1,971 matches
-
Mihai... Îi plăcea foarte mult Mihai, dar din păcate știa prea bine că nu mai avea nici o șansă în această direcție: mica lor ten tativă din trecut fusese un eșec complet. De atunci se mulțumise să apere acest idol de capriciile atotmistuitoare ale lui Pierre, mai cu seamă pentru că bănuia că acesta îi plăcea lui Mihai... Pe de altă parte însă, îl măgulea importanța care i se dădea prin faptul că era chemat să se pronunțe într-o chestiune care, de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un pic, dar totodată mi-a făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine. Nu ți-o cerusem nici din cochetărie, nici din capriciu, ci pentru că adeseori îmi este lehamite de mine însumi, pentru că vreau să devin mai bun și pentru că nu există nimeni care să mă poată ajuta în treaba aceasta în afară de tine... Această dorință de a fi mai bun am avut-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă mai culc pe scaune, apoi să mă ridic pentru ca, la invitația ta, să mă strecor în patul care nu mai este și al meu și pentru ca, până la urmă, să mă întorc pe scaunele mele! Nu mai vreau să pândesc capriciile dispoziției tale pentru a ști dacă ai sau nu chef de mine și la care moment mai bine este să plec... Nu vreau să mai ghicesc în vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îndemnase să plec din primul moment. Socoteam că e bine să las să treacă câteva zile înainte de a te revedea și, în așteptare, recapitu lam toate meritele tale și toate calitățile care depășesc această „neînțelegere“. Dar iată că, printr-un capriciu al sorții (al sorții oare?), ne-am întâlnit unul cu celălalt în condițiile cele mai defavorabile - la Kindi, în prezența lui țumpi și în așteptarea unor alți oaspeți... Toate acestea îmi dădură imediat senzația unui coș mar - această reeditare simbolică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în gol, pentru a nu se trezi din nou singur cu el însuși. Ca să nu-și iasă din mână, după fiecare explozie de furie, practica vânătoarea de oameni cu mine la modul lejer, reconfortant pentru el. Avea rutină în toate capriciile sale. Întrebarea din copilărie: „Cât valorează viața mea?“ era depășită. O asemenea întrebare nu poate veni decât dinăuntru. Când îți este pusă din afară, devii recalcitrant. Chiar și numai din încăpățânare începi să-ți iubești viața. Fiecare zi dobândește preț
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Franța, la fel ca și vinul de Bordeaux și brânza Camembert, este de fapt o invenție austriacă, preluată de la Turci, în timpul asediului Vienei din 1683. Asta-mi spune tot punga de hârtie. Ajunge în Franța abia în 1770, ca un capriciu al reginei Marie-Antoinette. Proverbele legate de pâine sunt istețe, agere și necruțătoare ca limba franceză: Pleurer le pain que l'on mange (être avare) (A plânge pâinea pe care o mănânci, a fi avar); Mieux réussir en pain qu'en
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în afara orașului în depozite speciale pentru zăpadă. Chiar și aleile din campus sunt curățate cu un fel de turbine mici, zăpada este "suflată" departe. Obișnuit cu lenea și indolența românească, cu fatalitatea cu care poporul meu înfruntă catastrofele naturale sau capriciile vremii, abia acum înțeleg mai bine faptul că poporul canadian și nord-americanii, în general, sunt într-o luptă continuă cu natura, iar lupta aceasta le modelează caracterul, ce devine aspru și direct. Ca iarna. Pasaj adăugat ulterior: în iarna 2007-2008
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vă spun bun venit în clubul autoironicilor - un club încă destul de slab populat, din păcate. ANTOANETA RALIAN Ei da, simpaticule domn Paraschivescu, sunt încă pe lume și aș vrea să fiu cât mai mult. Iubesc viața, cu toate urâțeniile și capriciile ei de femeie a dracului, de țață arțăgoasă, cu mâinile în șold. Cred, într-adevăr, că sunt căutată ca marfă bună de interviu pentru vârsta mea. Cred că oamenii care îmi tot solicită interviuri își spun: „Asta n-o mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
