2,037 matches
-
-i întrece pe toți ceilalți (să ne amintim de certurile, învoielile și ura dintre zeii grecilor), cumulând atribute multiple „socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag și medic al sufletului la Platon, rege filosof la Iordanes, apoi zeu celest la Vasile Pârvan și Mircea Eliade, uneori chiar șaman arhetipal” și de ce a impresionat atât de mult lumea antică și cea modernă. În Zamolxis trebuie să vedem capacitatea geto-dacilor de a proiecta toate atributele și însușirile lor etice, estetice, științifice
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
piese de teatru. Criticile sunt favorabile, însă totul până la scenografie și coloană sonoră. Pentru a contrasta cu Epopeea lui Ghilgameș pusă în scenă la Odeon, Marin-Marian Bălașa dă exemplu Innana a compozitorului finlandez Pekka Jalkanen în care "fragmentul Uciderea Taurului Celest (...) reprezintă un simfonism complex și un lung solo de toacă românească. Discursul său muzical ar putea sugera regizorului și coregrafului de la Odeon o exploatare și mai interesantă ale respectivului moment teatral"676. 3.3.2.13. Revista "România literară" Articolul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
orice artist plastic obscur sau academician de trei lulele... în fine, orice individ cu studii și preocupări umaniste se simte dator și îndreptățit să dea sentințe pe orice temă de undeva, de deasupra. El a coborât cu hârzobul din sferele celeste ale spiritului, așadar trebuie să se priceapă la toate. E menirea lui. Trebuie să lumineze și să mântuiască un popor prost - căci, deși nu o spune niciodată direct, intelectualul emană prin toți porii convingerea că are în jur milioane de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură a lumii” (Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, II, Ed. Eminescu, 43 1987). Hyperion și Cătălina sunt entități energetice incompatibile. Realizarea unității prin identificare (amândoi muritori sau amândoi celești) ar anula sistemul însuși, adică acea structură de opoziții și contrarietăți, simetrii și disimetrii ce tind mereu spre echilibru, sau, cum nota poetul în „caietele fiziografice” (Fragmentarium) : un belșug dintr-o parte corespunde unei lipse în altă parte, iar suma
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură a lumii” (Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, II, Ed. Eminescu, 43 1987). Hyperion și Cătălina sunt entități energetice incompatibile. Realizarea unității prin identificare (amândoi muritori sau amândoi celești) ar anula sistemul însuși, adică acea structură de opoziții și contrarietăți, simetrii și disimetrii ce tind mereu spre echilibru, sau, cum nota poetul în „caietele fiziografice” (Fragmentarium) : un belșug dintr-o parte corespunde unei lipse în altă parte, iar suma
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvintelor ceresc, egal; * sinonimele cuvintelor stea, binevoitor; antonimele cuvintelor vorbăreț, a opri; * sinonimele cuvintelor astru, amabil; antonimele cuvintelor statornic, mobil; * sinonimele cuvintelor a opri, cerere; antonimele cuvintelor părtinitor, pozitiv; * sinonimele cuvintelor a opri, solicitare; antonimele cuvintelor imperfecțiune, impar; * sinonimele cuvintelor celest, a cere; antonimele cuvintelor a începe, tăcut; * sinonimele cuvintelor ceresc, a solicita; antonimele cuvintelor nestatornic, imobil; * sinonimele cuvintelor terestru, motric; antonimele cuvintelor static, confuz; * sinonimele cuvintelor teluric, conciliere; antonimele cuvintelor atenție, a involua; * sinonimele cuvintelor împăcare, a testa; antonimele cuvintelor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că d-sa, totdeauna înainte de e și i, pronunță pe: n ca gn franțuzesc, t ca k, d ca gh, g ca j, c ca ș." