KorAP: Find »[drukola/base=centra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...268 >

6,690 matches

Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210

dar și la menținerea unui control asupra acesteia; cele două probleme ale contactului vizual sunt reprezentate de insuficiența acestuia în legătură cu audiența și absența menținerii contactului vizual cu întregul public - o greșeală des întâlnită la studenți este aceea de a se centra vizual, când prezintă un mesaj, asupra unei singure persoane sau a unui grup de două sau trei persoane). În al doilea rând, întâlnim toate elementele legate de paralimbaj: volumul (intensitatea vocii), ritmul vorbirii, folosirea pauzelor. La fel de utilă este adiționarea prezentării

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
cu un anume emițător și tip de mesaj. De aceea, propunem ca modalitate eficientă de optimizare a metodei ascultării interactive utilizarea, spre exemplu, a anumitor segmente din metoda socratică. În sens originar, aceasta reprezintă, în fapt, un grup de metode centrate pe relația profesor-elev; Ioan Cerghit vorbește despre metodele interogative (conversative sau dialogate), dintre care cea mai importantă este conversația euristică. „Specificul acesteia rezultă din faptul că, atunci când recurge la această tehnică interogativă, profesorul instruiește nu prin a transmite sau a

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
la început, cel care este inovativ și care pune acoperișul casei înainte de a așeza măcar prima cărămidă (are idei multe, vede întregul, dar nu este atent la detalii) va trage concluzii, va omite pașii de legătură, lianții între activități. Adaptativul (centrat pe detalii el poate să piardă din vedere întregul) este cel care nu poate să conceapă cum va arăta acoperișul până nu va pune ultima cărămidă. El va remarca că inovativul este „cu capul în nori” și va încerca să

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
un astfel de „comportament conflictual”, el fiind o sumă a mai multor influențe ale unor variabile ca situația, partenerul, tipul de relație care există între comunicatori etc. (deși putem regăsi anumite caracteristici accentuat conflictuale la un comportament agresiv, spre exemplu, centrat pe egoul propriu). Utilizând cele patru perspective oferite de Pondy, Thomas înțelege prin conflict un proces care începe când o parte percepe că cealaltă parte a fost frustrantă în raport cu ea. Chiar dacă apreciem că modalitatea de definire utilizată de acest autor

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
neajunsuri au fost depășite. O schemă generală a factorilor principali care sunt implicați în apariția și dezvoltarea conflictului o regăsim la Donald M. Wolfe și J. Diedrifk Snoek (Wolfe, Snoek, în Hinton, Reitz, 1971, p. 311); cei doi autori se centrează asupra conflictului de rol, dar considerăm că această matrice este utilă și în analiza conflictului văzut în sens larg (figura 18). Figura 18. Factori implicați în apariția și dezvoltarea conflictului (adaptare după Wolfe și Snoek) Într-adevăr, importanța unei astfel

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
strategii de rezolvare a conflictelor (acestea din urmă pot să dezvolte o arie extrem de largă de condiții practice, de la strategii ineficiente la strategii eficiente de rezolvare a conflictelor). Steers (1988, p. 370) sugerează câteva asemenea strategii folosite în rezolvarea conflictelor, centrându-se mai ales pe ceea ce nu trebuie făcut, mai precis pe ceea ce el consideră a fi strategii ineficiente în rezolvarea de conflict: 1) nonacțiunea presupune opțiunea uneia dintre părți de a nu face nimic pentru a rezolva acțiunea, ignorând-o

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
ce achiziții/rezultate se vor obține după ce conflictul se va sfârși. Goodall Jr. ne avertizează să nu le cerem participanților la conflict să discute despre percepția lor asupra problemei, deoarece conflictul ar putea fi astfel escaladat; important este să ne centrăm pe rezultate, pe obiectivele care fac necesară prezența unor astfel de argumente. Într-adevăr, atunci când aceste obiective nu există în realitate, ineficiența conflictului este sesizată chiar de părțile aflate în dispută; dacă există anumite rezultate pe care le așteaptă părțile

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
planul relațiilor interpersonale) și se pot obține concesii importante, ingrațierea fiind o modalitate ieftină și eficientă de înclinare a unei balanțe conflictuale într-o parte sau în alta. De altfel, nu trebuie uitat că oamenii sunt, de obicei, mult mai centrați pe propriul interes și propria persoană decât pe ceilalți: „Gândiți-vă un moment la contrastul ce există între interesul pasionat pe care îl aveți pentru propriile voastre treburi și atenția mediocră pe care o acordați restului lumii” (Carnegie, 1991, p.

