3,828 matches
-
Un escalator te urcă până la peron, unde pe niște suporturi metalice sunt afișate rutele trenurilor. De cealaltă parte îl zăresc pe Lasca Bakradse, attendent-ul nostru, care îmi face semn cu mâna. Pleacă în direcție opusă, spre hotelul Lobby, unde este cazat un alt grup de scriitori ai Express-ului. Lascha cunoaște Berlinul mai bine decât capitala țării sale, Tbilisi. Ne strigăm câteva fraze peste cele două linii, până ce dialogul nostru este întrerupt de trenul rapid care intră cu mare zgomot în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nici repede. Căci noi, după cum am spus mai sus, nu putem părăsi țara aceea și pe voievodul acela”. O realitate politică a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă din secolul al XVII-lea: „că nici ungurii nu erau bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mâna leșilor, măcară că Laslău crai ungurescu (ce să cheamă leșaște Vladislav) era frate lui Olbrihtu craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților s-a pus problema drumului pe care urma să-l parcurgă oastea polonă în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de paracetamol, după indicațiile doctoriței Tereza Dămoc. Ajung la Logroño și mă cazez la hanul parohiei Sf. Iacob El Real. Am avut parte de o primire călduroasă din partea doamnei Donatela, de origine italiană, de lângă Genova. Vorbește mereu cu o voce ce se aude în tot dormitorul, explicându-le noilor veniți anumite reguli ale
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
rog Domnului să nu mai am parte de un alt sforăitor. Hanul pelerinilor-albergue (dormitorulî din Najera Orele trec cu repeziciune și la 19.30 merg la Sf. Liturghie la biserica franciscană aflată la câțiva pași de hanul unde m-am cazat, la marginea localității. - Biserica franciscanilor din Najera Această parte a micuțului oraș este flancată de o creastă deluroasă abruptă, puțin sinistră. Lângă han, pe malul râului Najerilla, cântă și dansează o formație locală. Muzica și costumele aparțin civilizației și culturii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu patru sau chiar cinci stele. Depinde ce dorești. Drumul continuă prin - Tosantos, Villambista, Espinosa del Camino iar pe la ora 3 după amiază ajung epuizat și cu dureri crâncene în tălpile picioarelor la Villafranca Montes de Oca unde mă cazez la hanul comunal deși mai apoi am aflat că există un alt han, privat, unde cu opt euro ai parte de condiții mai bune de cazare decât aici. Ramân totuși aici sperând într-o noapte liniștită și un somn reconfortant
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
depărtare și dau o anumită notă de noblețe superioară acestui drum. în canicula zilei, pe la 14:30 ajung în sfârșit la destinație, la Hontanas. Este un sătuc situat într-o văgăună dar are trei hanuri: Santa Brigida, la care mă cazez, Il Puntido și cel comunal. Nu departe este și o piscină dar renunț la tentația de a merge acolo. Santa Brigida are doar vreo 16 locuri dar este nou, modern, comod, de lăudat chiar. Binefăcătoare este fântâna din curte cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în cele mai mici sate. Biserica, veche, aproape în ruină este încuiată și nu văd nici un program pe ușă sau prin apropiere. Plimbându-mă agale pe străzile goale întâlnesc pelerini de ieri seară sau din alte seri ce s-au cazat la celălalt han aflat în apropiere de biserică. Este ora cinei și în sala de mese a hanului toți mănâncă, se veselesc cu un pahar cu vin, povestindu-și cele petrecute peste zi, sau schimbând simple informații, de unde sunt, profesii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
