2,059 matches
-
s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l deranjăm când este atât de ocupat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unii, partizani ai lui Mika-Le, trag și ei beneficii și alții înjură pe Greg de "prismă". Mini râse, învinsă de verva lui Nory. - Eu, care cunoșteam parola, i-am făcut-o lui Bonifaciu, deși mi-e simpatic, cu ochii lui celești și peisagiile lui nobile. Dar când poți necăji un bărbat!. . . Elena auzise că Mika-Le a desenat-o și, Rum tot ce face lăcusta e opera diavolului, se speriase. M-am dus de-a dreptul la curs. Pictorul era urcat pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oricărui vis. Trupul neînțelesului a pătruns în grotele răilor și s-a luat la ceartă cu zâmbetul abstractului unde am uitat cum mai pot muri în mâlul unui sărut fără întoarcere. Toate plecările universului m-au subminat în acea ființă celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
non-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o dezamăgire pentru Gosseyn. Cețuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
viitorul În plan fizic, ca persoană, e mai bine să rămână, deocamdată, Învăluită În mister. Veridicitatea spuselor noastre poate fi confirmată prin Înregistrările audio ale aceste lucrări dictate din astral. De aceea, precizăm faptul că această carte este o lucrare celestă, la care Alexandra C. a deținut statutul de medium, prin aparatul vocal al ei s-a dictat, iar eu am fost cel care a introdus-o În transa hipnotică și am pus Întrebările, dictate mental tot de Ei. Tehnoredactorii nu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
de Dumnezeu. El este Cel care guvernează universurile și lumile, iar pe măsură ce evoluăm ne descoperă noi taine ale existenței universale. După cum am precizat mai Înainte, ceea ce urmează nu este o sinteză a unor cărți și articole citite, ci o dictare celestă - adică, la prima ședință de hipnoză pe care am avut-o cu Alexandra, la solicitările ei, În timpul comunicării cu spiritul ei, am descoperit În apropierea corpului fizic mai multe Entități de lumină dornice să comunce cu noi. De fapt, din
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
și cadență prin care exprimă prisosul de gânduri, idei și sentimente ale unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care unii stoici situau făpturile stranii, daimonice, nici muritoare și nici nemuritoare, nici pământești și nici celeste. Toate acestea vor fi lăsate deoparte, fie ca simple posibilități abstracte, ireale, fie ca imagini bizare ale minții. Însă există și o altă situație ce ar trebui să ne rețină acum. Gândirea care se contrazice pe sine poate privi ea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
chipul său halucinat și tragic, baronul unește Europa și Asia sub semnul viselor fără de trup pe care le țese. Siberia lui Corto înseamnă și China pe care și-o dispută, ca într-un film hollywoodian, facțiunile ieșite din prăbușirea imperiului celest. Dormind sub torpoarea opiului, orașele chineze și manciuriene adăpostesc energia mesianică pe care se va clădi statul comunist. Alianța dintre Kuomintang și Comuniști este încă o realitate, iar episoadele revoltei de la Shanghai sunt încă departe. Asemenea tânărului Malraux, Corto este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma celestă, aici femeile noastre Își desfac picioarele pentru a ademeni cu geamătul sexului pe toți comedianții..., aici mă desăvîrșesc cu doar trei inele smulse de la femeile ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în anumite momente de inspirație el ne spune ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
care spune numai adevăruri adevărate și minciuni mincinoase rău de tot, iete că trece timpul și nu se Întâmplă nimic. Filozofii nu mai sunt cum erau - Gore trimite val-vârtej o privire către cer, adică acolo stau filozofii și filozofează filozofie celestă , actorii nu mai sunt cum erau, cântăreții s-a lăsat pe tânjeală. Ehe, un dasăn, un aznavur, un tomjons, belfonte, igăls, smochi... Sinatra, Gore - sare și Gicu - nu uita de sinatra că eu numai cu plăcile lui mi-am trăit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