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
avantaje: - cererea de mediere sugerează că părțile sunt motivate să ajungă la o înțelegere; - faptul că mediatorul este motivat să medieze îi oferă acestuia legitimitatea de a acționa pentru „stingerea” conflictului și face mai importantă intervenția sa. Unii mediatori se centrează pe rezolvarea problemei/disputei (abordare de tip produs), alții pe îmbunătățirea relației dintre părțile aflate în conflict (abordare de tip proces). Contactul direct între părți este de încurajat atunci când ostilitatea este scăzută (Krauss și Deutsch); la rândul său, contactul indirect

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
În această a doua etapă de experimentare apare necesitatea unor activități comune între partenerii de echipă, activități care să treacă dincolo de cadrul non-sarcină al jocurilor de „spargere a gheții”, dar care să se păstreze tot în intervalul dezvoltării unor activități centrate pe celălalt mai degrabă decât pe sarcină ca atare. Ceea ce trebuie de asemenea remarcat este faptul că profesorul poate folosi tehnici ca interviul reciproc, tehnica interpretării de roluri (împrumutând doar unele aspecte din role-playing) etc. 3) Intensificarea În această a

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
despre un atare fenomen în grupurile de interacțiune didactică. Prin urmare, trebuie accentuat faptul că această dependență, departe de a fi totală, îmbracă unele dintre atributele relativității. Dependența informațională reprezintă, în planul activității educaționale, o consecință a dezvoltării unui învățământ centrat pe profesor; dezvoltarea unei baze de reflecție didactică pentru elev/student devine însă o necesitate pentru un proces de învățământ modern, care să se racordeze la cerințele pieței de muncă (în care inițiativa personală - inhibată de către școală - este apreciată și

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
de băieți conduse fiecare de câte un astfel de tip de lider ne-au furnizat concluzii interesante asupra raportului eficiență/motivație privind participarea la activitatea de grup; astfel, s-a observat că, în grupul cu liderul „laissez-faire”, discuția a fost centrată pe membri, dar ineficientă. În grupul democratic, coeziunea a fost importantă, ca și satisfacția membrilor în urma participării; munca desfășurată a totalizat mai puține rezultate decât în grupul autocratic, deși calitativ acestea au fost mai ridicate. Grupul autocratic a fost cel

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
liderul să fie eficient, este important ca el să desfășoare o activitate de diagnoză pentru a vedea unde se află subordonații în aria dezvoltării și să-și adapteze stilul de conducere în raport cu aceasta. ¬ Teoria schimbului lider-membru. Dacă alte teorii se centrează ori pe lider ca atare (teoriile trăsăturilor, teoria stilului), ori pe context ca element determinant al unui tip de leadership sau al altuia (abordarea situațională, teoria contingenței, teoria rutei spre obiectiv), teoria schimbului lider-membru (LMX - Leader-Member Exchange) încearcă să reconsidere

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
sintagma out-group) sunt mai puțin compatibili cu liderul și de obicei doar vin în grupul de lucru, sunt implicați în desfășurarea directă a propriei activități, după care părăsesc grupul. În anii ’90, G. Graen și M. Uhl-Bien au reluat problema centrându-se, de această dată, asupra modalităților în care calitatea schimbului lider-membru este evidențiată în rezultate pozitive pentru lider, membri, grupuri sau chiar la nivel general, pentru organizația însăși. Astfel, s-a observat că schimburile înalt calitative dintre lider și membri

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
mod provizoriu; cei mai mulți oameni preferă lideri care nu-și exprimă opiniile în mod dogmatic - grupul se focalizează pe lideri ce rămân deschiși la idei ulterioare și dezvoltă comportamente de comunicare ce încurajează exprimarea oricărei idei; - liderul eficient exprimă o preocupare centrată pe grup - liderii trebuie să arate o implicare personală în direcția atingerii obiectivelor cerute de către grup; - respectarea exprimării celorlalți; - abilități de comunicare care dezvoltă o apreciere a efortului membrilor grupului. ¬ Conducerea de echipă. Una dintre abordările cele mai cunoscute asupra

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
să-și îndeplinească obiectivele (funcția sarcinii) și de a ține grupul în stare de funcționare (funcția de susținere). În acest mod, s-a ajuns la două concepte fundamentale pentru această teorie: performanța echipei viza funcția sarcinii, iar dezvoltarea echipei se centra asupra funcției de susținere. Ambele funcții trebuie privite împreună ca reprezentând un sistem de forțe a căror rezultantă este conducerea optimă a echipei; astfel, este evident că, dacă echipa are succes în îndeplinirea sarcinilor, menținerea unui climat pozitiv în relaționările

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
în realizarea sarcinii, ceea ce conduce la conflicte între membrii echipei)? În al treilea rând, este necesară o determinare a funcțiilor de conducere potrivite cu problema identificată, inițierea unor acțiuni pe care situația în cauză le solicită. Conducerea de echipă se centrează (așa cum am văzut deja) pe trei arii de dezvoltare a funcțiilor sale: de sarcină, de menținere și contextuale. În prima arie (cea referitoare la îndeplinirea sarcinii) regăsim: focalizarea pe scopuri (clarificarea acestora, câștigarea acordului membrilor privind aceste scopuri), stabilirea structurii