edituri îi cunosc mai puțin. Nu prea am de-a face cu dumnezeii editoriali, ci mai degrabă cu sfinții din jurul lor, cu care, nu-i vorbă, am avut întotdeauna relații bune. De curând, însă, un dumnezeu editorial poliromist a avut capriciul să-mi redacteze (și să-mi confrunte) personal o traducere. Și a făcut-o admirabil - cu o acuratețe rar întâlnită la un redactor de profesie. Nu pot să mă plâng. Știu că foarte multă lume se plânge de editori. Eu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate. Principiul măsurii în toate impune și existența unui echilibru între toleranță și exigență, între îngăduință și constrângere în relațiile cu copilul, fie că este vorba
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și pretențiilor uneori aberante ale copilului, al permisivității și toleranțelor fără măsură care duc la apariția extravaganțelor, a lipsei de respect, a lenei și nesubordonării odraslei față de rugămințile și solicitările părinților. Începuturile manifestărilor negative ale copilului se află în nevinovatele capricii acceptate de părinți sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului Arnoux frumosul titlu de "Poésie du Hasard" pe care l-a dat uneia din lucrările sale, făcută, cum el însuși o spune, din materia oferită, fără ordine, de capriciile vieții și ale călătoriilor sau de alte diverse circumstanțe. De altfel, privite în adâncimea trecutului, lucrurile de care vreau să vorbesc nici nu se așează prea departe de cele pe care le-am evocat până aici. Ba chiar destul de aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vom lupta pentru ideile ce ne sunt mai scumpe, precum chestia națională, cea externă și cea internă (chestia țărănească și cea evreiască); apoi o mai adevărată reprezentare prin introducerea reprezintărei minorităților, care va face cu neputință și tirania guvernanților și capriciile mulțimei, câteodată mai nedreaptă decât o individualitate; în ordinea economică, fără a fi agrarieni, o mai mare îngrădire a principalului nostru izvor de bogăție până acum, agricultura; în cea financiară, reforma impozitelor, iar în cea judiciară, a sistemului penal. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
neașteptat. E o simplă revenire la o activitate veche; o reîntoarcere la trecut; poate un semn care arată că actele existenței mele erau destinate să formeze un ciclu închis. Ceea ce am întreprins, pe de altă parte, nu e nici un simplu capriciu, o fantezie oarecare. Legăturile mele cu presa (care, chiar dacă n-au fost întotdeauna deopotrivă de strânse, n-au încetat însă cu totul niciodată) au fost, în mod constant, susținute de acea înclinație adâncă, de acea pasiune generoasă, care sunt semnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un singur gest, a pus capăt la tot ce a fost energie, pasiune, avânt, generozitate, visuri, dragoste, gajuri prețioase ale unui viitor plin de strălucire. Dar dacă n-ar fi fost așa? Dacă viața l-ar fi înșelat? Natura are capriciile ei; soarta e cele de mai multe ori nedreaptă. Fericirea nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
faptului că Nemesis l-a pedepsit pe Narcis să se Îndrăgostească de propria-i Înfățișare văzîndu-și chipul Într-o fîntînă. S-ar putea scrie, cred, un studiu „Meteorologia și istoria”. Evenimente grave În istoria omenirii au depins uneori de un capriciu al naturii, dacă Într-o zi a fost ploaie sau pe cer a strălucit un semn favorabil... De ce să mă mir că starea mea de spirit urmează un traseu accidentat? Astăzi marea și cerul sînt la fel de limpezi. Și dacă e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mame iar copiii să fie înzestrați cu o lumină mai puternică, o lumină care va mângâia bătrânețea mamei atumci când neputința anilor va veni pe nesimțite. Dacă nu vor fi nici una nici alta, de vină va fi lovitura destinului, un capriciu al hazardului, o fantezie a sorții care nu face decât să fii aruncat din rândul celor care merită. E ca și când ai iubi o stea deosebit de strălucitoare și te-ai gândi să te cununi cu ea, așa rămân pentru fiecare unele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
interpretat dezinvolt de tânărul Adrian Vâlcu) erau absolut necesare în acel moment, și nu mai târziu, episodul 23 august ar fi trebuit analizat mai pe îndelete ; nu sunt istoric, însă este evident că acest lucru nu a fost urmarea unui capriciu al suveranului (sau al camarilei sale, așa cum lasă să se înțeleagă filmul). Oglinda consideră însă oportun să zăbovească asupra procesului Mareșalului. când Antonescu își rostește testamentul politic în sala tribunalului, filmat în contraplonjeu și proiectat pe fresca unui Iisus angelicat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