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă) Formulați enunțuri cu următoarele neologisme: avatar, inopinat, celest, teluric, feeric, euforie, reverie, a dili, fulminant, ierarhie, solilocviu. Corectați enunțurile, precizând tipul erorii identificate: * Avansați înainte pe coridor! * Un procent de 20% dintre copii participă la concurs. * Coboară jos mai repede! * E compatriot cu el? * Urcă sus până la etajul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conținuturi subiective în realitate. Omul este un receptacul privilegiat al unei raportări universale cu care în antichitate era înzestrat doar zeul și își dovedește măsura artei sale contemplative în maniera de actualizare a unui potențial care poate stârni invidia guvernatorilor celești, pentru care există nenumărate avatare și întrupări, și care este departe de anatema paulină care vedea în "înțelepciunea cea lumească" un echivalent smintitor al lipsei de smerenie duhovnicească. Luminile științei au demonstrat de-a lungul istoriei că angajamentul omenesc pentru
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mormântul tău, dar mormântul nu-mi răspunde!... Mă gândesc la tine și mi se pare că am smuls sabia înfiptă în inima-mi. Mi se pare că sângele curge, iar tu nu mai ești aici, cu ochii tăi mari și celești care se cufundau într-ai mei"**. Și iată că sânul pământul s-a întredeschis și din țărâna sfântă a fetiței au înflorit cântecele acestui pământ pe care-l iubea: iar pentru asta Carmen Sylva a ascultat legendele Dâmboviței și poveștile
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai sper însă. Vorbește cu doctorul tău, tatăl lui Bogdan, parcă, zi-i să te mai scutească de torturile astea medievale. Inchiziția nu poate scoate nimic de la unul ca tine oricât s-ar strădui. Zi-le că buba ta e celestă, metaforică, deictică. Zi-le că ea nu se extirpă cu bisturiul lor steril. De fapt nici nu trebuia să te duci la doctor, poate îți crește vreo aripă și proștii ți-o taie. Hai cu noi în deltă și facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
adevărat bună. Adrian Petrescu, Conspirațiile imposibile, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2007 Spovedanii la ușa liftului Bogdan Romaniuc Simion liftnicul, de Petru Cimpoeșu, apărut în cea de-a doua ediție, revizuită, la Polirom, este un roman despre oameni „tereștri și celești“, un roman „cu îngeri și moldoveni“, cu locatari și proprietari de vise, cu o galerie de personaje pitorești, fin creionate, care dau un adevărat recital pe scara unui bloc cu opt etaje din Bacău, locul acțiunii romanului, un bloc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
spune o mulțime de lucruri interesante despre cum e vremea sau ce emisiuni au mai văzut la televizor, dar rămân separate și departe una de alta, străine, închise în sine și, nu de puține ori, dușmănoase“. Pelaghia cea adulteră și „celestă“, domnul Toma de la etajul patru, mare iubitor de adevăr și ascultător fidel al BBC-ului, domnul Elefterie, înșelat al Caritasului și posibil câștigător la loto 6 din 49, domnul Vasile, care dorește să-și înființeze un partid și să rezolve
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
-n treabă. Și atât. Scuză-mă, Carmen Carpen, dar aș fi vrut s-ajung, în fine, la „Ce lut otova, luna. Luna e?“ Or, luna e galbenă, lutea în latină, și „de lut“, tot lutea în latină. „Lutul“ acestui corp celest, dacă e „otova“, e fără formă, e amorf. Ceea ce intră-n contradicție cu, ideal vorbind, sfericitatea acestui straniu satelit al Terrei; și cu, prin urmare, frumusețea (de la formosus „înzestrat cu formă“) a creațiunii ca atare. (Ceea ce, în paranteză fie spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
strein,/și numai marea îmi lipsește.” (Zamolxe: 3, s.n.) Cu toate acestea drama lui este lipsa armoniei: „Și numai marea îmi lipsește”. Lumea nu este completă fără acest simbol al misterelor, al intangibilului, al destinului: „înghițitoarea primordială” (M. Bonaparte), oglindă celestă, ea este, deopotrivă refugiu și mormânt.
