4,790 matches
-
indiferent La ce tarabă vând țigări Pe vreun peron sau chiar pe scări Cum dumneavoastră azi un kent E viața zilnic tot mai grea Dar vă grăbiți că vă așteaptă Un domn mai vârstnic cu o treaptă În Dacie e canapea Vă mulțumesc. Am să-l accept Că noi suntem mai mulți acasă Cu datorii ce ne apasă Chiar dacă-i drept că nu e drept! 31 oct. '98 Referință Bibliografică: În fond îmi e indiferent / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN FOND ÎMI E INDIFERENT de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348062_a_349391]
-
tău. Vlei să te uiți? Și pentru că Mona nu a întors capul, și-a ridicat bărbia supărat și nu a mai privit-o. Dar nici nu a mai vorbit până la mașină. Fănel a insistat să stea el cu copiii pe canapeaua din spate, spre surprinderea părinților acestora. Nu le venea să creadă că el poate fi atât de apropiat de "piticii" familiei, chiar dacă se mai întâlniseră când aceștia erau și mai micuți. Nu se jucase cu ei nici în timpul vizitelor reciproce
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
meci dacă vrei! Bine, dar ce zice părintele? Poate că dumnealui are alte preferințe. Părintele nu se prea uită, că dé, are teoriile lui, dar și dacă se uită adoarme curând în fața ecranului buștean. Și el și preoteasa adorm pe canapea, unul cu capul pe umărul celuilalt, cu pisoii în brațe, ca doi copii. De fapt, eu îmi văd emisiunile preferate la televizorul portabil pe care-l țin în camera mea. Ce zici?... Ariel nu spusese nimic. Căci mai avea un
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap"[ii], știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Uneori, după somnul de noapte, ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu, alteori înveșmîntați în alb ne uitam la soare pînă amețeam în timp ce leoparzii dormeau pe canapele de catifea, ne repetam unul altuia bătăile inimii într-un du-te-vino al literelor așezate în cuiburile lor, la începutul primăverii cînd toate priveliștile sînt pline de farmec. Ești liber față de ceea ce accepți, prizonier față de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara
PRESIMŢIREA CUVINTELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350148_a_351477]
-
este născătoare de idei profunde, constituindu-se aceasta într-o posibilă explicație a refuzului îndârjit cu care mai mult de nouăzeci la sută din populația globului refuză sistematic acțiunea. Filmullll!! Păi, nu văzuse el în filme, cum la psihiatri, pe canapelele acelea de piele, una-două vine cel puțin o blondă care-i arată omului unde o doare, dar în așa fel încât ăsta nu rezistă și începe să o trateze în fel și chip prin toată casa, iar aia, de regulă
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
gândiți deloc pozitiv! Contabilul puse la bătaie ceva din agoniseală și, în cel mai scurt timp, amenajă în subsolul blocului o clinică de mai mare dragul, cu dotări reproduse din memorie, pentru a îndeplini exigențele unei asemenea locații, adică: vestita canapea de piele, biroul, o veioză și un raft cu cărți groase, semnate de apostolii branșei, unii cu nume nemțești, greu de pronunțat și de ținut minte. O lumină chioară din tavan făcea atmosferă pentru ședințe de neuitat. Doctorul avea desigur
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
că nu o rupse la fugă, ci se strădui cu multă pricepere să potolească foamea tigrului. Totuși, un fulger, nu-i decât un fulger! Ține doar câteva secunde. Însă, dând dovada unor inestimabile calități, pe când Eracle mai zăcea încă pe canapeaua de piele cu pantalonii în vine și cu sufletul bâzâind pe lângă becul cel chior din tavan, doamna trase două gâturi din sticla iute descoperită la piciorul biroului și spuse pe un ton șugubăț, plin de minunate promisiuni: - Acu’ dacă tot
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
odată în privința lui Florin Sandu și probabil că nu pentru ultima dată. Aplicele în formă de felinare aruncau suficientă lumină cât să își poată da seama că încăperile de la parter erau mobilate simplu, cu mobilă greoaie, de strictă necesitate. O canapea, un dulap, o masă și patru scaune în camera cea mai mare, un birou cu un scaun, un pat de o persoană și alt dulap în camera mai mică, iar în holul pătrat din care se intra în bucătărie, două
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
ciocanit greu reverberează prelung. - Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elena și Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. - Repede Elena... ieși în stradă și strigă o birjă! ordonă Victor. - Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă și-i caută
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
de groază în apartamentele lor. De fapt, ei aflaseră însă niciunul nu a îndrăznit să vină să-mi dea îngrozitoarea veste, doar așteptau să vadă cum voi primi eu vestea și abia apoi să se apropie durerii mele. Ședeam pe canapea cu capul căzut într-o parte când soneria de la intrare mă vesti că cineva voia să fie alături de mine. Am dat să mă ridic și ceva mă țintuia de locul unde șezusem speriat că nu voi mai avea părinți. M-
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
frățiorul meu vrea ceva nou. Un băiețel care să-l ... , nu am apucat să termin vorbele că o palmă mi-a zburat peste obraz, căzând peste cei care încolăciți începuseră să dea înapoi, să se strângă unul într-altul pe canapeaua neîncăpătoare acum pentru ei. Vocea lui tunătoare și amenințătoare se auzi acum sacadat, încât inimile celor din cameră înghețară: Bestie, ai pângărit casa părinților noștri, ai distrus toată sfințenia acestui locaș în care ai văzut lumina zilei. Nemernicule sodomizat te
