3,886 matches
-
Delfis, a fost medaliat la competițiile ecvestre organizate la Paris, Nisa, Berlin, Varșovia și Londra. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, după care a activat în diferite regimente de cavalerie și în Școala de Ofițeri de Cavalerie, iar după război în Regimentul 1 roșiori din Lugoj. Călărețul Henri Rang a participat ca reprezentant al României la Jocurile Olimpice de Vară de la Berlin din anul 1936. La startul întrecerilor ecvestre de sărituri peste obstacole s-au aflat 54 de
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]
-
militare înalte la Școala de Război din București (1928) și apoi la Școala Superioară de Război din Paris (1930). Este numit ca profesor de istorie militară la Școala de Război din București (1937-1939); șef de stat major al Diviziei 2 Cavalerie (1939-1941), șef de stat major al Corpului de Cavalerie, apoi comandant al Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria”. Este avansat la gradul de general. După cel de-al doilea război mondial, pentru o scrută perioadă (25 august - 20 septembrie 1944), generalul
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
și apoi la Școala Superioară de Război din Paris (1930). Este numit ca profesor de istorie militară la Școala de Război din București (1937-1939); șef de stat major al Diviziei 2 Cavalerie (1939-1941), șef de stat major al Corpului de Cavalerie, apoi comandant al Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria”. Este avansat la gradul de general. După cel de-al doilea război mondial, pentru o scrută perioadă (25 august - 20 septembrie 1944), generalul Siminel îndeplinește funcția de director general al Serviciului Special
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Marele logofăt Costache Cornescu are 2 fii: pe Ioan și Costache. Ioan C. Cornescu, născut 1820, este primul român care a făcut studii militare în Franța, la Saumur. revenit în țară se stabilește în Moldova unde activează ca ofițer de cavalerie, urcând în ierarhia militară, întâi colonel apoi general. În perioada 16 august 1859 - 27 noiembrie 1859 este Ministru de Război în guvernul Manolache Costache Epureanu de la Iași . În 1874 se retrage din activitate dedicânduși timpul vânărorii, picturii și studierii tehnicilor
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
studiilor. Este înhumată la Paris apoi, în 1906, rămășițele pământești sunt aduse în țară și depuse în cripta familiei de la Mănăstirea Dealu. Despre sora sa, Maria (Marieta) Cornescu, nu se știe decât că a fost căsătorită cu un ofițer de cavalerie, Roiu. Dintre copii generalului se distinge Mihail (Mihalache, Mișu) Cornescu, născut 1876. În buna tradiție a familiei, termină în 1897 cursurile de drept în Franța, la Sorbona. În țară este numit judecător la Găești, unde va deveni primar în 1907
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
Crucea de Cavaler al Crucii de Fier. Horia Ion Pompiliu Macellariu s-a născut la data de 28 aprilie/10 mai 1894, în orașul Craiova. Tatăl sau era de profesie inginer silvic, iar mama sa era fiica unui ofițer de cavalerie participant la Războiul de Independență. Strămoșii săi se îndeletniceau cu comerțul cu animale, plecând din Țara Românească în Ardeal; unii erau măcelari, motiv pentru care s-au numit Fleșeriu (fleșer, în limba germană vorbită de austrieci, înseamnă măcelar). Ulterior, și-
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
1941). s-a născut la data de 22 octombrie 1883, în orașul Târgu Jiu. A urmat studii la Școala Militară de infanterie din Craiova (1896-1899), la Școala de Ofițeri din București (1899-1900) și apoi la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie (1906-1908). A participat la Războiul de Reîntregire Națională, în cadrul Marelui Cartier General, apoi ca șef de stat major la Comandamentul Teritorial Basarabia. În cadrul Marelui Stat Major, în baza Referatului nr. 224 din 28 martie 1920, în cadrul Diviziei a II-a
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
decenii comandant al Școlii Primare de la Malmaison, astfel încât tânărul Gabriel a trăit printre ofițeri. A studiat la Colegiul „Sfântul Sava", urmând apoi cursurile Școlii Fiilor de Militari din Iași. La 1 iulie 1907, a absolvit Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din Dealul Spirii, ca șef al celei de-a 50-a promoții, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
