2,247 matches
-
mare industrie” (Bernal, 1964, 446). Decodificarea (simplistă) a societății cunoașterii ca fiind o societate ce aplică fie cunoașterea în general, fie știința (mai restrictiv) duce la o deproblematizare a cerințelor de analiză, căci nu mai face o diferență clară și categorică între societatea industrială (care aplică direct știința în economie) de ceea ce ar fi societatea cunoașterii (postindustriale). Această decodificare simplistă își are și o anumită justificare în însăși metafora folosită (ce poate fi „descifrată” mai greu în sensul său concret). Societatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să-i explice că sunt obosită după drum și n-aș face față „armăsarului” din el. Dezamăgire, dar discuția a continuat și s-a liniștit că va avea nevasta dorită. În orice moment putea chema carabinierii în cazul unui refuz categoric și al unei comportări dure din partea noastră. — Te trimite-n țară moșul! Taci! Vedem ce facem. Sunăm la Roma, sunt români acolo, nu te speria, nu rămâi aici! Nu mă speria decât mirosul de vechi, de bătrân. Nu puteam face
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
oferit, totuși, un argument moral în favoarea unui Dumnezeu, care trebuie postulat practic pentru a da sens experienței noastre morale. Raționamentul kantian ar putea fi structurat în felul următor: 1. Fericirea este dorința tuturor oamenilor (ceea ce ei doresc). 2. Morala (imperativul categoric) este datoria tuturor oamenilor (ceea ce ei trebuie să facă). 3. Unitatea acestor două este cel mai mare bine (summum bonum). 4. Oamenii trebuie să urmărească obținerea lui summum bonum (de vreme ce este binele cel mai mare). 5. Unitatea între datorie și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
convingătoare a adevărului că religia ca legătură a sufletului cu izvorul vieții este, ca nimic altceva, rădăcina din care crește ansamblul variat al tuturor formelor și manifestărilor superioare ale vieții omenești. Convingerea aceasta o mărturisește Nichifor Crainic și prin declarații categorice: „Cultura ca totalitate a creațiilor geniului omenesc nu are un sens în sine, ci se integrează ca parte în concepția religioasă. Ea iradiază din credință ca văpaia din focul aprins”. (Modul teandric, „Gândirea”, Ianuarie 1940). Din acest motiv este deosebit de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Nichifor Crainic în acord cu toată mistica ortodoxă. „A fi desăvârșit în sensul ortodox însemnează a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte și a-ți vedea propria minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu”. Între alte citate categorice, Nichifor Crainic aduce unul de-al lui Evagrie Ponticul, spunând: în contemplația mistică „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate”. Așa încât nu prin inconștient, ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul în stările mistice. („Locul inspirației”). E adevărat că Nichifor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în colaborare cu geniul, precum revelația supranaturală, dată prin Iisus Hristos, se realizează mai departe în colaborare cu sfântul. Din punctul de vedere care ne preocupă, uneia îi atribuim creația culturală, iar celeilalte lucrarea morală, fără să înțelegem o separație categorică între amândouă. Astfel, ideea teandrică, în accepțiunea ei generală, ne pune în față geniul ca vestitor sau ca profet natural al unei ordini de perfecțiune superioară lumii noastre, simbolizată în plăsmuirile lui; precum în accepțiunea ei specific creștină, aceeași idee
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și sub un anume cer. Cu Spengler, universalismul vechiului concept capătă una din cele mai tari lovituri; vaga „cultură umană” e înlocuită cu aparițiile concrete, determinate în timp și spațiu, ale culturilor istorice. Tot Spengler e cel care face deosebirea categorică între cultură și civilizație, înțelegându-le ca etape succesive în dezvoltarea aceluiași grup etnic. Cultura primează ca tinerețea, civilizația urmează ca bătrânețea. Cultura e primăvara creatoare de strălucite înfloriri; civilizația e sleirea forțelor și decadența în forme rigide, care dezumanizează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în momentul când a intrat în ortodoxie, fiindcă statuile lui, care au rămas până azi modele de perfecțiune, erau identice cu zeii adorați. Această renunțare la propriul său geniu, în fața adevăratului Dumnezeu descoperit prin Iisus Hristos, e dovada cea mai categorică împotriva celor care vor să demonstreze că Biserica ortodoxă n-ar fi decât o prelungire a păgânismului ascuns sub aspecte creștine. În lupta cruntă împotriva statuilor, care e cu mult anterioară iconoclasmului, era același popor grec, care le adorase până
