4,822 matches
-
nu mai fusese văruit de cine știe când. Plină ciucur, într-un cârlig, atârna o hârtie Zeppelin. Toate babele din sat știau că vor avea mort. Se strânseseră la Vârlan, prisăcarul, și, împreună cu nevasta acestuia, făceau toiag și lumânări din ceară curată. De două săptămâni ieșită din spital, a lui Mazarache își îngroșase mijlocul cu trei fuste și bârneață, cu vesta veche și o polcă din molton. Ședea în fața vetrei și, ca să n-o tragă de la podea, pusese un petecar pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în colțuni de lână le ridicase pe un butuc, lăsându-și cuminciori cipicii unul lângă altul, dedesubt. Scurtă, groasă, cu tulpanul tras pe gură, lângă ea se așezase, îmbufnată, Maraftoaia. Cu ciucurii broboadei pe sâni, nevasta aducea sprintenă sloii de ceară. îi scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le cârcâlesc ca să se moaie. în acest timp trăncănesc verzi și uscate, căci lumea trebuia despicată și judecată. La bătrânul care moare, se știe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trebuie să plătească polițele astea. Cu toate acestea, făcu așa cum Îi spusese soția și păstră toate trei polițele. Casa Zebrei, așa cum mi-o amintesc din copilărie, era ticsită cu plante artificiale: lalele galbene, trandafiri roșii, pomi pitici cu mere de ceară. Margarete de plastic răsăreau din ceainice; narcise erupeau din vaci de ceramică. Fotografii cu Artie Shaw și Bing Crosby ornau pereții, alături de plăcuțe scrise de mână cu texte gen: SAVURAȚI UN LIME RICKEY DELICIOS! sau SANDVIȘURILE NOASTRE PRĂJITE SÎNT CELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
memoriei mele este duhoarea sulfuroasă, dizolvantă de proteine, a produsului de epilat Nair. O văd pe mama cu picioarele În cadă, așteptând ca spuma bolborositoare, cu miros Înțepător, să-și facă efectul. O văd pe Sourmelina Încălzind o conservă cu ceară pe aragaz. Prin ce chinuri treceau ca să devină netede! Ce iritații făceau de la creme! Ce inutil era totul! Părul - inamicul - era invincibil. Era viața Însăși. I-am spus mamei să-mi facă o programare la salonul lui Sophie Sassoon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă: un sentiment leneș, de Învăluire, plutind peste toate, cu aburul rostogolindu-se din vasele cu ceară. ― Îmi fac numai fața, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă: un sentiment leneș, de Învăluire, plutind peste toate, cu aburul rostogolindu-se din vasele cu ceară. ― Îmi fac numai fața, i-am spus eu lui Sophie. ― Vorbește de parcă ea ar plăti, glumi Sophie cu mama. Mama râse și celelalte femei i se alăturară. Toată lumea se uita spre noi, zâmbind. Venisem de la școală și Încă eram Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prăjiți; mai Încolo, pe stânga, fetele care se epilaupentru bikini, stând Întinse pe spate. Helga ne ținea pe toate acolo sfârâind. Cu tava de aluminiu În mână, se plimba de la un corp la altul, aplicând cu o spatulă de lemn ceara de culoarea siropului de arțar oriunde era nevoie și apăsând Înăuntru bucăți de tifon Înainte ca pasta lichidă să se Întărească. Când femeia grasă termină pe o parte, Helga o Întoarse pe partea cealaltă. Tessie și cu mine stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arțar oriunde era nevoie și apăsând Înăuntru bucăți de tifon Înainte ca pasta lichidă să se Întărească. Când femeia grasă termină pe o parte, Helga o Întoarse pe partea cealaltă. Tessie și cu mine stăteam pe scaunele noastre, ascultând cum ceara era Îndepărtată violent. ― Auleu! strigă femeia grasă. ― Hai că nu-i nimic, o Îmbună Helga. Sunt maestră. ― Uii! schelălăi una dintre fetele cu epilatul inghinal. Iar Helga, adoptând o postură feministă ciudată: ― Vede ce faceți pentru bărbații? Suferire. Nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