ca fiecare ostaș român, capabil de luptă, să fie încadrat în frontul de apărare" și nu a ezitat să ia măsuri împotriva unor ofițeri și trupe care nu au corespuns". În momentul în care în încercuire au intrat Divizia 1 cavalerie (Magazin istoric, nr. 11/1992) și Detașamentul colonel Voicu", le-a luat imediat în subordine angajându-le în luptă după aceleași principii". Baioneta contra tancului Sintetizând, aceasta a fost situația în care s-au aflat trupele române prinse în încercuire
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
de la Varna a început pe 10 noiembrie 1444, regele polonez și subiecții săi nu au știut că pentru mulți dintre ei, aceasta avea să fie bătălia finală. Confruntându-se cu situația disperată, regele, împreună cu experimentatul Iancu de Hunedoara, au rupt cavaleria de spahii, fiind deciși să-l atace chiar pe sultan, care era protejat de cavalerie și de infanteriști formidabili. Tânărul rege a fost omorât în timp ce lansase un atac fără să-l mai aștepte pe Iancu de Hunedoara și pe forțele
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
știut că pentru mulți dintre ei, aceasta avea să fie bătălia finală. Confruntându-se cu situația disperată, regele, împreună cu experimentatul Iancu de Hunedoara, au rupt cavaleria de spahii, fiind deciși să-l atace chiar pe sultan, care era protejat de cavalerie și de infanteriști formidabili. Tânărul rege a fost omorât în timp ce lansase un atac fără să-l mai aștepte pe Iancu de Hunedoara și pe forțele acestuia să-l ajute. Infanteriștii otomani l-au decapitat pe Vladislav și i-au înfipt
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
fost singurul din componența grupului de divizii conduse de către generalul Mihail Lascăr care a scăpat din încercuirea de către armata sovietică în timpul Bătăliei de la Stalingrad. De la 26 noiembrie și până la 3 decembrie 1942, batalionul lui Răscănescu a luptat împotriva Corpului 8 Cavalerie al Armatei Sovietice împiedicând capturarea aerodromului vital al armatei germane de la Oblivkavia, gest eroic pentru care, la 4 decembrie 1942, a fost decorat cu Ordinul militar german "Crucea de cavaler a Crucii de Fier", fiind unul dintre cei 18 militari
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
a Crucii de Fier". Ulterior a fost înaintat la gradul de general de brigadă în rezervă. Ioan L. Hristea s-a născut la data de 17 martie 1897, în satul Puntișeni (județul Vaslui). A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Cavalerie în perioada 1914-1916, fiind repartizat cu gradul de sublocotenent în Regimentul 2 Roșiori. Cu acest regiment de roșiori, devenit celebru, a participat la bătălia de la Magyarpost din 29 septembrie 1916, când Divizia a 2-a cavalerie a oprit, în primă
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
Școlii de Ofițeri de Cavalerie în perioada 1914-1916, fiind repartizat cu gradul de sublocotenent în Regimentul 2 Roșiori. Cu acest regiment de roșiori, devenit celebru, a participat la bătălia de la Magyarpost din 29 septembrie 1916, când Divizia a 2-a cavalerie a oprit, în primă instanță înaintarea unei puternice grupări de forțe inamice prin pasul Oituz, fiind rănit, iar la 16 noiembrie 1916, orele 9.30 dimineața, a luat parte din proprie inițiativă (venea din recunoaștere) la celebra Șarjă de la Prunaru
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
la gradul de colonel. Colonelul Ioan L. Hristea a comandat faimosul Regiment 2 Călărași „General David Praporgescu". Prin Decretul Regal 2886/1943, lt-col. a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, Regimentul 2 Cavalerie Călărași a apărat o breșă de 80 km a frontului pentru a salva retragerea Armatei a 4-a Române. În mod incredibil, Hristea a apărat acest sector împotriva atacurilor Armatei Sovietice timp de aproape o lună înainte de a fi forțat
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
că o va "vindeca" de dragoste. În acest scop, o aduce la taverna ucigașului Sparafucile, unde ducele va veni ademenit de sora ucigașului. Rigoletto și Gilda se ascund și urmăresc prin fereastra tavernei cum vine ducele deghizat în ofițer de cavalerie. El cântă o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia e schimbătoare...". Gilda vede cu durere cum ducele îi face curte surorii ucigașului. Rigoletto o trimite acasă pe Gilda, spunându-i să se îmbrace cu haine bărbătești pentru că intenționează să fugă cu
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