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
aibă contribuția lor la discuție și fac în așa fel încât discuția să nu fie dominată de unul sau doi membri; - Armonizatorul mediază diferențele dintre participanți și conciliază neînțelegerile și dezacordurile; încearcă să reducă tensiunea folosind, spre exemplu, umorul; - Persoana centrată pe compromis este cea care menține coeziunea de grup și ajută grupul să crească; - Observatorul și comentatorul înregistrează modul de a acționa al grupului și utilizează această înregistrare în direcția evaluării proprii și a grupului; - Persoana din poziția standard așteaptă

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
membri ai grupului, acceptând pasiv ideile celorlalți și funcționând mai mult în calitate de audiență decât ca membru activ al grupului. Pe lângă aceste roluri eficiente și utile pentru echipă, există roluri care pot intra într-o sferă de acțiune negativă; ele se centrează mai degrabă pe o sferă de acțiune individuală, fără să ia în considerare scopurile grupului (ori, mai rău, înlocuind scopurile grupului cu propriile dorințe): - Agresorul presupune atacarea celorlalți membri pentru ca deținătorii unui astfel de rol să se pună pe ei

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
cei cu adevărați timizi și cei care folosesc acest aspect ca pe o strategie. Cei din primul tip rămân izolați în grup, ceilalți se asociază cu oricine, fără să-i intereseze prea mult scopurile grupului; 11) „Narcisistul” reprezintă persoana foarte centrată pe sine, ce vede organizația ca pe o oportunitate de a-și îndeplini scopurile, fiind interesată doar de modul în care grupul o poate recompensa. De aceea, acceptă doar sarcinile care îi sunt folositoare în viitor. Poate fi o persoană

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
de opinii, Ofertantul de informații, Oferitorul de opinii, Clarificatorul/Elaboratorul, Coordonatorul, Evaluatorul critic, Energizatorul, Tehnicianul procedural, Cel care testează consensul, Cel care înregistrează ideile), rolurile de construcție și susținere a grupului (Încurajatorul, Cel care îndeplinește rolurile de echilibrare, Armonizatorul, Persoana centrată pe compromis, Observatorul, Persoana din poziția standard, Urmăritorul) și roluri individuale, observate ca negative pentru activitatea grupului (Agresorul, Cel care blochează, Căutătorul de recunoaștere, Căutătorul de ajutor, Dominatorul, Glumețul, Autoconfesorul, Dispensabilul). Rolurile pot să aibă efecte pozitive sau negative asupra

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
apud Roberts, Hunt, 1991, pp. 194-195). Astfel, Douglas McGregor ne prezintă nouă asemenea caracteristici, pe care le amintim succint: 1) atmosfera tinde să fie informală, confortabilă, relaxată; 2) au loc multe discuții în care fiecare persoană se implică, rămânând totodată centrată pe sarcină; 3) obiectivele sarcinii sunt înțelese și acceptate de către membrii grupului; 4) membrii grupului se ascultă unul pe altul; 5) cele mai multe decizii sunt luate prin consens; 6) criticismul este frecvent, deschis și relativ confortabil; 7) oamenii sunt liberi să

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
necoordonare, conflict (pe care l-am detaliat în capitolul anterior) și hazard ale situațiilor; - apar fenomene de neparticipare plenară a tuturor elevilor/studenților, de chiul social, de dezindividualizare (pierderea individualității și abilităților de evaluare, când anonimatul abate atenția de la individ, centrând-o pe grup) etc., pe de o parte; fenomenele de monopolizare a discuției de către anumite persoane din grup, pe de alta; - relativa limitare a soluțiilor de care este capabil grupul în sine fără un sprijin extern, limitările legate de resursele

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
grupul în sine fără un sprijin extern, limitările legate de resursele pe care acesta le poate avea la dispoziție etc. Myers îl citează pe Irving Janis în definiția pe care acesta o oferă unui dezavantaj extrem de important în contextul activității centrate pe metodele de interacțiune educațională: este vorba despre gândirea de grup (groupthink). Astfel, groupthink presupune că „modul de gândire al persoanelor angajate în căutarea concurenței devine atât de important în coeziunea grupului, încât tinde să depășească aprecierea realistă a cursurilor

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
de către Kenneth Benne și Paul Sheats - roluri ale activității și roluri de construcție și susținere a grupului - identificând la o extremă metodele ce au drept finalitate producția unor idei și rezolvarea unor probleme și la cealaltă pe cele care se centrează pe optimizarea relaționărilor în interiorul grupului. Este evident că avem de-a face cu un interval extrem de flexibil, anumite metode putând să se nuanțeze sensibil spre valoarea centrală sau chiar spre cealaltă extremă (spre exemplu, brainstorming-ul ca metodă centrată pe

Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]