regula. Schimbarea de paradigmă a venit pe la jumătatea anilor 50 mai precis, în 1957 : Fragii sălbatici (filmul lui Ingmar Bergman despre un bătrân profesor jucat de marele regizor Victor Sjöström care întreprinde o călătorie prin Suedia natală, bruind cronologia în funcție de capriciile amintirilor sale) ; ea reușea să dea cinematografului, în fine, un echivalent al timpului proustian intens subiectiv, non cronologic și funcționând după alte reguli . Doi ani mai târziu, așa cum am văzut, Federico Fellini realiza propria mare schismă cu perioada neorealistă prin
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
căreia cu siguranță ai slăbit. Probabil arătai ca o biată aschimodie în jerseul ăla care-ți place, prea larg și fără nici o formă. Nu îndrăznesc să te contrazic, îți știu prea bine încăpățânarea de a purta haine cărora, din cine știe ce capriciu, le găsești un anumit șic de bună calitate. Cât despre faptul că îmi atribui talent literar, pot afirma cu mâna pe inimă că nu mi recunosc decât unul singur: cel sévignesc, dar și acela fiindcă exiști tu. Voi, cei de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca trofee ale războiului purtat de Inchiziție Împotriva ereziei. Astfel de stigmate purtau nu numai ereticii și vrăjitorii, ci și evreii implicați În procese inchizitoriale. Gravurile realizate de Goya la sfârșitul secolului al XVIII-lea (cum este cea din seria Capricii intitulată Por linage a Ebreos = Pentru că sunt evreu) confirmă această afirmație <endnote id="(375, p. 49)"/>. Pentru mai multă siguranță, În secolul al XV-lea, bărbații evrei au fost obligați să poarte, pe lângă Judenhut, și rondela de stofă galbenă (rota
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prin semne deosebite și să fie despărțiți de creștini” <endnote id="(5, p. 4)"/>. Este o hotărâre care se referă și la comitatele Inculpat În fața tribunalului Inchiziției, stigmatizat cu pălăria conică și veșmântul san benito (gravură de Goya, din ciclul Capricii, 1799) din voievodatul Transilvaniei, al cărui guvernator era chiar prințul Bela al IV-lea. Conciliul de la Buda (1279) a Întărit obligativitatea ca evreii să poarte un semn distinctiv, dar regele Ladislau al IV-lea (1272- 1290) s-a opus aplicării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe soundtrack și părînd destul de mîndre de sound-ul lor anacronic, e puțin probabil ca publicul tînăr să nu prindă ideea : ce cool trebuie să fi fost să fii adolescentă și să ai la dispoziție toată vistieria Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în trecut am admirat-o pe Coppola pentru talentul ei de a recaptura stări poetice adolescentine, dar acum încep să cred că starea asta de desprindere, pe undeva dureroasă, pe undeva delicioasă, ah, cît de fragilă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al tuturor acestor episoade. Avem o comparație care induce o viziune deformată a corpului electoral ca o colonie de insecte, guvernate nicidecum de rațiune, ci tocmai de un activism nocturn, irațional. Nimic nu este mai potrivit decât adagiul unuia dintre Capriciile lui Goya : „Somnul rațiunii naște monștri”. Aici însă monstruozitatea provine dintr-un exces de luciditate, dintr-o dereglare a percepției, dintr-o focalizare diferită a lentilei. Avem o scenă de linșaj și un abuz din partea oamenilor legii la adăpostul nopții
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deschiși și gata să-și asume orice riscuri fizice. Eu aveam avantajul disciplinei și al unei rigori preluate din școala românească: provocam haosul, dar apoi mintea intervenea și Îi dădea formă. Apetitul bestial al personajelor, energia irațională aveau ceva din Capriciile lui Goya, pe care tocmai le văzusem la Metropolitan Museum. Imaginile stilizate ale cruzimii, care depășeau normele convenționale, erau prezentate ca expresie a impulsurilor inexplicabile care apar În om când acționează doar din instinct, când prezența sa e limitată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]