prețul unor mari pierderi. După trimiterea trupelor din rezervă în luptă, Armata Roșie a reușit să înainteze între 15 și 25 km până pe 11 august. Atacurile declanșate de unitățile de blindate și de Corpul al 6-lea de armata de cavalerie de Gardă nu au avut efectele scontate, dar au adus sovieticilor pierderi grele în oameni și materiale. Pe toată linia frontului, atacul a ajuns într-un punct mort. Lângă Spas-Demensk, situația se prezenta ceva mai bine pentru Armata a 10
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
pe acestea în ordinul sutelor de mii. Armata lui Murad ar fi numărat 27-40.000 de ostași. Luând drept reper, estimarea de 40.000, probabil că acest număr includea 5.000 de ieniceri, 2.500 de soldați din garda de cavalerie a lui Murad, 6.000 de spahii, 20.000 azapi și akinci și 8.000 de oșteni din armatele vasalilor săi. Lazăr ar fi avut vreo 12-30.000. Luând de reper o estimare de 25.000, aproximativ 15.000 erau
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Lazăr ar fi avut vreo 12-30.000. Luând de reper o estimare de 25.000, aproximativ 15.000 erau la comanda lui Lazăr, 5.000 ai lui Vuk, și cam tot atâți ai lui Vlatko. Dintre aceștia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
de garda călare; în cele din urmă, logistica se afla în spate, păzită de un număr mic de soldați. Armata sârbească îl avea pe Lazăr în centru, Vuk pe flancul drept și Vlatko pe cel stâng. În fața armatei sârbești era cavaleria, iar infanteria era în spate. Deși paralelă, distribuția nu era simetrică, deoarece centrul sârbilor se suprapunea peste cel turcesc. Bătălia a debutat cu un tir al arcașilor turci îndreptat spre cavaleria sârbă care apoi a trecut la atac. Aceasta a
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
și Vlatko pe cel stâng. În fața armatei sârbești era cavaleria, iar infanteria era în spate. Deși paralelă, distribuția nu era simetrică, deoarece centrul sârbilor se suprapunea peste cel turcesc. Bătălia a debutat cu un tir al arcașilor turci îndreptat spre cavaleria sârbă care apoi a trecut la atac. Aceasta a reușit să pătrundă prin flancul stâng al turcilor, dar nu au avut același succes în centru și în flancul drept. Nici măcar flancul stâng nu a fost înfrânt, ci doar împins înapoi
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
are loc prima bătălie între cele două armate, în apropierea orașului Edgehill. La conducerea armatei regale, se afla nepotul acestuia Rupert, în timp ce Lord General al Parlamentului, era contele de Essex. Bătălia de la Edgehill nu a avut câștigători. Dacă la început cavaleria regală a pus pe fugă infanteria Parlamentului, după aceea, aceasta a reușit să țină piept atacurilor succesive. După această bătălie neconcludentă, au avut loc o serie de bătălii care au fost câștigate de Carol: la Chargrove Field în 18 iunie
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Carol: la Chargrove Field în 18 iunie 1643, la Lansdowe (5 iulie), la Roundway Down (13 iulie). Dar în 2 iulie 1644 soarta războiului s-a întors în favoarea Parlamentului. Cu bătălia de la Marston Moor, armata Parlamentului, condusă de colonelul de cavalerie Oliver Cromwell, a învins trupele regale. Datorită acestei victorii, Parlamentul și-a extins controlul până în orașul York. Pe timpul iernii, ambele tabere s-au retras pentru a se reînarma și reorganiza. La sosirea verii, luptele au reînceput. În 2 iulie 1645
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
rapid faimos dat fiind modul foarte pasionat în care predica și cei mai mulți istorici sunt de acord că mii de țărani au fost convinși să ia parte la cruciadă în principal datorită eforturilor lui Pierre. La prima cruciadă au participat în afară de cavalerii nobili și de soldații de profesie și așa-numiții "pauperi", un termen prin care în Evul mediu indica un statut de om sărac sau de călugăr-cerșetor de pe domeniile ale bisericii. Pierre a organizat săracii într-un grup de pelerini purificați
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
ale nou înființatului Regat al Ierusalimului. Papa Pascal al II-lea, succesorul lui Urban al II-lea, (care murise fără să se poată bucura de victoria cruciadei pe care o inițiase), a cerut organizarea unei noi expediții. Papa a chemat cavalerii care juraseră să participe la cruciadă, dar care nu plecaseră niciodată către Țara Sfântă, sau care se întorseseră din drum mai înainte de a ajunge să lupte. Unii dintre acești oameni erau deja subiectul batjocurii publice și existau presiuni mari ca
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]