2,041 matches
-
din Neogen și Pleistocen au izolat-o transformând-o în sistem de lacuri. La sfârșit afluenții Bistricioarei prin activitatea erozivă au recucerit-o hidrografic. Fundamentul depresionar este din roci cristaline epizonale peste care s-au dispus petice de roci sedimentare (calcare dolomitice, triasice), acoperite de depozite de conglomerate și gresii, argile și marne argiloase. Formațiunile cuaternare sunt reprezentate prin turbă (cu grosime uneori de peste 10 m) și depuneri de travertin (cu grosime de cca. 100 m și care au luat naștere
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
au aspect relativ plat cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul Văii Vinului iar zona are aspectul clasic al regiunilor carstice. Acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin apariția unor izvoare cu debite apreciabile și mineralizare ridicată. Prezența dioxidului de carbon în aceste ape este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita - Călimani. Alimentarea complexului acvifer se produce prin infiltrare din precipitații
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
economic al stațiunii. Caracterele de mineralizare le încadrează în grupa apelor minerale mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase și hipotone. Izvoarele Depresiunii Borsec apar în două grupe - cel nordic de importanță mai mare - linia de izvoare având ca provenineță fâșia de calcare cristaline dolomitice, surse caracterizate de acumularea apei în fisuri și goluri carstice (izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) ; și grupul de sud - linia de izvoare cantonate în tuf calcaros cu o circulație restrînsă a apelor, prin fisuri și zone de
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
carbon (). Scoarța terestră este compusă în mare parte din oxizi de siliciu (cuarțul , găsit în granit și nisip), aluminiu (oxid de aluminiu , în bauxită și corindon), fier (oxid de fier (III)) , în hematit și rugină), și carbonat de calciu (în calcar). Restul scoarței este de asemenea alcătuită din compuși ai oxigenului, în particular silicați complecși (minerale silicate). Mantaua Pământului, de masă mult mai mare decât scoarța, este în mare parte compusă din silicați de magneziu și fier. Silicații solubili în apă
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
și până în anii 1940, era în criză gravă. Un factor care a contribuit la criză a fost creșterea autonomiei noilor nave comerciale, care aveau mai rar nevoie de opriri pentru alimentare. În prezent, cele mai importante resurse ale Malte sunt calcarul, poziția geografică favorabilă și productivitatea ridicată a forței de muncă. Malta produce doar aproximativ 20% din nevoile sale alimentare, are provizii limitate de apă dulce din cauza secetei din timpul verii și nu are surse interne de energie, cu excepția potențialului de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Bălineasa. În partea sudică a orașului Vașcăului, caracterizată prin prezența dealurilor piemontane ca o prelungire a Munților Codru-Moma, amintim câteva dintre aceste culmi deluroase: Reprezintă unitatea cea mai înaltă și mai masivă din cadrul Apusenilor. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline și calcare mezozoice, ceea ce a impus o mare diversitate morfologică: relief de nivelare policiclică, relief glaciar și crionival. La poalele vârfului Cucurbăta Mare (1849 m) au fost identificate 2 circuri glaciare incipiente. Culmile acestor munți coboară domol și prelung spre Depresiunea Beiușului
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
sunt formați din 2 grupe muntoase (Munții Codru în partea de nord și sud-vest și Munții Moma în partea de sud-est) despărțite de valea Briheni în est și valea Moneasa în vest. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline și intruziuni granitice, calcare, gresii și roci vulcanice. Sunt munți din categoria celor mici (vf. Pleșu - 1112 m, altitudinea maximă), în care calcarele au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice și exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