toate bisericile deschise, iar aici, pe un drum de pelerinaj atât de cunoscut cele mai multe sunt închise și lăsate cumva în paragină. îi dau dreptate în tăcere apoi ne despărțim și mă întorc la hanul de la intrarea în localitate unde sunt cazat. în dormitor au mai apărut doi pelerini spanioli, bărbați atletici, cu bicicleta. Acum stau la o masă, mănâncă și beau o sticlă cu vin negru. La masa de lângă ei, două doamne conversează fără pauză în engleză despre condițiile de cazare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fixată pentru astăzi, Mansilla de las Mulas. Este un fel de sat-orășel, cu clădiri interesante, vechi dar frumoase, cu un stil propriu, cu porticuri în piața centrală sub care poți servi ceva și poți să admiri și fântâna arteziană. Mă cazez la hanul municipal, o clădire veche dar primitoare. Pelerinii de aici parcă formează un mic turn babel, prin diferența limbilor, diferența de vârstă și interesele ce-i poartă pe acest drum. Pe mulți îi voi vedea în curând prin magazine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de pe stradă, vorbind și gesticulând, plimbându-se puțin grăbiți și cu un aer demn, specific lor. Este o anumită noblețe în mersul lor drept, mai ales al bărbaților, amintind în mod inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de Caravajal din centrul orașului. Sunt atât de amabile: nu este încă ora 12 și ele deja primesc pelerinii sosiți. Sunt condus apoi la dormitor, imens, dar curat și ordonat. Aici, spre diferență de alte hanuri, bărbații
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în localitățile mai mari se deschid la orele când se celebrează Sf.Liturghie sau când sunt alte celebrări. în restul timpului sunt închise. - Catedrala din León La ora 20 merg la Sf. Liturghie într-o biserică de lângă hanul unde sunt cazat, Sf. Maria del Camino. Sunt câteva persoane în vârstă și un copil însoțit de bunicul său, probabil. După Liturghie revin în curtea surorilor și ascult cu plăcere o reprezentație muzicală destul de reușită. Animatorii de la han cântă la vioară și chitară
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
asemăna cu cel al unor case vechi ale țiganilor, doar că acelea sunt mai mici. Nu disprețuiesc nimic, dar nici nu pot să laud neglijența și delăsarea pe care le observi imediat în tot ce există aici. După ce s-au cazat și au făcut duș, pelerinii se îndreaptă spre centrul satului pentru a-și face provizii de mâncare sau răcorindu-se cu o bere sau un suc sau pentru o baie în apa de la marginea localității. Cum am mai spus deja
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Laguna de Castilla, 11 august în dimineața aceasta, din nou pelerinii s-au trezit înainte de ora 6, foindu-se, grăbindu-se la baie, făcându-și bagajele în grabă, ca și cum cineva i-ar fugări din hanul Ave Felix, unde au fost cazați. Date fiind condițiile mizerabile de cazare, le înțeleg graba de a pleca. însă ghinionul lor a fost faptul că toate ușile la ieșire erau încuiate și în pofida protestelor lor, nu li s-a dat drumul să plece înainte de această oră
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pâine cu jumătate de litru de lapte ce-l aveam în rucsac. Din cătunul La Faba îmi continui drumul spre vârful muntelui O’Cebreiro. Ajung după câțiva km într- un alt cătun și crezând că am ajuns la destinație, mă cazez într-un han nou, din piatră, cu etaj și mansardă. Abia după câteva ore am realizat că până pe vârful muntelui mai aveam de parcurs mai mult de doi km. Dar, dacă aici am poposit, aici rămân și nu-mi pare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Aceasta este o lecție pe care am tot învățat-o de când am început camino, de la Pamplona, și de fapt este o simplă ilustrare a unei lecții continue de viață. Este deja ora 22, iar în acest han în care sunt cazați cred că vreo 200 de pelerini, este liniște totală. Fapt surprinzător, dar cumva explicabil: afară plouă, iar barurile, restaurantele sunt la distanță. Camino, în apropiere de Santiago Arca, Santiago de Compostela, 15-16 august Una din tentațiile ce le simt acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de marfă închis și cu acoperiș (supremul lux, nu de alta dar ne urmau alte vagoane descoperite în care refugiații erau la discreția ultimilor fulgi întârziați și ai ploilor reci și persistente...). Mai toți, noi copiii celor trei patru familii cazate în vagon, trăiam doar aspectul de operetă al „aventurii”, aveam apă, saltele și hrană... „Călătoria” a durat vreo trei săptămâni până la locul de destinație, un sat din împrejurimile Craiovei; trenul staționa de la 3 4 ore la două-trei zile pe parcurs
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