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumuseții naturii vreo calitate estetică. Iar dacă i-o acordă câteodată, calitatea estetică a frumuseții naturii n-ar avea o experiență obiectivă, ci ar fi o simplă proiecție subiectivă asupra ei. În cele din urmă, estetica modernă face o deosebire categorică și tranșantă între natură și artă, deosebire care nu e lipsită de justețe; dar concluzia la care ajunge este încă o inovație, adică o nouă amputare și anume: eliminarea frumuseților naturale din domeniul preocupărilor estetice. Pentru teologie însă, natura, adică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil în esența lui, sublimul mistic, experimentat nemijlocit, fară ajutorul simțurilor, care sunt ca și moarte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ar corespunde o modificare de stil artistic, suntem ispitiți să credem că lipsa unei certitudini centrale în ființa catolicismului e cauza atât a necontenitelor adaosuri dogmatice, cât și a deosebirilor de stiluri. Nu vrem să facem din aceste observații judecăți categorice, dar față de unitatea organică a ortodoxiei, care crește dinăuntru în afară ca dintr-o esență neschimbată, ceea ce se poate numi unitatea în catolicism se impune mai mult din afară, prin decrete de autoritate, decât din impulsul organic al unei certitudini
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu este o perioadă trecătoare din copilărie, ci lupta neîntreruptă împotriva represiunii neîntrerupte a adultului”(Măria Montessori: Taina Copilăriei, trad. de I. Sulea Firu, p. 176.). Ideea aceasta e rezultatul unei îndelungi și pătrunzătoare observații și e ilustrată cu exemple categorice. Represiunea exercitată de adult, care crede că astfel face educație, provoacă multiplele deviații în sufletul copilului și îl desfigurează cu timpul, adică îl reduce la chipul și asemănarea educatorului. Dimpotrivă, descoperirea naturii adânci și adevărate a copilului, natură ce se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chiar de către Eugeniu Coșeriu, care nu numai că a supus ipoteza Sapir-Whorf unei critici severe, dar a respins însăși posibilitatea ca limbile "istorice" să ofere o "concepție" sau o "interpretare" a realității. În această privință, opinia savantului pare a fi categorică: "N-am vrea să deducem din expresia lingvistică felul în care popoarele concep "lucrurile": sunt speculații periculoase și prost fundate."376 Totuși, considerăm că lingvistului de la Tübingen - altfel, pe deplin consistentă cu ansamblul doctrinei sale - ar trebui supusă unei examinări
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
echipei. Scopul intervenției chirurgicale în Tipul A, Stanford (tip I, II, DeBakey) este de a preveni ruptura aortică iminentă prin slăbirea peretelui, și dezvoltarea tamponadei cardiace, la fel și de a rezolva regurgitarea aortică acută sau compresiunea ostiilor coronare. INDICAȚIILE CATEGORICE ALE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL -Disecția acută tip A cu fenomene de tamponadă cardiacă, sau tip B cu revărsat pleural masiv sau fenomene neurologice spinale. -Disecția de tip A, cu sau fără regurgitare aortică acută, cu sau fără afectarea ostiilor coronare. -Disecția
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]
-
bună înțelegere a acestei situații extrem de grave pe care ierarhii Bisericii o eludează cu bună știință, explicând că funcționarea unui patriarh în regență nu se poate face decât cu încălcarea principiului separației puterilor, a canoanelor, care, precum am văzut, sunt categorice. Iar un patriarh care, cu bună știință, încălcă constanta canonică constituie un adevărat dezastru pentru BOR5. Patriarhul Miron Cristea desemnează doi delegați care să se ocupe de problemele mitropoliei și arhiepiscopiei (deși formal, același patriarh-regent rămâne în continuare mitropolit și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în aspra disciplină juridică a Apusului creștin față de anarhia răsăriteană. Anarhie care merge așa de departe mai ales la noi încât înalte fețe bisericești contestă valabilitatea actuală a canoanelor și cred că pot trece cu inimă ușoară peste cele mai categorice și mai esențiale prescripțiuni ale codicelui juridic creștin. Că Biserica noastră a ajuns la încheierea că problema dreptului canonic trebuie în sfârșit atacată de front, nu poate decât să ne bucure. Felul în care ea înțelege să pornească la lucru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