de sud-est) despărțite de valea Briheni în est și valea Moneasa în vest. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline și intruziuni granitice, calcare, gresii și roci vulcanice. Sunt munți din categoria celor mici (vf. Pleșu - 1112 m, altitudinea maximă), în care calcarele au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice și exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Benoué e navigabil sezonier de la Garoua până la granița cu Nigeria. Pe platofrma continentală se găsesc petrol și gaze naturale, iar în sud, în apropiere de coastă, se găsește minereu de fier. Camerunul de nord are mari depozite de bauxită și calcar. "Articol principal: Economia Camerunului" Timp de un sfert de secol după obținerea independenței, Camerunul a fost una dintre cele mai prospere țări din Africa. Scăderea prețului mărfurilor pentru principalele produse de export — petrol, cacao, cafea și bumbac — la mijlocul anilor '80
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
monumentele istorice iraniene se înșiră până departe pe ambele laturi ale acestui lanț de munți. Vârful cel mai înalt, Zard Kuh-e Bakktiari, are 4.309 m altitudine. Marginea sudică a munților este tivită de coasta zimțuită a Oceanului Indian. Datorită abundenței calcarului și a altor roci solubile, în Iran se află numeroase peșteri, care constituie puncte de atracție și posibile obiecte de studiu, atât pentru pentru turiștii obișnuiți, cât și pentru cei pasionați de speologie. Cele mai renumite peșteri se află în
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
două fiind Banaba (Insula Ocean) din Kiribati și Makatea din Polinezia Franceză); totuși, rezervele de fosfat de calciu sunt astăzi aproape complet epuizate. Exploatarea minieră a fosforitelor în platoul central a lăsat în urmă un teren arid acoperit cu bolovani de calcar cu înălțimi de până la . Un secol de minerit a dus la devastarea a patru cincimi din suprafața insulei. Mineritul a avut impact și asupra zonei economice exclusive din jur, 40% din formele de viață marine fiind ucise de silt și
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
de gaze naturale, datorită cărora Venezuela se află pe locul nouă în lume. În Venezuela există peste 150 de clase de minerale. Cele mai importante sunt mineralele de fier, bauxita, aur, diamant, fosfat, cupru, nichel, plumb, zinc, sare, gips și calcar. În Guayana Venezueleană există rezerve mari de fier și bauxită, precum și depozitele de diamante și aur. Rezervele de aur și diamante din Venezuela reprezintă aproximativ 10% din rezervele mondiale cunoscute. Venezuela protejează 62,9% (2007) din teritoriul său, ceea ce constituie
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
ros aproape întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților. Profilul geologic este reprezentat de sedimente din neogen, etajul Sarmațian, cu straturi de nisip, argilă, calcar și marnă. Râul Răuțel și-a croit albia de-a lungul faliei Răuțelului, care constituie mai la vale și albia Răutului. Seismicitatea municipiului Bălți este determinată în special de cutremurele subcrustale de adâncime intermediară ale căror epicentre sunt adesea localizate
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Edineț. Cît privește bogățiile naturale ale orașului în direcția nord-vestică iese la suprafață complexul de sisturi silurene și gresii dezagregate. Tot aici se găsește un sector compact de sisturi argiloase de culoare brună. De asemenea în apropierea orașului se întîlnesc calcare silicoase. Suprafața actuală a Edinețului - intravilan și extravilan constituie 6365,9 ha, dintre care: Primul document în care apare și Edinețul este gramota de la 15 iulie 1431 prin care domnul Moldovei Alexandru cel Bun dăruiește lui Ivan Cupcici 14 sate
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
timpuri, când a spart blocurile de piatra și și-a croit albia prin locuri atât de impresionante. Din toata moșia satului Brânzeni sub ocrotirea statului s-au luat 200 de ha Grota de la Brânzeni prezintă o nișă în stratul de calcar adâncă de 9 m, lungă de 18 m și înaltă de 4 m, situată la 62 m înălțime față de nivelul apei r. Racovăț. Sunt studiate 3 straturi de cultură care aparțin paleoliticului târziu și mezoliticului. Obiectele de cremene găsite numără
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
de atenție sunt nu numai marile orașe, precum Taranto sau Bari, sau stațiunile de lux din "Peninsula Gargano". În centrul regiunii, în apropiere de "Alberobello", peisajul este dominat de "trulli", case tradiționale rotunde cu acoperișuri conice, construite fără mortar din calcarul disponibil în împrejurimi. Zidurile acestor case sunt de obicei vopsite în alb, iar acoperișurile sunt adeseori împodobite cu decorații de piatră cu semnificații religioase sau magice. În orășelele din zonă poate fi simțită atmosfera sudului Italiei cu puternice influențe culturale