epilatul inghinal. Iar Helga, adoptând o postură feministă ciudată: ― Vede ce faceți pentru bărbații? Suferire. Nu merită. Acum Helga se apropie de mine. Mă apucă de bărbie și Îmi trase capul dintr-o parte În alta, cercetându-mă. Îmi puse ceara pe buza superioară. Se duse la mama și Îi făcu și ei același lucru. Treizeci de secunde mai târziu, ceara era Întărită. ― Am o surpriză pentru tine, spuse Tessie. ― Ce? am Întrebat chiar când Helga trăgea ceara. Eram sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apropie de mine. Mă apucă de bărbie și Îmi trase capul dintr-o parte În alta, cercetându-mă. Îmi puse ceara pe buza superioară. Se duse la mama și Îi făcu și ei același lucru. Treizeci de secunde mai târziu, ceara era Întărită. ― Am o surpriză pentru tine, spuse Tessie. ― Ce? am Întrebat chiar când Helga trăgea ceara. Eram sigură că mustăcioara mea pufoasă dispăruse. Cu tot cu buza de sus. ― Fratele tău vine acasă de Crăciun. Aveam ochii În lacrimi. Am clipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mă. Îmi puse ceara pe buza superioară. Se duse la mama și Îi făcu și ei același lucru. Treizeci de secunde mai târziu, ceara era Întărită. ― Am o surpriză pentru tine, spuse Tessie. ― Ce? am Întrebat chiar când Helga trăgea ceara. Eram sigură că mustăcioara mea pufoasă dispăruse. Cu tot cu buza de sus. ― Fratele tău vine acasă de Crăciun. Aveam ochii În lacrimi. Am clipit și n-am spus nimic, uluită pe moment. Helga se Întoarse spre mama. ― Ce mai surpriză! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mintea ei exaltată poate concepe că influența religiei nu a curs întotdeauna de la Roma în afară, ci mai degrabă invers, atunci s-ar putea să nu fie departe de adevăr. Zâmbește. N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii proști..., bombăne Claudia de una singură. — Ce-ai zis? face greșeala Occia să o întrebe. — Cred că fecioarele au aruncat lucrurile sfinte. Ah! Iar povestea asta, suspină cu obidă bătrâna. Dă să treacă mai departe, când Domitia o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urechea sau să fi ascultat involuntar discuția. Pentru ea, râsul nu e niciodată prea departe de bătaia de joc. Așa că ridică tonul iritată: — Fiica mea i-a făcut tatălui ei nenumărate statui și portrete. L-a reprezentat în culori, în ceară, în bronz, în argint, în aur, în fildeș și în marmură. — Să sperăm atunci că ne va provoca plânsul, conchide cu ironie Piso. Face pe spiritualul, se enervează la rândul său Vipsania. Dar greșește dacă își imaginează că a făcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și le oferă adulatorilor genunchii, socotind că le-au dat destul pentru a-i face fericiți. Din când în când, se întâmplă să nu-și amintească numele cuiva. Se întoarce atunci către nomenclator și acesta, după ce își consultă tăblițele de ceară prinse cu un lănțișor de cingătoare, îi șoptește iute cine e persoana. Stăpânul casei încuviințează cu un zâmbet și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând destul de tare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
brațe nepoțica! Se uită din nou la Agrippina și i se face milă de ea. Cea mai prostuță și mai urâțică dintre copiii Iuliei, a fost crescută practic de bunicul ei și s-a lăsat modelată precum o bucată de ceară fără personalitate. A ajuns întruchiparea concepției pe care Augustus o are despre cum trebuie să fie o matroană romană. Cel puțin conform standardelor propagandei oficiale, căci el a apreciat și alt gen de femei la viața lui. Pe nepoată însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată. Ce-ți lipsește oare ție, blond copil cu-a ta mărire, Cu de marmur-albă față și cu mînile de ceară, Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire; Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate. Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce-se întinde? Două umbre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
altuia, tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută, Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, Inimă făr-de nădejde, suflete bătut de gând. Toată ziua la fereastră suspinând nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 88} STRIGOII I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atât de albă fața-i ș-atît de nemișcată, Dar ochi-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poarta coroană de oțel. De-atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
furtună; Ades călare pleacă în mândre nopți cu lună, Și când se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pîn-ce-un fior de moarte îl prinde dimineața. {EminescuOpI 97} Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? Ce ai, de când pe sînu-ți tu porți o neagră pată, De-ți plac făclii de moarte, cîntare-ntunecată? Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort! Și azi el se avântă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]