S-a bucurat pentru toate, mi-a mulțumit spunându-mi și „Bogdaproste!”. Și eu m-am bucurat mult că a apreciat micul dar pe care-l dădusem. Între timp a venit o măicuță și i-a zis acesteia să mă cazeze. Era ora 22 și a doua zi dimineața se mergea În pelerinaj. Așa că măicuța m-a cazat la et. I, cam. 2 unde mai erau patru românce: Silvia, Vasilica, Aura și Violeta. Parcă erau Îngeri. Ele au venit acolo În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mult că a apreciat micul dar pe care-l dădusem. Între timp a venit o măicuță și i-a zis acesteia să mă cazeze. Era ora 22 și a doua zi dimineața se mergea În pelerinaj. Așa că măicuța m-a cazat la et. I, cam. 2 unde mai erau patru românce: Silvia, Vasilica, Aura și Violeta. Parcă erau Îngeri. Ele au venit acolo În pelerinaj și au rămas la lucru la evrei. În Israel se plătește 10 sau 12 dolari/ora
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
femeile și bărbații. Ei nu poartă cravate ca la noi, nici cercei și nici femeile nu poartă. Iată, s-a făcut ora târzie și ne culcăm. Noapte bună! Noaptea a trecut ca un ceas. Tot aici la biserică unde erai cazat serveai și masa. Prima zi de Pelerinaj Dimineața, la ora 7, toată lumea era adunată În curtea bisericii. Părintele David era organizatorul și ghidul nostru. Așa că, după ce ne-am adunat vreo 50 de persoane, am mers prin Cetate și Împrejurimi. Părintele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
beneficiau de primiri și manifestări de simpatie și apreciere deosebite, unii din aceștia fiind și eroii unor povestiri galante, ce au ocupat prima pagina a presei locale. Cunoscutul toreador Luis Mazzantini se afla la Havana pentru sezonul de coride 1886-1887. Cazat la hotelul "Inglaterra'' unde locuia și marea artistă Sarah Bernhardt, se spune că între cei doi s-a născut o "idilă'' urmărită cu "sufletul la gură" de cubanezi, insinuându-se că după coridele oficiate în arenă de Don Luis, acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la Lisabona și de acolo, la 27 septembrie aterizează la Rio de Janeiro. După câteva zile intră în Cuba prin aeroportul internațional Camaguey! Deși sosirea sa nu fusese comunicată, "amicii" în frunte cu Lansky erau prezenți la aeroport. S-a cazat la faimosul Hotel Nacional, camera 924. În cartea lui Martin A.Gosch "El ultimo testamento de Lucky Luciano"/ Barcelona 1976, Luciano avea să declare: "Privii pe marea fereastră, prin care puteam vedea aproape tot orașul. Îmi atrăseseră atenția palmierii. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
au stat la baza scenariului filmului regizorului brazilian Walter Salles, așa că am intrat să văd coproducția argentiniano-americano-germano-anglo-chileno-peruano-franceză. După două ore am ieșit din sală năuc și noroc de ploaia de afară și de mersul pe jos până la Ambasadă, unde eram "cazat", care mi-au mai limpezit gândurile. Mă reîntâlnisem cu Che, un Che tânăr, de doar 23 de ani, plin de idealuri, care împreună cu prietenul Alberto Granado, pe o bătrână motocicletă "Norton 500", botezată "La poderosa" puternica a străbătut aproape 10000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prostituată care se culcă cu toată lumea"! După decesul lui Hemingway Finca a fost închisă, iar în vecinătate avea să se instaleze o baterie antiaeriană cu 16 tunuri sovietice de 100mm! În aceeași perioadă un grup de copii orfani a fost cazat la Finca pentru câteva săptămâni, în corturi instalate pe terenul de tenis. Nu li se permitea accesul la casa lui Hemingway, dar au descoperit drumul către subsolul acesteia, unde Papa își păstra "rezerva etilică" și au început "sa consume". Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
drag"! Un bogat material prezintă soțile: Hadley Richardson, Pauline Pheiffer, Marta Gelhorn și Mary Welsh, urmate de "amante": canadiana Jane Mason, italianca Adriana Ivancich, cubaneza Leopoldina Rodriguez... Despre Jane, "bună" prietenă cu soția lui Papa, Mary, se povestește că fiind cazată la Ambos Mundos și aflată în cameră cu "dumnealui", la sosirea intempestivă a "titularei" Hemingway ar fi trebuit să sară pe geam, de la etajul al doilea! Povești zic eu, având în vedere cele 100 de kilograme ale "amorezului", care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]