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]
-
cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și are circa 40 metri. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48-1,49 m. Din cele 54 de metope inițiale, se mai păstrează doar 48. Deasupra metopelor se află o friza cu 26 de creneluri
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Ampelum-Zlatna, condusă de un procurator aurarium, ajutat de o armată de funcționari subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de arama de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la Deva. Sarea era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal). Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundență clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatră albă de calcar. Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat "Orașul meu" (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă), este: "Orașul meu din albe flori de piatră". Formă anterioară a primului vers din imn era: "Orașul meu cu umeri
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Bâc se găsesc terase aluviale cu lățimea de până la 1,3 m. Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a orașului. Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de construcție: văr, calcar, piatra brută de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte de piatră și văr stins: la Cricova, Mileștii Mici, Chișinău, Făurești, Goian, Cărămidă. Țigla se produce din materia primă extrasa la carierele din Bubuieci și Mileștii Mici, iar nisipul
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
au fost descoperite în întreaga Europă. În neolitic, odată cu apariția agriculturii, se dezvoltă și arta ceramicii. Sculptura în metal se naște mult mai târziu, după descoperirea și perfecționarea tehnologiilor metalurgice. Ulterior, marile civilizații de constructori descoperă și alte materiale: ipsos, calcar, ciment, marmură. Încă de acum 4.000 de ani pe văile Tigrului și Eufratului s-au succedat civilizațiile sumeriană, akkadiană și babiloniană. Aceștia utilizau ca materiale de sculptură: bazalt, diorit, gresie, alabastru. Ca inserții și monturi se utilizau materiale mai
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca exemple mai putem menționa: statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale Nefertiti (1350 î.Hr.), statuia scribului. Acestea sunt sculptate în calcar și pictate. Toate acestea demonstrează nivelul de înalt realism atins de arta egipteană a secolului al XV-lea î.Hr. și aceasta conform preceptelor faraonului Akhenaten, conform cărora artistul trebuie să fie cât mai realist. De asemenea, și la mormântul lui
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
stabilite au ridicat monumente importante. Templele monolitice descoperite la Gobekli Tepe datează din anii 9000 î.Hr. și nu au putut fi construite decât de vânători-culegători, deoarece în aceea perioadă agricultura încă nu se dezvoltase. Structura sanctuarului alcătuită din stâlpii de calcar în formă literei "T" este gravată cu desene zoomorfice și are o înălțime de până la 7 metri și o greutate de 50 de tone. Acesta este primul sit din lume care demonstrează iscusința vânătorilor-culegători în construirea unor structuri complexe durabile
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Europa lăstunii sosesc în aprilie mai, iar construcția cuibului începe de la sfârșitul lui martie (nordul Africii) până la mijlocul lui iunie (Laplandia). În condiții de viață obișnuite, ei își fac cuib în peșteri mici de piatră, în despicăturile de conglomerat și calcar, de regulă pe malul râurilor de munte. Se întâmplă ca perechi de lăstuni de casă să se alăture coloniilor de lăstuni de mal și să ocupe câteva găuri în povârnișurile argiloase, lărgind în prealabil intrarea în gaură. O dată cu înmulțirea construcțiilor
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Ghelari-Hunedoara între 1890 și 1900. Tot în aceeași zonă au mai fost construite linia de funicular Govăjdia-Râul Bătrâna în lungime de 18 km pentru transportul mangalului și linia de funicular în lungime de 14 km pentru transportul mangalului și a calcarului. Uzina a fost oficial inaugurată pe 12 iunie 1894. În luna mai a anului următor a intrat în funcțiune al doilea furnal iar în anii următori Hunedoara va deveni cel mai important centru siderurgic din zonă. Administrația uzinei s-a
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]