca nimeni să reclame cadavrul, a fost Înmormîntat Într-o groapă comună, În cimitirul de la Montjüic. N-am putut nici măcar să-i duc flori, pentru că nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]