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
că e vorba de condiția biologică a ființei ce poartă înscrise în ea repere structurante ale marelui cosmos, sau de ipostazele ei creatoare, fie că e vorba de lumile zămislite în spirit și de scurcircuitările temporale, luna trimite mereu către celeste ascensiuni, revelînd căi inițiatice sau modele exemplare ce fac ca lumea să existe în, între și dincolo de paradoxurile de care se izbesc simțurile noastre limitate. O fi pe undeva un dat românesc, această percepție intuitivă a coincidentiae oppositorum, a unui
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
de comunicare între cosmic și terestru, figurează ca un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente în descrierea palatului Dochiei (făurit din „stânce sure", având drept stâlpi „munți de piatră", streașină „o pădure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar și a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, (Memento Mori). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci și cetatea Soarelui , dar și grădinile din „monastirea alb-a lunei" ce se înalță pe „scări de flori". Toate aceste „corespondențe arhitectonice mitice" care „înalță în
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe / când Apollo i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși / sânii aceia ofiliți încă mai au / lapte celest pentru cel ce aspiră / la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii". E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui Eliot, și totuși ești extrem de diferită, ții cu totul de altă epocă. E Eliot un model pentru tine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la începutul secolului al XI-lea. Desigur, foarte preocupați de lumea cealaltă, oamenii din Evul Mediu au avut tendința de a vedea în catastrofele umane (invazii, războaie, foamete, epidemii) sau naturale (cutremure de pămînt, inundații) și mai mult în fenomenele celeste (eclipse, comete), semne care anunțau sfîrșitul lumii. Anale și cronici le cataloghează după plac. Dar este greu de știut dacă ele au fost considerate ca fiind mai numeroase în preajma anului o mie decît înainte. Și mai ales sîntem departe de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ea nu se desfășoară pe latitudine, pe dimensiunea orizontală a timpului și a societăților, ci longitudinal, pe verticala care unește ființa umană cu Polul, în transparența unei înălțimi și a unei adîncimi în care individualitatea spirituală experimentează realitatea contrapărții sale celeste, își descoperă dimensiunea seniorială, a doua sa persoană, acel Tu suveran. Corbin insistă așadar pe faptul că experiența unitivă presupune separarea de dimensiunea socială a persoanei, activarea exclusivă a dimensiunii ei transcendente. Totuși, nici el nu e adeptul unei discipline
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ci (mai ales) în moștenirea lor culturală 51. O dovadă caracteristică în această privință o constituie UFC-urile construite pe baza simbolismului numeric: dacă, de exemplu, în culturile europene se manifestă o "rivalitate" între ȘAPTE și NOUĂ pentru exprimarea transcendenței celeste (seventh heaven, al nouălea cer etc.), în schimb, pentru cultura japoneză (dar și chineză, am putea adăuga), numărul sacru definitoriu rămâne OPT52. Pe lângă asemenea considerații, care constituie o bază credibilă pentru explorarea specificului diferitelor culturi așa cum se reflectă acesta în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui Eminescu, în literatura românească și universală. Oare nu aceasta este chiar enigma ultimă a ermetismului său canonic? De împărtășit intuiția lui Eugen Simion care distingea în cele trei roți ale cunoașterii barbiene trei trepte ale iubirii: carnală, intelectuală și celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang de erotism cosmic
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a intra-n arena ce-a rămas". Dulcile lumini (ochii Beatricei) sînt călăuza prin Cerurile Paradisului. Din Paradisul Terestru - ultima platformă a Purgatoriului, urcă în Paradisul Ceresc unde-i permanent amiază. Urcă din lumea sublunară a celor văzute în lumea celestă a celor nevăzute. Primul Cer este al Lunii și adăpostește sufletele celor care nu și-au ținut promisiunile. În Cerul al doilea, al planetei Mercur aflăm sufletele active și ambițioase. Cerul al treilea, al planetei Venus adună sufletele îndrăgostite, pline
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - într-o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]