9). Diotref, "un episcop orgolios și despotic", a căutat să submineze autoritatea Sfântului Apostol Ioan; el a excomunicat creștinii pe care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol Pavel ridică Biserica pe piatra lui Hristos și îi primește în interiorul ei pe vinovații Corintului, Diotref ruinează Biserica, plasându-se pe sine în centrul ei; acoperă de ocări pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Dichotomia dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sincronice și chiar colaborează", totuși nu numai că "în nici un caz nu se identifică", dar, mai mult încă, "a fi naționalist e o grea cădere în păcat, din care nădăjduim a ne mântui în Ortodoxie". Altfel spus, există o opoziție categorică între Ortodoxie și naționalism care rezultă dintr-o înțelegere strict biologică a națiunii, viața spirituală fiind de competența și de domeniul ecumenicității creștine 22. Nae Ionescu aduce două precizări majore demersului propus de Radu Dragnea, prin decelarea semnificațiilor care se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
primele cinci sinoade Papa Vigilius, în pofida diligențelor făcute pe lângă Sfinția Sa, nu a luat parte, aderând mai târziu, prin semnătură, după îndelungate stăruințe. Referitor la criteriul proporției juste, situația variază: de pildă, la Sinodul III Ecumenic, Biserica din Răsărit deținea majoritatea categorică din numărul episcopilor prezenți, sau la Sinodul IV Ecumenic, din 630 de Sfinți Părinți, Biserica din Occident era reprezentată numai prin cinci delegați speciali. Cu privire la participarea tuturor bisericilor, la Sinodul II Ecumenic, de exemplu, au fost numai episcopi din Imperiul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și fapta creștină. Rațiunea nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios și nici nu îl poate cuprinde în totalitatea lui. Erezia nu e, în fond, decât o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
liturgic, specifică cândva creștinismului, a fost înlocuită de zgomotul, gălăgia și vacarmul produse de comportamentul enoriașilor. Bunele obiceiuri la nivelul conduitei au fost alterate de indisciplina unora dintre credincioșii. Iată de ce se cere o dată în plus intervenția energică, viguroasă și categorică a preotului pentru a restaura ordinea și disciplina care ar trebui să domnească permanent în Ecclesia. Nu este vorba de aplicarea unor discursuri moralizatoare, punitive, ci de întronarea disciplinei în Biserică, prin apelul la buna rânduială stabilită de Ecclesia pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
geniu românesc și desființarea editurilor, pentru ca apoi să urmeze, așa cum a început, prin interzicerea libertății de gândire specifică vremurilor comuniste. Decapitarea spirituală a României a fost vizată cu o tenacitate greu de imaginat. Lichidarea totală a culturii echivalează cu victoria categorică a vulgului, în cea mai peiorativă accepție a termenului, purtător firesc al vulgarității și al mojiciei, element de scursură neintegrat funcțional în nici un tip de societate. Ne vom opri în acest text la aspectul reformei universitare, încercând să analizăm câteva
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să se adune o dată în fiecare săptămână. Dar cap personal, nu! E timpul să ne întrebăm încotro mergem. Într-un așa de scurt timp, trei manifestații caracteristice: BUST patriarhal, MĂNUȘI ROȘII cardinalicești și acum, CAP ALB. Se poate o mai categorică scăldare în apele papistașilor?". 19 Pentru o bună înțelegere a raportului dintre Biserică și stat în contextul actual, vezi lucrarea excepțională a teologului Radu Preda, Biserica în Stat. O invitație la dezbatere, Cluj-Napoca, Editura Scripta, 1999. 20 Nae Ionescu, Duminica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
11 Nae Ionescu, Tot despre facultatea Chișinăului (I), în "Cuvântul", an III, nr. 567, 24 septembrie 1926, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, pp. 481-482: "Și așa s-a ajuns mai acum câteva luni la o declarație categorică, în public, după care facultățile noastre de teologie nu s-ar simți legate de Biserică; ele fac doar... știință. Nu este o aberație? Să presupunem că, în adevăr aceste înalte școli fac știință (am pe masa mea de lucru toate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
statutul inalienabil al familiei ca cea mai importantă celulă socială, apăra drepturile locale și încuraja numeroase forme locale de implicare comunitară, mergînd pînă la o diversitate întreagă de planuri federaliste. Recunoașterea ființei umane drept o creatură imperfectă a implicat refuzul categoric al planurilor utopice, nerecurgerea la războaie decît ca ultimă soluție de urgență, un proces educațional disciplinat, prezența permanentă a valorilor tradiționale în toate sectoarele vieții sociale, precum și recunoașterea deschisă a faptului că toată viața și toate eforturile omului stau, ultimativ
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]