albastrul ochilor; un sfînt, Îi spusese o iubită care nu Îl iubise destul. Asculta și ceasuri În șir valsul. Gounod, negreșit, avusese o ureche spre cer cînd Îl compusese. Cealaltă, neîndoielnic, spre iad. Pentru că, la un moment dat, acordurile dintîi, celeste, erau reluate cu o intensitate ce putea să te ducă dacă nu În infern, măcar pînă la porțile lui. Mefisto, negreșit, Îi Îndemnase, dintr-un anume moment, mintea și mîna lui Gounod, sau așa se putea crede. Ființe imaginare se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un nonsens dacă mureai În somn. Murind conștient, fie și În chinuri, era Înfricoșător; sfîrșind subit era imoral, un fel de sustragere, În ultima clipă, de la pedeapsă. Aceasta avea să se Împlinească și dacă vocea Antoniei ar fi atins frecvența celestă ce putea face pămîntul să intre În rezonanță, vibrînd pînă avea să tot crape, ajungînd țărînă. Brusc, după o vreme - o zi-două, cîteodată -, Thomas se liniștea iar. „Străinul acela din tren se Înfierbîntase, vorbea, la un moment dat, ca de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
asta ar fi trebuit să vadă mai Întîi, Însă nu, ea o ținea una și bună: să vină foc! Se țicnise; Thomas o iubea și mai mult, văzînd-o așa, trebuia să mai existe și cîte un cîine de pază, morala celestă avea, măcar la un colț, un păzitor neclintit În bunicuță; etica pămînteană ajunsese, tot mai mult, pe mîna unor Thomași ce erau fățărnicia Însăși, nu o păcălea nimeni pe Antonia; Thomas al ei le vorbea studenților lui tocmai despre valorile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cuie și trupul strâns acum mi-l prind de spirit, fac sângele-mi febril visare-n mine, ideile schimbându-mi-le-n carne. Lumina-aceasta-a vieții-mi de s-ar stinge și-ar dejuga materia de spirit, pierdut aș fi prin negura celestă și în adâncul beznelor vorace. — Cum ți se par? - o întrebă Augusto de cum i le citi. — Ca pianul meu, puțin sau deloc muzicale. Și „cum se zice“ ăsta... — Da, ca să-i dau un aer de familiaritate... — Și „dulce Eugenia“ mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
devenind pentru romantici un prototip al geniului neînțeles. Benjamín Jarnés (1888-1940), scriitor spaniol, stil rafinat, original, sensibil. A dat eseuri și proză. „Era-n al anului sezon înfloritor / când hoțu-acel mințit [în sensul de prefăcut, aluzie la deghizamentul în taur celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a dat I miei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
slujbă și cu reputație „proastă” înseamnă și fără casă și mașină, fără carte de credit care să nu îți răspundă : „We are sorry, this card is not in use anymore”. Iată, dragă cetitorule, cum televiziunea incrementează scepticismul și tulbură pacea celestă din lumea academică. 10 decembrie În 9 decembrie 2003, pe CNN emisiunea lui Larry King este consacrată unui dialog la Casa Albă cu Laura Bush. Dialogul putea să fie făcut la fel și înainte de Betty Friedan și chiar de Seneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
imediat la mișcarea ecologistă, imposibilă într-o țară ca a noastră, la arma spațială, binefăcătoarea armă spațială, la manipularea terorismului, la manipulare, în general, la terorism și teroare, în general. „Da, da“, repeta corul cu aceeași unică voce vibrantă, aromată, celeste cello. Atmosfera mai curând dospea, lâncezea. Poate că gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are putere și n-are chef să ridice receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a aprinde, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che move il sole e l'altre stelle". Deschiderea cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sharing information of apparitios approved by the Catholic Church, Ok, Întrebându-mè, oare dacè aș avea o hartè a lumii și aș însemna toate locurile aparițiilor miraculoase, cu ani cu tot, n-aș descoperi cumva printr-o neașteptatè întâmplare un grafic celest al intențiilor transcendentale? și, dacè, cu puținè imaginație, aș crea un program de calculator care sè anticipeze aceste apariții? Matei e programator, acum e vorba de acest Matei, nu de celèlalt, sfanțul cu evanghelia! Sè creez un program care sè-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în stomac, cu sufletul ca un sclav, cu mâinile pline de lumină, îngenunchez cu pioșenie, sperând să tentâlnesc, să mă scald toată noaptea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]