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ANDALUZIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Andaluzia Soare sărbătoresc pe înaltul catarg, Toate ferestrele deschise larg Aspiră cu nesaț parfum de magnolii, Invită pe canapele și pe fotolii - Tapiserii saturate de iluzii - Și castagnetele incitantei Andaluzii, Dansul amețitor de vibrante culori - Luceferi în poante și zâmbet de sori. Palate de arhitectură maură; El Greco intră puțin strâmb în pictură; Pe Guadalaquivir coboară, Ca pe Dâmbovița, o
ANDALUZIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362115_a_363444]
-
timp. Sunt în divorț. De fapt, de mult nu s-a mai arătat încântată să țină legătura cu noi. - Au copii? - Da, pe Răzvan. Are doisprezece ani. Nu l-am mai văzut de vreo trei ani. Elena Davidescu stătea pe canapea, prinzând, din când în când, între degete, o frunză de lămâi înflorit care se aplecase spre spătarul din partea dreaptă. Luase un calmant și se mai liniștise puțin. Afară î ncepuse o ploaie în rafale. Pe balcon se auzeau cioburi de
PROMISIUNEA DE JOI (IV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366074_a_367403]
-
mai erau câteva minute și trebuia să sosească trenul de Galați, numai dacă nu avea cumva întârziere. L-a zărit de departe cum se apropia de peronul său. Trenul lui Mircea trăsese în partea cealaltă a gării. Se ridică de pe canapea și îi ieși în întâmpinare. Îi sări de gât și îl sărută pătimaș. - De când te aștept... - Ți-am spus că ajung în urma ta. - Nu la ziua de azi mă refer... - Și mie mi-a fost dor de tine, mărturisi Mircea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
care sistemul modei joacă un rol hotărâtor, dincoace de cortină, oferit plăcerii privirii celorlalți, într-un joc al senzualității care se degajă din linii, forme, curburi și goliciuni ... În regim privat, corpul nud al femeii întinse pe pat sau pe canapea este, în înțelegerea mea, înainte de toate, un obiect de artă. Atunci când vorbim de obiect, ne referim la ceva care este perceput ca distinct de subiect și, în cazul acesta, înscris în cercul de cretă al dorinței. Când spunem că, pentru
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
-i curte ochiului, iubește-ți albul altoit pe tâmplă, ce parc-aseară nu era și azi un Don Juan se vrea, vorbindu-ți iar despre iubire, iubește-ți mâna dreaptă ce-aseară, curioasă și cuminte, o carte-ți răsfoia, pe canapea, și azi pe inimă-și găsește tihna, oftând ușor de vreo durere ori de dor, iubește-ți fiecare pas ce-aseară era ferm și drept, și azi îl simți îmbătrânit de ani, de drumuri multe fără de popas, de căutări, de
IUBEŞTE-TE... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366617_a_367946]
-
când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor de transpirație culese dintre sânii ei frumoși și mari, toate acestea mă urmăreau. Degetele mele încă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
-i curte ochiului, iubește-ți albul altoit pe tâmplă, ce parc-aseară nu era și azi un Don Juan se vrea, vorbindu-ți iar despre iubire, iubește-ți mâna dreaptă ce-aseară, curioasă și cuminte, o carte-ți răsfoia, pe canapea, și azi pe inimă-și găsește tihna, oftând ușor de vreo durere ori de dor, iubește-ți fiecare pas ce-aseară era ferm și drept, și azi îl simți îmbătrânit de ani, de drumuri multe fără de popas, de căutări, de
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
aveaiși aziîl vezi făcându-i curte ochiului,iubește-ți albul altoit pe tâmplă,ce parc-aseară nu erași aziun Don Juan se vrea,vorbindu-ți iar despre iubire,iubește-ți mâna dreaptăce-aseară, curioasă și cuminte,o carte-ți răsfoia, pe canapea,și azipe inimă-și găsește tihna,oftând ușor de vreo durere ori de dor,iubește-ți fiecare pasce-aseară era ferm și drept,și aziîl simți îmbătrânit de ani,de drumuri multe fără de popas,de căutări, de rătăciri ...Iubește-te ca
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
ieșit din cameră. Când cada s-a umplut cu apă, a bătut în ușă: -Hai Crina, vino, baia e gata! -nu a primit nici un răspuns, a mai bătut de câteva ori, apoi a intrat în sufragerie, femeia era întinsă pe canapea într-o poziție nefirească, avea piciorul stâng îndoit sub ea, o mână îi atârna inertă în afara patului, la fel și capul. Nu a mai stat pe gânduri a început să-i desfacă nasturii de la bluză, cu mișcări febrile a continuat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
bine! Mihai a ciocnit paharul cu paharele femeilor, apoi a luat o gură bună, s-a scuturat după ce l-a înghițit, a pus paharul pe măsuță s-a așezat comod în fotoliu, privind la cele două femei care stăteau pe canapea a spus: -Începe te rog! -Directorul astăzi m-a trimis acasă de la 12, a zis că nu mai are treabă cu mine. Am plecat, aproape de casă am văzut că mi-am uitat telefonul la birou, așa că am fost nevoită să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
de apă!). Nu puteam nici să dorm. Dacă închideam ochii, îl vedeam cum l-am lăsat, căscând spre cer. Nici trează nu eram bună de nimic. Parcă eram făcută din gumă moale. Mă prelingeam prin casă, pendulând între pat și canapea, unde mă cuibăream încovrigată. Nu puteam să beau sau să mănânc nimic; îmi simțeam stomacul strâns, ca o mănușă de box. Ieșeam pe balcon și fixam din priviri cerul, încercând să rezist cât mai mult timp fără să clipesc. Umblam
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]